ma intorc...

Trisezi, ocolesti cuvintele.
te rog... incearca sa ma ocolesti, nu ma saruta, incearca sa eviti asta... n-am sa mai plec si n-am sa pot sa te mai las.
Si stim amandoi ca trebuie sa plec si ca locul meu nu e langa tine si nici al tau langa cineva ca mine.

Nu ma strange in brate, n-am sa mai vreau altceva, am sa gasesc acolo linistea pe care inca o caut si-am sa regret si-ai sa regreti si am sa incep sa plang, si o sa-ti fie mila si o sa-mi fie teama.

Nu vreau sa simt din nou ca locul meu e acolo. Nici tu nu vrei asta.

As vrea totusi sa folosesti cuvintele mai mult. Si sa ma atingi trecator, atat cat sa stiu ca inca esti acolo, sa zambesti asa cum stim doar noi - sa nu inteleaga nimeni ce e cu noi si sa zambim complice. Mi-ar face rau, dar mi-e atat de necesar.
Si-as vrea doar sa ma saruti trecator pe obraz si pentru putin timp sa uiti mana in parul meu - nu mult, accidental.

E ciudat, dar am nevoie sa stiu la fel de mult cat am nevoie sa pleci mai repede. Sa nu zabovesti mai mult decat ne e permis, dar nici sa dispari inainte sa fiu convinsa.

Da, sunt inca nesigura. Dupa atata timp. Pe cat de convinsa sunt uneori, pe atat de nehotarata. Iti zic sa pleci si-as vrea sa stai si-mi zic ca trebuie, si-ti zic ca vreau.
imi vin in minte versurile ... "Ai sa-mi bati cu pumnii in piept / si ai sa plangi, caci n-a fost drept"