ma intorc...

Trisezi, ocolesti cuvintele.
te rog... incearca sa ma ocolesti, nu ma saruta, incearca sa eviti asta... n-am sa mai plec si n-am sa pot sa te mai las.
Si stim amandoi ca trebuie sa plec si ca locul meu nu e langa tine si nici al tau langa cineva ca mine.

Nu ma strange in brate, n-am sa mai vreau altceva, am sa gasesc acolo linistea pe care inca o caut si-am sa regret si-ai sa regreti si am sa incep sa plang, si o sa-ti fie mila si o sa-mi fie teama.

Nu vreau sa simt din nou ca locul meu e acolo. Nici tu nu vrei asta.

As vrea totusi sa folosesti cuvintele mai mult. Si sa ma atingi trecator, atat cat sa stiu ca inca esti acolo, sa zambesti asa cum stim doar noi - sa nu inteleaga nimeni ce e cu noi si sa zambim complice. Mi-ar face rau, dar mi-e atat de necesar.
Si-as vrea doar sa ma saruti trecator pe obraz si pentru putin timp sa uiti mana in parul meu - nu mult, accidental.

E ciudat, dar am nevoie sa stiu la fel de mult cat am nevoie sa pleci mai repede. Sa nu zabovesti mai mult decat ne e permis, dar nici sa dispari inainte sa fiu convinsa.

Da, sunt inca nesigura. Dupa atata timp. Pe cat de convinsa sunt uneori, pe atat de nehotarata. Iti zic sa pleci si-as vrea sa stai si-mi zic ca trebuie, si-ti zic ca vreau.
imi vin in minte versurile ... "Ai sa-mi bati cu pumnii in piept / si ai sa plangi, caci n-a fost drept"

spune-mi

ca ti-a fost dor macar putin

... chiar daca asta ar insemna sa ma minti

...spatiul de lucru

Primit o alta leapsa, de la Laura. Zisa si Dale (De la Cip & Dale).
SI leapsa zicea cam asa: spatiul tau de lucru.
Am intarziat pentru ca spatiul meu de lucru in ultimul timp e foarte mobil: in baruri pe mese, in sali de cinema, in masina, pe autobuz...

Acasa am cam 3 locuri unde lucrez: Pe pat, pe masa de langa canapea si in bucatarie.
Asa ca am ales 3 poze, 3 spatii de lucru. (cele din camera sunt mai intunecate putin, caci dormea Carmen pe canapea si n-am vrut sa folosesc blitzul.)

Leapsa... daca

Leapsa, furata de la Cerculet

N-am mai luat de mult vre-o leapsa, cred ac-mi era dor...

Daca as fi fost:
- o luna... octombrie
- o zi a saptamanii... JOI
- o parte a zilei... dimineata devreme, cand inca dorm
- un animal marin... Orca!!!
- o directie... contrasens (nu e chiar o directie, nu???)
- o virtute... n-as fi :))
- o personalitate istorica... domnita Ruxandra
- o planeta... Jupiter (nu stiu exact de ce, dar imi place cum suna)
- un lichid... rom
- o pasare... flamingo
- un tip de vreme... furtuna
- un instrument muzical... harpa
- o emotie... dor
- un sunet... clipocitul apei
- un element... chimic???
- un cantec... doina
- un film... Dogville
- un serial... OTH
- o carte... Lorelei
- un personaj de fictiune... Amelie
- un fel de mancare... ceva scarbos, sa nu manance nimeni
- un oras... Praga
- un gust... dulce-acrisor
- o culoare... verde
- un material... tafta
- un cuvant... fuior
- o materie de la scoala... teatru (nu am contraziceti, eu am avut-o la optionale)
- un personaj de desene animate... Sandy Belle
- o forma... nu-mi plac formele
- un numar...9
- un mijloc de transport... trasura
- o haina... soseata

Leapsa e deschisa pentru oricine o mai doreste

last year, in january

Nu ma minti, s-a terminat iarna.
Pentru mine s-a sfarsit, chiar daca la voi inca mai ninge si chiar daca mai sunt inca partii pline.
A trecut pe langa mine iarna.

Fara partii si saci si nopti cu stele oglindite in zapada, fara sa invat nici in acest an sa patinez, fara zambete complice si fericiri furate.
Iarna a trecut, fara flori si surprize, fara vin fiert cu miros de scortisoara, fara turta dulce si ninsori asteptate.

A trecut iarna asta si poate ca e mai bine, caci s-a dus fara zbierete in miez de noapte, fara "i do it like a truck" sau "inima mea e ca un hotel" - si glumele tampite pe marginea acestui subiect.

A fost iarna fara Tatiana Stepa si a ei "Da doamne iarna", fara lucruri interzise, fara pierderi si orgolii, fara Vast si Lost, fara a-mi mai dori si fara a mai regreta. Poate ca e mai bine ca iarna a plecat, oamenii de zapada nu mai frig, iar cactusii si soparlele nu-si mai impart povestile.
Tot ce a trecut din iarna asta a fost lipsa acelui... "zambesti?"

A plecat iarna asta fara Jason Mraz si fara Katie Melua.

Si nu m-am uitat la tot Lord of the Rings... doar la primele doua parti...

... anul trecut

Am fost certata ca nu am mai scris atat de des.
Si-as incerca sa-mi indrept greseala, sau macar asteptarile voastre, o mana de cititori fideli.

N-am scris pentru ca e o perioada destul de ciudata, in care incerc sa-mi alung un gand. Acela ca mi-as dori sa intorc timpul cu fix un an in urma.
Ce s-a intamplat cu un an in urma?
Ce pot sa spun e ca... Am avut cele mai frumoase zile, cea mai frumoasa zi de nastere cu cea mai frumoasa petrecere si cei mai frumosi oameni in jurul meu (bine, au lipsit cativa a caror absenta am inteles-o).
Ce nu pot sa spun... nu pot :( (iarta-ma Cris ca pun emoticonuri in text, stiu ca te enerveaza asta).

Cand m-a sunat Mitz anul asta am vrut s-o intreb: nu ai cum sa-mi mai faci acelasi cadou ca anul trecut, nu-i asa?
Dar n-am intrebat-o, stiam raspunsul.

Ma gandesc uneori ca nu traiesc, doar exist.
O fac demult... am trait din nou atunci, acum am uitat din nou cum e. Nu aveam cum sa ma mint la nesfarsit, nu-i asa?

Am spus ca nu vreau sa fac nimic anul acesta, ca as vrea sa ma inchid pentru o zi in casa, sa-mi iau o sticla de tarie si sa o beau singura. Cam emo, nu?
Bineinteles ca nu am fost lasata, prietenii exista ca sa-ti aduca aminte ca si tu existi.
Ce n-au inteles multi e ca nu faceam asta din depresie, ci, pentruca am avut tot ce mi-am dorit de ziua mea, anul trecut.
Atunci...

am o noua obsesie

Si mi-a luat vreo doua zile sa aflu cine canta si de ce ;)



Absenta ...
Asculta mai multe audio Muzica

Mi-e dor, mi-e foarte dor. Si greu, uneori.
E stupid, am promis ca azi am sa fiu vesela. A fost cald si senin.
Dar nu stiu de ce
poate ca am asteptat macar sa-ti amintesti, sau sa folosesti ziua aceasta ca un pretext, sa te gandesti macar putin, sa nu-mi para rau

atunci

cand ma minteam ca mai simt era mai bine...
Iarta-ma.

Incerc sa-mi amintesc, dar nu mai pot.
te-am uitat.

Adevarul, demult.

Demult...
Ciudat, tot ce e legat de tine mi se pare ca s-a intamplat demult. Deci, demult nu e un timp. Nu pentru mine.

Demult, mi-ai spus ca odata pentru totdeauna trebuie sa-ti spun adevarul.
Adevarul nu exista, si iarta-ma pentru asta, dar nu am cum sa-ti raspund.
Adevarul este lucrul pe l-am inventat, ca sa pot supravietui.

Adevarul meu e o poveste crosetata printre acele lucruri care m-au legat de tine. Printre propriile noastre gesturi, povesti si fapte cu insemnatate, reala sau nu.
Adevarul meu e o poveste frumoasa, din care tu n-ai sa intelegi mare lucru. si, oricat mi-as dori, n-am cum sa te fac partas, desi esti personajul principal.

Adevarul nu pot sa ti-l spun. Caci n-ai sa-l intelegi. Am trait povestea noastra altfel decat ai trait-o tu, iar acum nu sunt decat povesti diferite.
E simplu, dar adevarul meu m-a ajutat sa traiesc, sa supravietuiesc, sa zambesc atunci cand nimeni n-ar mai fi avut motiv sa o faca.

Demult te-am iubit, desi in adevarul tau nu am facut-o.
In adevarul pe care l-am creat pentru mine te iubeam.
Intr-o zi, demult, am inceput sa traiesc, si pentru ca nu puteam sa o fac altfel, a trebuit sa-mi creez propriul adevar si propria realitate.

Vrei sa zic o data penru totdeauna adevarul... demult... adevarul l-am creat. Am creat personajele.
Intai te-am creat pe tine, apoi tu m-ai ajutat sa ma creez pe mine. Apoi am crosetat povestea... mai mult nu stiu sa-ti explic.
Povestea are multe intamplari, unele pe care le-ai trait si tu, altele pe care le-am trait doar eu sau doar tu si unele pe care le-am trait impreuna.
Poate ca faptele n-au fost la fel, poate ca le-am trait separat, poate ca le-am inteles gresit.
Dar asa cum ti-am zis: e povestea mea, sunt adevarurile mele, si nimeni nu poate sa mi le ia. Nici macar tu, nici macar povestitorul, nici macar ADEVARUL, al tau sau al meu.

Adevarul l-am creat. Si am trait asa.

Later edit: da. unele lucruri le-am trait, altele ni le amintim, altele sunt doar o creatie. Dar pentru mine, toate sunt adevaruri. Caci trebuie sa mai traiesc!

... life is not a dream

m-am trezit acum. din somn, caci trebuia sa inchei visul.
Eram iar noi, intr-un cerc mai larg, erai cu ea. Si ca deobicei, ne ascundeam. In vis imi placea de ea, mereu in vise imi e draga, in realitate n-am reusit niciodata asta, nici macar nu am incercat.

Nu ma lasai sa te sarut, ma sarutai doar tu, ne ascundeam dupa paravane inchipuite, asa, cum faceam de mult si ne ziceam unul altuia ca nu e corect si ca intr-o zi o sa trebuiasca sa incetam.
Imi cautai solutii sa te uit.

funny love story

This is a story about a girl who meets a boy.
This is not a love story.

E ciudat cum mi-am facut un obicei din a accepta palmele care imi vin din exterior.
Uneori mi le merit, alte ori nu.
Dar cred ca de cele mai multe ori le merit. Nu stiu de ce am eu senzatia ca cei din jur gandesc la fel ca mine sau ca interpreteaza lucrurile in aceeasi modalitate in care fac eu asta.

... pe 2010

Nu stiu ce sa imi doresc pentru 2010, nu mi-am pus nici o dorinta la 12 noaptea.
Si de atunci ma tot gandesc ce as vrea pentru acest an...

Cred ca mi-as dori ca gesturile si lucrurile pe care le fac sa fie intelese asa cum le percep eu cand le fac.
Si mi-as dori mult sa invat sa plang, sa scap de toate acele lucruri care se aduna in mine.
Si cred ca as vrea ca cei din jurul meu sa aprecieze mai mult lucrurile pe are le fac pentru ei, chiar daca stiu ca as face-o oricum.
Si cred ca-mi mai doresc sa ma rup de unii oameni din viata mea si sa nu ma doara ca fac asta. Ciudata dorinta, nu inseamna ca nu iubesc oamenii din viata mea, dar cateodata sunt prea multi si e prea greu. Mai ales cand nu simti cum vin lucruri de acolo.
Cand oamenii iti sunt aproape indiferent de ce faci si cum faci, ai acea siguranta care te determina sa fii mai sigur si oarecum mai indiferent, nu mai ai nevoie de nici un efort.
Ei, eu asta vreau. Sa vad efortul, sa vad ca nu merg singura pe drumuri si am nevoie de confirmari, chiar daca suna stupid si idiot. Am 1000 de argumente care mi le-am tot spus impotriva acestui fix al meu, dar ma intreb adesea daca nu sunt decat niste minciuni.
Daca de fapt eu sunt cea care daruiesc din tot sufletul si dintr-acolo nu vine acelasi lucru? Si daca intr-o zi mi se intoarce spatele asa cum nu de mult mi s-a intamplat? Cum se trece peste asta, care e reteta, cum te poti rupe de un om pentru care ai ai fi facut chiar tot, la care ai tinut, alaturi de care ai suferit si ai ras si ai fi si plans daca ai fi stiut asta. Pentru care ai fi cautat un sfat sau un umar la orice ora din zi sau din noapte, ai fi alergat munti ca sa ii arunci doar o mana, a carui prezenta te facea mai bun, a carui vorba iti facea ziua mai buna si noaptea mai frumosa?????????????????
Si spuneti-mi mie cand un astfel de om din viata voastra va intoarce brusc spatele, din nimic si pentru nimic, asa, din senin... cum faci? Ce faci sa nu te mai intrebi de ce, cum faci sa nu te mai intrebi daca ai gresit undeva si unde, cum faci sa te convingi ca nu ai gresit cand ai crezut in acel om, cum faci sa ridici capul si sa nu te mai gandesti ca a existat in viata ta?
Mi-as dori mai putini oameni in viata mea, riscul ar fi mult mai mic, asa mi-e teama ca oricand unul din ei va deveni asa...
Daca am multi oameni in jur nu inseamna ca pe unii ii iubesc mai mult si pe altii mai putin. Doare la fel de mult.

Imi doresc pe anul 2010 sa nu mai pierd pe nimeni si sa castig ce am pierdut. Sa fie doar alegerea mea si sa nu doara.
Vai , ce dorinta urata!!!!