de doua zile simt cum imi pocneste capul. O durere de aia sutrda, care se face cunoscuta doar cand are ea chef. Ca un sentiment ca ceva rau se va intampla. Un sentiment pe care il am fizic si in care nu vreau sa cred.
Ma simt obosita, desi nu cred ca ar trebui - nu am facut atat de multe sau, in orice caz, nu suficiente.
Cred ca mi-am pierdut, temporar, din entuziasm. Dar vine vara, si vine TIFF-ul... si cred ca aerul de alt oras imi va prinde bine...
In ce mai cred?
Habar n-am... in viata, in oameni... cel putin in unii dintre ei. Nu mai cred in sinceritate si in dezinteres, trebuie sa ma concentrez ceva mai mult asupra celor din jur.
Mi-e dor de simplitate si de roua si de dimineti... de Dorohoi (uite ca a trecut aproape anul si nu am ajuns acolo).
De rasarituri si de mare, si de nimicuri.
Si daca nu m-ar durea capul atat de tare, cred ca mi-as dori si o betie.
19 apr. 2010
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
3 comentarii:
Interesante randuri! Inca mai cred in frumusetea risipita pe drumurile uitate ale acestui plai. In mirosul ierbii primavara. Si in oameni frumosi ca tine. Pupici!
ohooo...la Dorohoi...Botosaaaaaaani.....Prutulll....cand revin in tara si poate si raman, o sa te iau eu domnisoara la Dorohoi, ca prietenul meu e din Botosani...si o sa facem si o betie(poate nu te mai doare capul:P) si o sa stam si la povesti noptile(macar una) si apoi, dimineata, o sa vedem roua pe iarba...ok? suna bine? pup mult!
normal ca suna bine!
Tot ce e Dorohoi si mai e si cu betie peste suna superb!
Trimiteți un comentariu