Stiu ca oamenii isi fac astfel de planuri pe 1 ianuarie, dar eu in seara asta ma gandeam la ce lucrui as vrea sa fac in urmatoarele 6 luni, lucruri pe care sa NU le ratez:
- sa ajung in Germania la Ale si la Cris
- sa vad, la Sibiu, "Faust" in regia lui Purcarete
- sa alerg dimineata, macar cateva zile, saptamani, cat m-o tine
- sa-mi aranjez un birou dragut cu floricele
- sa-mi iau o placa mare pe care sa-mi agat toti cerceii pe care sa ii am la indemana
- sa stau macar 4-5 zile la Dorohoi
- sa plec intr-o mica aventura cu Mitzu (fie ea si pana in padure la Baneasa)
- sa merg pe platouri de filmare
- sa-mi iau un mp3 bun cu reportofon
31 aug. 2010
25 aug. 2010
Traiasca Enel (aka Electrica)
Azi pe Iuliu Maniu, exact prin zona in care stau eu, nu a fost curent (da, stiu, am mai patit asta acum 2 saptamani cand am stat vreo 14 ore fara curent).
Ghinionul meu e ca azi trebuiau sa vina constructorii sa puna un zid. Au venit, au urcat 9 etaje pe jos (inainte coborasem eu 9 si le si urcasem cu ei ca de: nu merge curentul, nu merge nici interfonul, ce sa mai vorbim de lift).
S-au uitat, au plecat, am injurat, am sunat la Enel, ne-au anuntat ca de la 8 dim la 18.00 seara (pe anuntul aparut jos scria 16.00, dar ce conteaza?!) se fac lucrari, canci lumina.
Am coborat din nou 9 etaje, am plecat sa lucrez la birou, ca fara curent... nu tu laptop, nu tu Internet.
Cand am venit, surpriza! Mergea liftul. In usa, aveam un plic.
Surpriza si mai mare: Factura de la Enel!
Am doua intrebari:
1. In alta zi nu s-au gandit sa vina si ei sa ceara bani, macar asa stiam pt ce ii dam?
2. Oare cand au venit era curent, sau au urcat si ei 9 etaje pe scari?
Ghinionul meu e ca azi trebuiau sa vina constructorii sa puna un zid. Au venit, au urcat 9 etaje pe jos (inainte coborasem eu 9 si le si urcasem cu ei ca de: nu merge curentul, nu merge nici interfonul, ce sa mai vorbim de lift).
S-au uitat, au plecat, am injurat, am sunat la Enel, ne-au anuntat ca de la 8 dim la 18.00 seara (pe anuntul aparut jos scria 16.00, dar ce conteaza?!) se fac lucrari, canci lumina.
Am coborat din nou 9 etaje, am plecat sa lucrez la birou, ca fara curent... nu tu laptop, nu tu Internet.
Cand am venit, surpriza! Mergea liftul. In usa, aveam un plic.
Surpriza si mai mare: Factura de la Enel!
Am doua intrebari:
1. In alta zi nu s-au gandit sa vina si ei sa ceara bani, macar asa stiam pt ce ii dam?
2. Oare cand au venit era curent, sau au urcat si ei 9 etaje pe scari?
24 aug. 2010
De ce ne e frica sa facem bine?
Am o mare problema. De fapt, o intrebare: de ce ne este frica sa facem bine?
Astazi, in 61, langa mine, s-a asezat o batrana. Nu stiu sa spun cati ani avea, mai tanara decat bunica mea si nici genul acela de batran de care sa-ti fie mila sau sa te rascoleasca. O batrana normala.
La un moment dat, si-a scos portofelul din sacosa de carpa si l-a deschis. Curioasa, m-am uitat peste umar (normal). Intr-unul din buzunare avea 10 lei. S-a uitat cu atentie in spatele hartiei de 10 lei, s-a uitat si in celelalte buzunare. Era gol portofelul. Intr-unul din buzunare mai erau cateva monezi de 10 bani. Le-a luat si pe acestea in mana, le-a numarat, apoi a inchis portofelul si l-a pus in sacosa.
M-am gandit in primul moment la bunica mea, care nici ea nu tine multi bani in portofel, ca nu are. Si cand are, ii strange pentru noi.
Mi-am dorit mult sa ii dau bani. Am umblat chiar in portofel si mi-am scos de acolo 50 de lei pe care imi doream din tot sufletul sa ii dau batranei. Mi-am facut in minte scenarii, cu ce pretext sa ii intind, la un moment dat m-am gandit chiar la o strategie sa ii strecor in geanta fara sa ma vada.
N-am avut curaj.
Mi-am zis ca daca am noroc se ridica cand ma ridic si eu si ii dau fara se se uite cei din fata mea ciudat. Culmea! A coborat la aceeasi statie cu mine.
Mi s-a rupt sufletul, dar pur si simplu mi-a fost rusine.Nu am stiut cum sa fac sa nu ma inteleaga gresit. Mi-am dorit din tot sufletul sa ii dau banii aia, uite ca nu am putut intinde mana. Puteams a joc teatru ca sunt muta, ca sa nu trebuiasca sa zic nimic (m-am gandit si la asta, mi-a fost frica de penibil. Sau la norocul meu, mi-ar fi sunat telefonul).
Am privit-o pe batrana plecand si atat...
Si acum ce ma roade: de ce?
De ce mi-a fost rusine sa fac un bine?
De ce frica asta de penibil si de ce as fi fost penibila sa fac asta?
Inca sunt suparata pe mine
Astazi, in 61, langa mine, s-a asezat o batrana. Nu stiu sa spun cati ani avea, mai tanara decat bunica mea si nici genul acela de batran de care sa-ti fie mila sau sa te rascoleasca. O batrana normala.
La un moment dat, si-a scos portofelul din sacosa de carpa si l-a deschis. Curioasa, m-am uitat peste umar (normal). Intr-unul din buzunare avea 10 lei. S-a uitat cu atentie in spatele hartiei de 10 lei, s-a uitat si in celelalte buzunare. Era gol portofelul. Intr-unul din buzunare mai erau cateva monezi de 10 bani. Le-a luat si pe acestea in mana, le-a numarat, apoi a inchis portofelul si l-a pus in sacosa.
M-am gandit in primul moment la bunica mea, care nici ea nu tine multi bani in portofel, ca nu are. Si cand are, ii strange pentru noi.
Mi-am dorit mult sa ii dau bani. Am umblat chiar in portofel si mi-am scos de acolo 50 de lei pe care imi doream din tot sufletul sa ii dau batranei. Mi-am facut in minte scenarii, cu ce pretext sa ii intind, la un moment dat m-am gandit chiar la o strategie sa ii strecor in geanta fara sa ma vada.
N-am avut curaj.
Mi-am zis ca daca am noroc se ridica cand ma ridic si eu si ii dau fara se se uite cei din fata mea ciudat. Culmea! A coborat la aceeasi statie cu mine.
Mi s-a rupt sufletul, dar pur si simplu mi-a fost rusine.Nu am stiut cum sa fac sa nu ma inteleaga gresit. Mi-am dorit din tot sufletul sa ii dau banii aia, uite ca nu am putut intinde mana. Puteams a joc teatru ca sunt muta, ca sa nu trebuiasca sa zic nimic (m-am gandit si la asta, mi-a fost frica de penibil. Sau la norocul meu, mi-ar fi sunat telefonul).
Am privit-o pe batrana plecand si atat...
Si acum ce ma roade: de ce?
De ce mi-a fost rusine sa fac un bine?
De ce frica asta de penibil si de ce as fi fost penibila sa fac asta?
Inca sunt suparata pe mine
20 aug. 2010
Festivalului Degustatorilor de Film si Arta Culinara (5-12 septembrie, 2010, Portul Cultural Cetate)
Asociatia “Film Romania” (AFR) si Fundatia Pentru Poezie “Mircea Dinescu” au placerea de a va anunta prima editie a Festivalului Degustatorilor de Film si Arta Culinara, in perioada 5-12 septembrie, 2010, in Portul Cultural Cetate (judetul Dolj).
Timp de 7 zile, pe malul Dunarii, in Portul cultural Cetate (la 2 km de localitatea Cetate si 18 km de Calafat), cineasti romani si din tarile balcanice se vor intalni in cadrul unui eveniment cultural-artistic complet diferit fata de cele care au avut loc pana acum in Romania.
Festivalul Degustatorilor de Film si Arta Culinara, prima editie “Balcanii” va avea cate o zi dedicata unei tari balcanice (Albania, Bulgaria, Croatia, Grecia, Macedonia, Serbia, Slovenia, Turcia si Romania). In fiecare zi invitatii vor avea parte de filme din cate o tara si vor fi serviti cu preparate culinare traditionale din aceeasi tara.
Festivalului Degustatorilor de Film si Arta Culinara, Editia I: “Balcanii” nu are un caracter competitiv, ci are ca scop cunoasterea si promovarea cinematogarfiilor balcanice care au cunoscut in ultimii ani o puternica dezvoltare, recunoscuta de juriile marilor festivaluri internationale prin acordarea a nenumarate premii la festivaluri importante precum Cannes, Berlin, Venetia, Salonic, etc.
Peste 100 de cineasti (actori, regizori, producatori, distribuitori, critici, jurnalisti si studenti la facultati de film) din Romania, Albania, Bulgaria, Croatia, Grecia, Macedonia, Serbia, Slovenia si Turcia vor fi prezenti in Portul cultural Cetate in perioada 5-12 septembrie si vor discuta cu publicul prezent despre noi mijloace, inedite si neconventionale pentru a ne promova filmele si a atrage mai multi spectatori atat in Romania, cat si in tarile din Balcani.
Important: evenimentul este deschis nu doar invitatilor, ci si vizitatorilor ocazionali, pasionati de film sau gastronomie. Vizionarea filmelor si cazarea (in corturi de cate 2 persoane) sunt gratuite.
Si pentru ca o sarbatoare trebuie tratata ca atare, organizatorii au mai pregatit pentru invitati si vizitatori ocazionali expozitii de sculptura si fotografii, standuri cu vanzare de carti de cinema, DVD-uri cu filme, concerte cu muzica balcanica veche, serenade si mancare traditionala din tarile invitate. Profesionistii sunt invitati la workshopul “Cineastii din Balcani – de la complexul provincialului la Palme d’Or” – la care vor participa invitati de onoare - regizori din Romania si din Balcani, laureati la marile festivaluri internationale de film.
“Pentru ca prea adesea mireasma Balcanilor s-a asociat cu mireasma prafului de pusca, ne-am gindit ca oarece poduri culturale arcuite peste Dunare ar mai imblinzi memoria noastra ranita de imaginea podurilor de piatra si otel bombardate la inceput de secol XXI. Si fiindca tot se spune ca in Portul Cetate cocosii cinta in trei limbi – romaneste, bulgareste si sirbeste – ne-am contaminat si noi de multiculturalitatea galinaceelor si am purces la punerea pietrei de temelie a Festivalului degustatorilor de Film si Arta culinara, sub insemnul Balcanilor.”, a declarat amfitrionul festivalului, Mircea Dinescu, presedintele Academiei de Gastronomie din Romania.
Ne dorim ca prin acest eveniment sa redescoperim Balcanii prin film si prin mireasma bucatelor traditionale, ceea ce ne va ajuta sa ne redescoperim pe noi insine.
Festivalul Degustatorilor de Film si Arta Culinara este organizat de Asociatia “Film Romania” (AFR) si Fundatia Pentru Poezie “Mircea Dinescu” cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, Consiliului Judetean Dolj, Institutului Cultural Roman, Primariilor Calafat si Cetate.
Sponsori: Hotel Panoramic Calafat, Hotel Cetate, E-CAMP SHOP, Eurolines
Parteneri Media: Realitatea TV, Radio Romania Actualitati, Radio Romania Cultural, RFI
Jurnalul National, Observatorul Cultural, AndemMotionFilms, www.port.ro, www.videofil.ro , www.cinefan.ro , www.unica.ro, www.uichendist.ro, www.calendarevenimente.ro, www.121.ro , Lacasuri ortodoxe
17 aug. 2010
Maramures, mandru plai. Si atat.
M-am intors din Maramures. Si nu-mi mai doresc sa ma intorc acolo.
Aveam despre Maramures o imagine idilica, cu femei imbracate in costume populare, porti late (facute sa poata barfi babele si cand ploua) si capite de fan.
Am intalnit acolo, in schimb, oameni cu un complex imens al provincialismului (il stiu, caci il traiesc si eu zilnic, venita de la cucul macaii intr-un oras mare si urat precum Bucurestiul). Dar un complex violent, scuzandu-se pentru tot ceea ce ei sunt, desi poate daca si-ar cultiva ce au si ce sunt, ar fi mult peste noi restul, asa cum reusesc ardelenii.
Acolo totul se desfasoara pe politic. De la preotul satului care este mare in PSD si fost securist, la primarul - ce se cearta cu preotul dar care, impotriva unui curent "de la capitala" face front comun cu acesta. Din tot ce fac (nu ei, ca ei nu fac nimic. din ce fac altii) ei trebuie sa aiba ceva de castigat. Si sunt nedumeriti cand, cineva vine sa faca un lucru bun pentru cultura si traditia de acolo si ei nu au nimic de castigat, ca doar locuiesc acolo.
Arata toti ca in filmele lui Mungiu, cele cu activistii de partid. Daca vrei sa amenajezi o scena pentru un eveniment, primarul iti inchiriaza o pasune cu mii de euro. Daca vrei lemn pentru scena, ti-l vinde la pret dublu fata de cum se vinde in sat. Si-apoi se lauda cu totii ce au facut ei pentru eveniment.
Bine a zis cineva cand ne-a atentionat: oamenii de acolo vorbesc intr-un fel, gandesc in alt fel si actioneaza in altul.
Jurnalistii sunt suparati ca nu li s-a dat apa plata gratis la eveniment si ca oamenii sunt aroganti si nu le ridica nimeni statui cand apar. Pana si in cultura, sau in muzica traditionala, ori populara, sunt un fel de "gasti" ce se cearta intre ei si-si impart artistii. pacat, mare pacat de un peisaj superb.
Eu nu vreau sa ma intorc prea curand acolo, mi se pare ca romanii nu merita. Cei de acolo acum, in mintea mea, pentru ca ei m-au scarbit mai mult decat m-au scarbit 6 ani in cel mai urat oras din Romania, Bucurestiul.
Este penru prima data cand ma intorc de undeva si ma bucur sa revad Capitala cu ale ei clacsoane, calduri, soferi nebuni si tigani insistenti.
Partile pozitive: un barman de la crasma din sat ce asculta Queen si Deep Purple: pe principiu - "la un pahar de whisky, merge un Deep Purple, desi eu v-as da o palinca, ca va vad oameni seriosi". Nu mi-a zis asta mie, ca eu nu beau whisky.
Alta chestie pozitiva: niste baieti de la paza. In ciuda faptului ca aratau ca niste dulapuri fara creier (cum sunt de obicei BGS-ii nostri), niste oameni foarte misto, culti, cititi, cu o engleza superba, un vocabular impecabil si foarte saritori. Atat, ca trebuie sa inchizi ochii cand se plimba cu tricouri cu anchior decoltate maxim si cu pieptul epilat si bronzat la vedere. Daca treci peste asta, nu ai cum sa nu-i iubesti.
Cimitirul Vesel nu mi se pare a avea nimic vesel in ei, desi ti se rupe sufletul cand le vezi pe batranele care merg sa se roage la morminte.
Batranii sunt tot ce mai are Maramuresul, dar nu pentru mult timp. Se duce incet si sigur. Ce vine dupa... nici nu vreau sa stiu, nu ma mai duc acolo.
Aveam despre Maramures o imagine idilica, cu femei imbracate in costume populare, porti late (facute sa poata barfi babele si cand ploua) si capite de fan.
Am intalnit acolo, in schimb, oameni cu un complex imens al provincialismului (il stiu, caci il traiesc si eu zilnic, venita de la cucul macaii intr-un oras mare si urat precum Bucurestiul). Dar un complex violent, scuzandu-se pentru tot ceea ce ei sunt, desi poate daca si-ar cultiva ce au si ce sunt, ar fi mult peste noi restul, asa cum reusesc ardelenii.
Acolo totul se desfasoara pe politic. De la preotul satului care este mare in PSD si fost securist, la primarul - ce se cearta cu preotul dar care, impotriva unui curent "de la capitala" face front comun cu acesta. Din tot ce fac (nu ei, ca ei nu fac nimic. din ce fac altii) ei trebuie sa aiba ceva de castigat. Si sunt nedumeriti cand, cineva vine sa faca un lucru bun pentru cultura si traditia de acolo si ei nu au nimic de castigat, ca doar locuiesc acolo.
Arata toti ca in filmele lui Mungiu, cele cu activistii de partid. Daca vrei sa amenajezi o scena pentru un eveniment, primarul iti inchiriaza o pasune cu mii de euro. Daca vrei lemn pentru scena, ti-l vinde la pret dublu fata de cum se vinde in sat. Si-apoi se lauda cu totii ce au facut ei pentru eveniment.
Bine a zis cineva cand ne-a atentionat: oamenii de acolo vorbesc intr-un fel, gandesc in alt fel si actioneaza in altul.
Jurnalistii sunt suparati ca nu li s-a dat apa plata gratis la eveniment si ca oamenii sunt aroganti si nu le ridica nimeni statui cand apar. Pana si in cultura, sau in muzica traditionala, ori populara, sunt un fel de "gasti" ce se cearta intre ei si-si impart artistii. pacat, mare pacat de un peisaj superb.
Eu nu vreau sa ma intorc prea curand acolo, mi se pare ca romanii nu merita. Cei de acolo acum, in mintea mea, pentru ca ei m-au scarbit mai mult decat m-au scarbit 6 ani in cel mai urat oras din Romania, Bucurestiul.
Este penru prima data cand ma intorc de undeva si ma bucur sa revad Capitala cu ale ei clacsoane, calduri, soferi nebuni si tigani insistenti.
Partile pozitive: un barman de la crasma din sat ce asculta Queen si Deep Purple: pe principiu - "la un pahar de whisky, merge un Deep Purple, desi eu v-as da o palinca, ca va vad oameni seriosi". Nu mi-a zis asta mie, ca eu nu beau whisky.
Alta chestie pozitiva: niste baieti de la paza. In ciuda faptului ca aratau ca niste dulapuri fara creier (cum sunt de obicei BGS-ii nostri), niste oameni foarte misto, culti, cititi, cu o engleza superba, un vocabular impecabil si foarte saritori. Atat, ca trebuie sa inchizi ochii cand se plimba cu tricouri cu anchior decoltate maxim si cu pieptul epilat si bronzat la vedere. Daca treci peste asta, nu ai cum sa nu-i iubesti.
Cimitirul Vesel nu mi se pare a avea nimic vesel in ei, desi ti se rupe sufletul cand le vezi pe batranele care merg sa se roage la morminte.
Batranii sunt tot ce mai are Maramuresul, dar nu pentru mult timp. Se duce incet si sigur. Ce vine dupa... nici nu vreau sa stiu, nu ma mai duc acolo.
13 aug. 2010
zile negre
Sa o luam pe rand.
Lucrurile cred ca au inceput de ieri. Seful meu vrea sa ii fac PR pentru un eveniment care incepe peste mai putin de 3 saptamani. Nu avem nimic. Nici un parteneriat semnat, nimic nimic. Intalniri peste intalniri, am plecat ieri de la 9 dimineata de acasa, m-am intors pe la 10 seara. In drumul spre casa, ma suna sora'mea.
Ma cert urat cu ea ca am plecat de la Tulcea cu o bluza de-a ei. Identica cu una a mea, de asta mi-am si inchipuit ca e a mea si-am pus-o in geanta.
Ajung intr-un final acasa cu cateva chestii urgente de lucrat as'noapte... surpriza! Nu aveam curent. Nu am avut pana azi la pranz.
Azi ma cert cu tata. Ca de ce nu ma descurc eu cu banii, ca sa ma mut inapoi la Tulcea, sa-mi fac bagajul si sa vin acasa ca ma intretine el. Peste cateva ore se razgandise, nu in privinta bagajului, ci a intretinutului, ca daca nu am ce lucra sa vin eu la Tulcea ca gasim noi ceva sa lucrez cu ziua (am tot incercat sa ii explic ca eu lucrez pe drepturi de autor adica drepturi de proprietate intelectuala dar faptul ca eu nu am carte de munca echivaleaza cu munca cu ziua la el si tot nu am cum sa ii explic ca ce fac eu acum nu e zilier.)
Ultima idee a fost ca vine el dupa mine la Bucuresti si ma ia acasa sa nu-mi mai fac de cap pe acolo ca cine stie ce fac eu, poate ma si droghez. I-am spus sa vina linistit, oricum nu stie unde stau, sa ma caute.
In seara asta, ma duc la uneveniment, stau degeaba acolo, evenimentul nu mai are loc, ajung acasa.
Ma suna proprietara ca ea a luat o decizie, si pana la 1 sa ne mutam de aici, ca ea vrea sa renoveze apartamentul si sa il inchirieze cu mai multi bani. Toate bune si frumoase, am avea unde sa ne mutam toate 3... problema e ca am avea de la 1 octombrie, ea vrea sa plecam de la 1 septembrie.
Incerc sa imi revin sa ma apuc totusi de treaba, intre timp aveam si curent.
Surpriza! Nu merge netul!
Acum ma chinui de pe un stick de orange...
Partea buna e ca maine plec la Sapanta, tot cu munca, dar macar alt mediu.
Ce-o fi, o fi!
Lucrurile cred ca au inceput de ieri. Seful meu vrea sa ii fac PR pentru un eveniment care incepe peste mai putin de 3 saptamani. Nu avem nimic. Nici un parteneriat semnat, nimic nimic. Intalniri peste intalniri, am plecat ieri de la 9 dimineata de acasa, m-am intors pe la 10 seara. In drumul spre casa, ma suna sora'mea.
Ma cert urat cu ea ca am plecat de la Tulcea cu o bluza de-a ei. Identica cu una a mea, de asta mi-am si inchipuit ca e a mea si-am pus-o in geanta.
Ajung intr-un final acasa cu cateva chestii urgente de lucrat as'noapte... surpriza! Nu aveam curent. Nu am avut pana azi la pranz.
Azi ma cert cu tata. Ca de ce nu ma descurc eu cu banii, ca sa ma mut inapoi la Tulcea, sa-mi fac bagajul si sa vin acasa ca ma intretine el. Peste cateva ore se razgandise, nu in privinta bagajului, ci a intretinutului, ca daca nu am ce lucra sa vin eu la Tulcea ca gasim noi ceva sa lucrez cu ziua (am tot incercat sa ii explic ca eu lucrez pe drepturi de autor adica drepturi de proprietate intelectuala dar faptul ca eu nu am carte de munca echivaleaza cu munca cu ziua la el si tot nu am cum sa ii explic ca ce fac eu acum nu e zilier.)
Ultima idee a fost ca vine el dupa mine la Bucuresti si ma ia acasa sa nu-mi mai fac de cap pe acolo ca cine stie ce fac eu, poate ma si droghez. I-am spus sa vina linistit, oricum nu stie unde stau, sa ma caute.
In seara asta, ma duc la uneveniment, stau degeaba acolo, evenimentul nu mai are loc, ajung acasa.
Ma suna proprietara ca ea a luat o decizie, si pana la 1 sa ne mutam de aici, ca ea vrea sa renoveze apartamentul si sa il inchirieze cu mai multi bani. Toate bune si frumoase, am avea unde sa ne mutam toate 3... problema e ca am avea de la 1 octombrie, ea vrea sa plecam de la 1 septembrie.
Incerc sa imi revin sa ma apuc totusi de treaba, intre timp aveam si curent.
Surpriza! Nu merge netul!
Acum ma chinui de pe un stick de orange...
Partea buna e ca maine plec la Sapanta, tot cu munca, dar macar alt mediu.
Ce-o fi, o fi!
10 aug. 2010
situatii
Nu-mi plac oamenii prefacuti.
Nu-mi plac oamenii care stiu ca au o imagine controversata si le place asta, si pacalesc sub pretextul sinceritatii.
Iti spune ca e rau, iti arata ca e bun ca mai apoi sa-ti demonstreze ca e rau. Sa ridice din umeri si sa rada isteric: ti-am spus sa nu crezi in mine, sunt rau si-mi place asta!
Ce jocuri murdare! ca si cum n-ai avea nimic mai bun de facut viata asta decat sa joci roluri pentru altii. Ca si cum n-ai avea ce face cu viata ta si-ti pierzi vremea cu ceilalti, cu imaginea la care tii, pe care trebuie sa ti-o formezi, care trebuie sa ramana la fel mereu.
Sunt de acord cu oamenii care se stiu a nu fi buni dar nu se chinuie nici sa dezminta, nici sa apere asta. Sunt asa cum sunt si nu le pasa. pentru ca asta e prima conditie: cand esti rau, nu trebuie sa iti pese de asta.
Dar cand iti arunci rautatea ca apoi sa dai inapoi ca apoi sa o arunci iar... atunci chiar esti un om de nimic, iar eu nu mai pot sa-mi ridic palaria in fata ta.
Pentru ca, azi, ai pierdut respectul meu.
Nu-mi plac oamenii care stiu ca au o imagine controversata si le place asta, si pacalesc sub pretextul sinceritatii.
Iti spune ca e rau, iti arata ca e bun ca mai apoi sa-ti demonstreze ca e rau. Sa ridice din umeri si sa rada isteric: ti-am spus sa nu crezi in mine, sunt rau si-mi place asta!
Ce jocuri murdare! ca si cum n-ai avea nimic mai bun de facut viata asta decat sa joci roluri pentru altii. Ca si cum n-ai avea ce face cu viata ta si-ti pierzi vremea cu ceilalti, cu imaginea la care tii, pe care trebuie sa ti-o formezi, care trebuie sa ramana la fel mereu.
Sunt de acord cu oamenii care se stiu a nu fi buni dar nu se chinuie nici sa dezminta, nici sa apere asta. Sunt asa cum sunt si nu le pasa. pentru ca asta e prima conditie: cand esti rau, nu trebuie sa iti pese de asta.
Dar cand iti arunci rautatea ca apoi sa dai inapoi ca apoi sa o arunci iar... atunci chiar esti un om de nimic, iar eu nu mai pot sa-mi ridic palaria in fata ta.
Pentru ca, azi, ai pierdut respectul meu.
1 aug. 2010
nu te mai iubesc. simplu.
"Si cum faci?"
"Simplu! Cand nu mai iubesc un om, ii spun asta si il parasesc!"
"Pur si simplu?"
"Da. Poti sa iubesti un om la fel de simplu cum poti sa nu-l mai iubesti. Sau invers."
"... si-l parasesti"
"da, sunt sincera. Ii spun: nu te mai iubesc si trebuie sa plec. Nu cred in aceste negocieri."
"N-ai fost niciodata nevoita sa parasesti un om pe care il iubeai?"
"Nu. nu e vorba de nevoie. Pur si simplu. N-am parasit niciodata pe cineva cand inca il iubeam."
"De ce incerci sa explici in atat de multe cuvinte?"
"nu stu. Cred ca incerc sa ma scuz."
"De ce?"
"Pui prea multe intrebari!"
"Simplu! Cand nu mai iubesc un om, ii spun asta si il parasesc!"
"Pur si simplu?"
"Da. Poti sa iubesti un om la fel de simplu cum poti sa nu-l mai iubesti. Sau invers."
"... si-l parasesti"
"da, sunt sincera. Ii spun: nu te mai iubesc si trebuie sa plec. Nu cred in aceste negocieri."
"N-ai fost niciodata nevoita sa parasesti un om pe care il iubeai?"
"Nu. nu e vorba de nevoie. Pur si simplu. N-am parasit niciodata pe cineva cand inca il iubeam."
"De ce incerci sa explici in atat de multe cuvinte?"
"nu stu. Cred ca incerc sa ma scuz."
"De ce?"
"Pui prea multe intrebari!"
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
