zile...

uneori e atat de liniste incat mi-e frica de furtuna ce o sa urmeze. Candva.

Si-as vrea sa cred ca totul e trecut si-as vrea sa fug departe.
Nu stiu inca daca mai exista ceva sau dorul din mine e doar dorul unor clipe in care traiam altfel. Sau da, in care traiam.
Mi-e din ce in ce mai greu sa ma vad in vise, sa regasesc in mine ceea ce ma facea atunci sa sper. Acum toate mi se par mici prostii si uneori, ma intreb cum puteam atunci.

Si-as vrea sa cred, si-as vrea sa sper, si-as vrea ca poza cu noi doi sa nu se fi pierdut, sa fi ramas macar ca un vis frumos.

Din tot ce am si mi-am promis, nimic nu mai pare real acum, cand am toate au trecut. Am lasat in trecut si am uitat, am ales sa nu ma gandesc ca trece si iata-ma acum, aici, asa.
Nu stiu daca mi-e bine sau rau, stiu doar ca parca nu mai e.
Si uneori, dar mai rar, imi lipseste. Si stiu ca totul, dar totul, se va intoarce. Intr-o zi.