Stiu ca e o chestiune care pe mine chiar nu ma caracterizeaza, dar daca par mai rece cu voi e pentru ca pur si simplu n-am mai avut chef sa dramatizez.
Am invatat poate, pentru prima data, ca e mai bine sa fii... mai senin. Sa iti ocupi timpul cu lucruri mai putin sau mult importante.
Nu trebuie sa ma judecati si nici sa-mi reprosati. Nu am vrut sa ma mai implic in dramele fiecarui om din jurul meu. Da, va ascult. Uneori incerc sa le inteleg, desi fac asta din ce in ce mai rar. Puteti sa ma judecati, dar poate ar trebui sa ma intelegeti, asa cum eu am incercat sa va inteleg pe voi toti.
Nu mai stiu cat contez eu sau parerile mele, si nici nu ma mai intreb asta.
Oameni in jurul meu?
Poate vor fi mai putini, poate nu. Oamenii se aleg ei insisi, eu nu mai fac selectii decat pana la un punct.
Nu pot, la nesfarsit, sa fiu cea care aduna toate problemele voastre. Poate ca eu acum nu le am pe ale mele. Poate ca ati fost, mai mult sau mai putin, aproape de mine cand le-am avut.
Da, mi-e frica sa nu fiu ranita, din nou. Am iesit foarte greu dintr-o poveste si putini ati fost voi cei care v-ati dat seama ca eu nu pot. Nu pot sa inchid brusc o usa, sa ma intorc cu spatele, sa plec si sa nu-mi mai pese. Pe mine ma doare, eu ma intorc, eu las usi crapate, ma uit pe vizor, intru pe geam, pentru ca asa am fost invatata.
pentru ca, eu ma leg de oameni. Iar oamenii de care ma leg, fie ca mai exista sau nu fizic, ei raman mereu in inima mea, nimeni nu va fi inlocuit pentru ca locul lor e doar al lor. Nu pot, nu vreau, nu stiu...
Ma simt bine, sau mai bine. Nu mai am tristeti dureroase, doruri nesfarsite, dorm noaptea fara vise care sa ma trezeasca speriata. Nu-mi mai e frica de absente, nu ma tem de prezente.
Ma mai gandesc la el, ma mai gandesc si la tine. Nu va pun pe acelasi loc dar nici nu fac clasamente intre voi. Tu esti ai fost si vei fi. El a aparut, exista si nu pot nega. Pot spune uneori ca a fost o greseala, dar una favorita. Nu stiu, nu ma intreba, nu-ti voi raspunde.
Ce sa mai zic cand totul a fost spus?
Ca mi-e dor de o imbratisare calda si sincera. Ca imi doresc o strangere de mana. Ca vreau sa-i fie drag de mine, nu vreau sa ma iubeasca, nu vreau pasiuni nici macar trecatoare. Vreau sa fie liniste si drag.
Sa-mi mangaie parul si sa-mi zambeasca. Atat. Si tot ce e mai mult... nu vreau! Nu acum.
Cine? nu stiu. vreau doar atat. sa-i fie drag de mine.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
1 comentarii:
Mony's back! Ce frumos ai scris :X
miss u tare tare >:D< :*
Trimiteți un comentariu