24 apr. 2010

nimicuri

Uneori as vres sa ti se intample ceva rau. Dar nu ceva comun, caci sigur ai trecut prin destule. Ceva asa... revelator... ceva care sa iti demonstreze ca esti un nimeni si nu, nu esti cel mai frumos din orasul acesta si nici din altele. Si nici cel mai destept, si nici cel mai important, sau cel mai iubit.
Nu, nu esti cel mai iubit dintre pamanteni. Poate pentru cineva pe toata lumea asta esti.
Pentru mine ai fost candva, dar asta a fost de mult.

As vrea sa dea peste tine ceva rau. Sa ti se demonstreze ca esti un nimeni pe lumea asta, sau un nimic mult prea mic care sa conteze. Sa cobori din copacul tau si sa stai ca noi toti ceilalti ascuns intr-un tufis si tremurand de frica.
Crezi ca frica nu e umana?
Ba da, este. Si tocmai ea, frica, ne face mici de tot si insignifianti.

Eu cred ca oamenii mari si care nu sunt nimicuri sau nimeni asa cum am vazut ca ii mai numesc si altii, nu doar ei, sunt cei care pot schimba ceva in lume. Macar in lumea lor mica.

Iar tu esti atat de egoist si de plin de tine incat niciodata nu ai sa poti, in lumea ta, sa schimbi ceva.
O gandire matematica si logica duce spre concluzia ca esti la fel de nimeni ca oricine altcineva. La fel ca mine, ce ei, ca ea...

0 comentarii: