Maramures, mandru plai. Si atat.

M-am intors din Maramures. Si nu-mi mai doresc sa ma intorc acolo.
Aveam despre Maramures o imagine idilica, cu femei imbracate in costume populare, porti late (facute sa poata barfi babele si cand ploua) si capite de fan.

Am intalnit acolo, in schimb, oameni cu un complex imens al provincialismului (il stiu, caci il traiesc si eu zilnic, venita de la cucul macaii intr-un oras mare si urat precum Bucurestiul). Dar un complex violent, scuzandu-se pentru tot ceea ce ei sunt, desi poate daca si-ar cultiva ce au si ce sunt, ar fi mult peste noi restul, asa cum reusesc ardelenii.

Acolo totul se desfasoara pe politic. De la preotul satului care este mare in PSD si fost securist, la primarul - ce se cearta cu preotul dar care, impotriva unui curent "de la capitala" face front comun cu acesta. Din tot ce fac (nu ei, ca ei nu fac nimic. din ce fac altii) ei trebuie sa aiba ceva de castigat. Si sunt nedumeriti cand, cineva vine sa faca un lucru bun pentru cultura si traditia de acolo si ei nu au nimic de castigat, ca doar locuiesc acolo.
Arata toti ca in filmele lui Mungiu, cele cu activistii de partid. Daca vrei sa amenajezi o scena pentru un eveniment, primarul iti inchiriaza o pasune cu mii de euro. Daca vrei lemn pentru scena, ti-l vinde la pret dublu fata de cum se vinde in sat. Si-apoi se lauda cu totii ce au facut ei pentru eveniment.

Bine a zis cineva cand ne-a atentionat: oamenii de acolo vorbesc intr-un fel, gandesc in alt fel si actioneaza in altul.
Jurnalistii sunt suparati ca nu li s-a dat apa plata gratis la eveniment si ca oamenii sunt aroganti si nu le ridica nimeni statui cand apar. Pana si in cultura, sau in muzica traditionala, ori populara, sunt un fel de "gasti" ce se cearta intre ei si-si impart artistii. pacat, mare pacat de un peisaj superb.
Eu nu vreau sa ma intorc prea curand acolo, mi se pare ca romanii nu merita. Cei de acolo acum, in mintea mea, pentru ca ei m-au scarbit mai mult decat m-au scarbit 6 ani in cel mai urat oras din Romania, Bucurestiul.
Este penru prima data cand ma intorc de undeva si ma bucur sa revad Capitala cu ale ei clacsoane, calduri, soferi nebuni si tigani insistenti.

Partile pozitive: un barman de la crasma din sat ce asculta Queen si Deep Purple: pe principiu - "la un pahar de whisky, merge un Deep Purple, desi eu v-as da o palinca, ca va vad oameni seriosi". Nu mi-a zis asta mie, ca eu nu beau whisky.
Alta chestie pozitiva: niste baieti de la paza. In ciuda faptului ca aratau ca niste dulapuri fara creier (cum sunt de obicei BGS-ii nostri), niste oameni foarte misto, culti, cititi, cu o engleza superba, un vocabular impecabil si foarte saritori. Atat, ca trebuie sa inchizi ochii cand se plimba cu tricouri cu anchior decoltate maxim si cu pieptul epilat si bronzat la vedere. Daca treci peste asta, nu ai cum sa nu-i iubesti.

Cimitirul Vesel nu mi se pare a avea nimic vesel in ei, desi ti se rupe sufletul cand le vezi pe batranele care merg sa se roage la morminte.
Batranii sunt tot ce mai are Maramuresul, dar nu pentru mult timp. Se duce incet si sigur. Ce vine dupa... nici nu vreau sa stiu, nu ma mai duc acolo.