Ieri:
"beeeiiii!!!! tu mai traiesti?"
...
"mitzuleeeeeeeeee... te iubesc"
...
"ma iubesti? sigur sigur?"
...
"daaaaa... si mi-e dor de tine"
...
"bine... atunci si eu te iubesc"
...
" si acum plec in concediu. gen in seara asta. tu ce mai faci? ce se mai aude de barbatii din viata ta?"
...
"n-are monica barbati. o sa imi fac unul de plastelina. si o sa-l numesc Gigel"
Aseara, ora 23:03
"Eu sunt in gara si miros trenurile. dar nu mai e ca alta data. te pup."
...
"Ciudat, dar chiar nimic nu mai este ca alta data :(. Mi-e dor de vremurile alea, sau de cum eram atunci. Si totusi... unde pleci?"
...
"La mare. Si stii ce e ciudat? nici macar nu sunt entuziasmata, asa cum eram la fiecare plecare, nu conta destinatia."
...
"Da, stiu, am trecut si eu prin asta. Lipseste nebunia."
Azi
- ma tot gandesc la asta. Unde a disparut totul? De ce nu ne mai bucuram?
- cine ar fi crezut ca noi vom ajunge asa?
- dar vreau, mi-e dor sa simt ca atunci, caut o nebunie temporara
- sa mergem in muzeul satului
- ca atunci cand am iesit in Muzeul Satului si ne gandeam ca a venit primavara si cat de frumos trebuie sa fie in Muzeul Satului din Sibiu
- Si am fugit cu taxiul acasa la mine sa iau bani si sa prindem trenul de seara
- banii tai de dentist
- da... zuze si turumbele, eram nebune
- atunciam stiam sa visam si nu ne era frica
- si-am ajuns la 3 dimineatza si Sibiu si ne astepta Dini cu o pancarda pe care scria "Bine ati venit, pleca-u-ati!"
- si-am dormit, si am fost la targul de vechituri si ... si vroiam clatite cu urda
- si-am fost la Cisnadioara...
- Si ne-am intors, ca n-aveau clatite, si-am fost in crasma
- si ne-am imbatat, si Dini canta cu matura in mana
- si-a venit Razvan de la Cluj si ne-a luat cu masina sa ne duca la Bucuresti
- si l-am lasat pe Possa in benzinarie...
- si miroseam a alcool, i-am imputit masina lui Razvan
- si-am adormit acolo, pe scaunul din fata
- ehe, ai si sforait, dar nu-ti mai aduci aminte
Nu stiu cum am putea sa intoarcem vremurile alea sau macar sa regasim sentimentul de atunci
31 iul. 2010
26 iul. 2010
dimineti de sfarsit si inceput de lume
miros de tigari de foi cu aroma de cirese...
Miros de lacramioare si lenjerii apretate cu aracet, lumina unei dimineti
infundat inca se mai aud versurile care ne-au despartit: "La revedere iubito, a fost un vis frumos/ L-am scris impreuna cu un creion gros.
La revedere frumoaso, a fost ceva trist/ Pe care sa-l iei cu tine-n paradis"...
Sunetul linguritei din ceasca de cafea
Si-as vrea o cana mare de lapte cald cu cacao si putin frig afara daca se poate si ploaie si vise
"La revedere,ti-am spus,hai pleaca odata / Nu mai privi in urma,ce a fost este soarta"
Mai am nisip in par si pielea inca imi este sarata
Sarea s-a intarit pe genele tale si pari batran si obosit, esti trist, am cearcane...
"Stiai ca asa se va intampla / Noi doi poate... vom disparea"
Cat de mic poate fi un colt cand te gemuiesti in el departe, cat mai departe. Si cat de mare poate fi un pat cand e un gol atat de mare intre voi.
"Au fost niste clipe te rog sa le-nncei / Au fost niste vise care au disparut / Da-le-napoi,au fost doar un imprumut"
Cearsaful alb cu miros de apert, parul cu miros de lacramioare, tigarile de foi...
O scrumiera plina, intinzi mana dupa paharul de coniac, mai era ceva acolo.
Si-a uitat camasa cea gri...
"Intelege odata ca nu e vina ta / Intelege mai fato ca vreau altceva"...
S-a ridicat cu greu, dulapul e gol. Nimic. A iesit pe hol cu camasa in mana, nu mai e nici acolo, a plecat, gata, "Intelege ca viata mai joaca si feste / Intelege ca nu-i...chiar nu-i o poveste"
Si-aprinde o tigara cu aroma de cirese, mai e mirosul lui in perna, camasa, ce mic e patul, mirosul de apret, ce alb e totul
"Priveste minciuna frumoasa la inceput / Arunc-o in ghena si zi-i: "a disparut". / Arunca-ti viata spre altul mai bun / Care-o fi ala s-o prefaca in scrum"...
Si-are nisip in par, asa cum avea el pe gene si-i este frig, mai soarbe din coniac, frisoane, tigari de foi, ar vrea lapte, e alb totul si miroase a el, nu mai e miros de lacramioare
"Priveste-ti viata si spune-mi: "Are rost? / Sa fii cu mine fara folos?"
Pielea-i sarata, parul imbacsit, aer inchis, draperiile trase, nu e lumina, ar vrea sa se ridice din pat, mai bine isi mai pune o gura de coniac, sticla e langa pat, se intinde dupa ea
"Nu-ti cere viata inapoi cum a fost / Nu-ti cere iubirea...nu are rost / Priveste inainte si uraste ce vezi / Caci uite cel nou, iti va spune sa pleci"
Miros de lacramioare si lenjerii apretate cu aracet, lumina unei dimineti
infundat inca se mai aud versurile care ne-au despartit: "La revedere iubito, a fost un vis frumos/ L-am scris impreuna cu un creion gros.
La revedere frumoaso, a fost ceva trist/ Pe care sa-l iei cu tine-n paradis"...
Sunetul linguritei din ceasca de cafea
Si-as vrea o cana mare de lapte cald cu cacao si putin frig afara daca se poate si ploaie si vise
"La revedere,ti-am spus,hai pleaca odata / Nu mai privi in urma,ce a fost este soarta"
Mai am nisip in par si pielea inca imi este sarata
Sarea s-a intarit pe genele tale si pari batran si obosit, esti trist, am cearcane...
"Stiai ca asa se va intampla / Noi doi poate... vom disparea"
Cat de mic poate fi un colt cand te gemuiesti in el departe, cat mai departe. Si cat de mare poate fi un pat cand e un gol atat de mare intre voi.
"Au fost niste clipe te rog sa le-nncei / Au fost niste vise care au disparut / Da-le-napoi,au fost doar un imprumut"
Cearsaful alb cu miros de apert, parul cu miros de lacramioare, tigarile de foi...
O scrumiera plina, intinzi mana dupa paharul de coniac, mai era ceva acolo.
Si-a uitat camasa cea gri...
"Intelege odata ca nu e vina ta / Intelege mai fato ca vreau altceva"...
S-a ridicat cu greu, dulapul e gol. Nimic. A iesit pe hol cu camasa in mana, nu mai e nici acolo, a plecat, gata, "Intelege ca viata mai joaca si feste / Intelege ca nu-i...chiar nu-i o poveste"
Si-aprinde o tigara cu aroma de cirese, mai e mirosul lui in perna, camasa, ce mic e patul, mirosul de apret, ce alb e totul
"Priveste minciuna frumoasa la inceput / Arunc-o in ghena si zi-i: "a disparut". / Arunca-ti viata spre altul mai bun / Care-o fi ala s-o prefaca in scrum"...
Si-are nisip in par, asa cum avea el pe gene si-i este frig, mai soarbe din coniac, frisoane, tigari de foi, ar vrea lapte, e alb totul si miroase a el, nu mai e miros de lacramioare
"Priveste-ti viata si spune-mi: "Are rost? / Sa fii cu mine fara folos?"
Pielea-i sarata, parul imbacsit, aer inchis, draperiile trase, nu e lumina, ar vrea sa se ridice din pat, mai bine isi mai pune o gura de coniac, sticla e langa pat, se intinde dupa ea
"Nu-ti cere viata inapoi cum a fost / Nu-ti cere iubirea...nu are rost / Priveste inainte si uraste ce vezi / Caci uite cel nou, iti va spune sa pleci"
22 iul. 2010
pe scena
Este ciudat cum ne permitem sa gresim fara limite fata de cei dragi, prieteni apropiati sau alte asemenea exemple.
Ne inchipuim ca cei dragi, prieteni vechi, familie sau apropiati ne pot inghiti toate toanele si prostiile. Nu mai suntem atenti, nu mai acordam importanta, nu mai inghitim prostii, pentru ca, nu-i asa? ei ne stiu, ne cunosc, ne inteleg, TREBUIE.
Uneori, si vad asta si la mine, sunt mai draguta, mai amabila, mai intelegatoare - cu strainii. Ei nu ma cunosc, cu ei nu-mi permit sa fiu rea sau sa am toane, sa am capricii, sa ma alint intr-un mod negativ, sa ma isterizez, sa fac fite, etc.
Iar cu cei apropiati aproape ca nu-mi mai pasa. Imi spun ca pot sa fiu eu si uit ca poate si ei ar avea nevoie de intelegere, de apreciere, de purtat cu manusi, sa ma gandesc la ce ar crede daca...
La fel, ma deranjeaza groaznic cand cei dragi fac asta cu mine. Cand uita sa se mai gandeasca si la mine, cand ii vad ce buni si frumosi sunt cu strainii si cat de capriciosi si nervosi si "cu toane" sunt fata de mine. Pentru ca, din nou, nu-i asa? Suntem prieteni, trebuie sa le inghitim pe toate, sa tacem si sa intelegem, ne cunoastem.
Si acum stau si ma intreb? De ce mai avem nevoie de prieteni? Sa avem ce sa ne tocam nervii reciproc? Nu e mai bine sa avem doar cunostinte? Zambim, radem, ne jucam rolurile, suntem ce am vrea sa fim, primim ce am vrea sa primim. Fals, de cele mai multe ori. Dar ce mai conteaza?
Uite ca pentru mine conteaza.
Si astept de la prietenii mei si intelegere, si toane; dar astept si ca ceilalti sa se puna in pielea mea, asa cum eu adeseori ma pun in pielea lor, oricat de bine cred ca as cunoaste cum e acolo, in rolul lor.
Asta e tot. Suntem actori si ne jucam rolurile.
Uneori mai sincer, alteori deloc.
Ne inchipuim ca cei dragi, prieteni vechi, familie sau apropiati ne pot inghiti toate toanele si prostiile. Nu mai suntem atenti, nu mai acordam importanta, nu mai inghitim prostii, pentru ca, nu-i asa? ei ne stiu, ne cunosc, ne inteleg, TREBUIE.
Uneori, si vad asta si la mine, sunt mai draguta, mai amabila, mai intelegatoare - cu strainii. Ei nu ma cunosc, cu ei nu-mi permit sa fiu rea sau sa am toane, sa am capricii, sa ma alint intr-un mod negativ, sa ma isterizez, sa fac fite, etc.
Iar cu cei apropiati aproape ca nu-mi mai pasa. Imi spun ca pot sa fiu eu si uit ca poate si ei ar avea nevoie de intelegere, de apreciere, de purtat cu manusi, sa ma gandesc la ce ar crede daca...
La fel, ma deranjeaza groaznic cand cei dragi fac asta cu mine. Cand uita sa se mai gandeasca si la mine, cand ii vad ce buni si frumosi sunt cu strainii si cat de capriciosi si nervosi si "cu toane" sunt fata de mine. Pentru ca, din nou, nu-i asa? Suntem prieteni, trebuie sa le inghitim pe toate, sa tacem si sa intelegem, ne cunoastem.
Si acum stau si ma intreb? De ce mai avem nevoie de prieteni? Sa avem ce sa ne tocam nervii reciproc? Nu e mai bine sa avem doar cunostinte? Zambim, radem, ne jucam rolurile, suntem ce am vrea sa fim, primim ce am vrea sa primim. Fals, de cele mai multe ori. Dar ce mai conteaza?
Uite ca pentru mine conteaza.
Si astept de la prietenii mei si intelegere, si toane; dar astept si ca ceilalti sa se puna in pielea mea, asa cum eu adeseori ma pun in pielea lor, oricat de bine cred ca as cunoaste cum e acolo, in rolul lor.
Asta e tot. Suntem actori si ne jucam rolurile.
Uneori mai sincer, alteori deloc.
12 iul. 2010
Rose Garden
Astazi mergeam pe strada cu castile in urechi (de cand mi-am luat telefon roz, ascult radio - nu dealtceva, dar nu am avut bani si de card de memorie, deci nu am inca un playlist). Si, la un moment dat, incepe "Lynn Anderson - Rose Garden".
Ma amuza profund si ma apuca un chef profund de zambit, dansat si alte cele.
Eram la trecere si radeam ca proasta si ma miscam de pe un picior pe altul... si uite asa toata lumea din jur se uita foarte ciudat la mine.
Eu le zambeam si ei se uitau urat. Nu am inteles.
Daca dansam, ceea ce mi-as fi dorit, si-ar fi putut inchipui ca sunt nebuna. Dar nu sunt. Si nici nu dansam, doar zambeam fericita. De ce nu pot oamenii sa zambeasca pe strada?
Eu inteleg ca e criza, inteleg si ca avem toti probleme... dar de ce nu incercam macar sa zambim?
Poate va apuca si pe voi dansatul... deci:
Deci ma distreaza si acum...
E atat de sincera melodia asta:
"I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes"
hihihi
Ma amuza profund si ma apuca un chef profund de zambit, dansat si alte cele.
Eram la trecere si radeam ca proasta si ma miscam de pe un picior pe altul... si uite asa toata lumea din jur se uita foarte ciudat la mine.
Eu le zambeam si ei se uitau urat. Nu am inteles.
Daca dansam, ceea ce mi-as fi dorit, si-ar fi putut inchipui ca sunt nebuna. Dar nu sunt. Si nici nu dansam, doar zambeam fericita. De ce nu pot oamenii sa zambeasca pe strada?
Eu inteleg ca e criza, inteleg si ca avem toti probleme... dar de ce nu incercam macar sa zambim?
Poate va apuca si pe voi dansatul... deci:
Deci ma distreaza si acum...
E atat de sincera melodia asta:
"I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes"
hihihi
9 iul. 2010
Romania ucide
Ma apuca o furie cumplita impotriva a tot ce inseamna lumea in care traim.
Am citit cum Plesho, un om pe care l-am vaut o data in viata si care a fost cel mai bun prieten al lui Niculae, povesteste cum au fost tratati in Italia. Am imprumutat chiar si titlul postarii sale.
Si astazi am fost sa-mi iau ramas bun de la trupul lui (sufleteste vorbind nu pot si nu vreau sa imi iau acum "la revedere") si am gasit un sicriu intr-o capela rece si murdara.
O poza frumoasa cu Niculae senin.
Stateam acolo si-mi zambeam in suflet, la aminitirile marunte legate de omul acela calm, bun si calculat. Imi aduceam aminte ca Niculae avea mereu "multa treaba". Si ca facea lucrurile sa fie simple.
Si cu ce ne alegem dupa? Nici macar o umbra de intelegere, compasiune si respect. Nimic.
Imi aduc aminte ca atunci cand eram mai mica nu concepeam ideea de a trai in alta tara. Am mers de 1 decembrie la Alba Iulia si am strigat ca sunt mandra ca sunt roman.
Nu mai sunt, nu mai iubesc aceasta tara, nu pot sa respect niste valori inchipuite.
Nu vreau sa nasc copii aici si nu vreau sa-i las pe cei dragi pe mainile oamenilor ce ne conduc viata - indiferent de categoria lor.
Sunt oameni aici pe care ii iubesc. Dar vreau sa plec, sa fug, sa scap, sa nu ma uit in urma.
Am citit cum Plesho, un om pe care l-am vaut o data in viata si care a fost cel mai bun prieten al lui Niculae, povesteste cum au fost tratati in Italia. Am imprumutat chiar si titlul postarii sale.
Si astazi am fost sa-mi iau ramas bun de la trupul lui (sufleteste vorbind nu pot si nu vreau sa imi iau acum "la revedere") si am gasit un sicriu intr-o capela rece si murdara.
O poza frumoasa cu Niculae senin.
Stateam acolo si-mi zambeam in suflet, la aminitirile marunte legate de omul acela calm, bun si calculat. Imi aduceam aminte ca Niculae avea mereu "multa treaba". Si ca facea lucrurile sa fie simple.
Si cu ce ne alegem dupa? Nici macar o umbra de intelegere, compasiune si respect. Nimic.
Imi aduc aminte ca atunci cand eram mai mica nu concepeam ideea de a trai in alta tara. Am mers de 1 decembrie la Alba Iulia si am strigat ca sunt mandra ca sunt roman.
Nu mai sunt, nu mai iubesc aceasta tara, nu pot sa respect niste valori inchipuite.
Nu vreau sa nasc copii aici si nu vreau sa-i las pe cei dragi pe mainile oamenilor ce ne conduc viata - indiferent de categoria lor.
Sunt oameni aici pe care ii iubesc. Dar vreau sa plec, sa fug, sa scap, sa nu ma uit in urma.
si-as vrea
as sta doua zile undeva, nu conteaza unde, vorbin cu tine. Atat.
Despre nimeni, despre nimic.
Sa stam si sa vorbim, sa bem vin rosu, sa fumama si sa povestim. Si-as prefera sa stau intr-un fotoliu comod si sa nu avem nimic de facut.
Despre nimeni, despre nimic.
Sa stam si sa vorbim, sa bem vin rosu, sa fumama si sa povestim. Si-as prefera sa stau intr-un fotoliu comod si sa nu avem nimic de facut.
Perle BAC 2010
Nici in acest an elevii nu ne-au lasat asa... neamuzati.
Pentru cei care inca mai cred ca sunt fabricate, eu sunt sigura ca sunt reale. Sora mea este profesoara si am vazut multe lucrari scrise aduse acasa cu lucruri la care nici macar nu m-as fi gandit vreodata :)
1. In versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este in gagicareala si ea ii spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.
2. Agripina nu avea decit doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot il maninca vulturii.
3. In nuvela "La vulturi" de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.
4. Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamintul Anei este insarcinarea.
5. Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.
6. La inceputul fiecarei poezii eminesciene sta plantat câte un tei mai gros sau mai subtire in functie de câte strofe are poezia.
7. Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.
8. Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.
9. Omenia este o specie lacoma si nepasatoare, deci faptele bune sunt o fapta mareata.
10. "Omul bun nu se bate pe copii, se vorbeste politicos cu batrânii, se saluta politicos pe doctori si pe oamenii de stiinta".
11. "Când eram la Viena a picat pe pamânt o batrânica la intrarea in metrou" (elevul povesteste mai departe cum a ajutat-o el pe batrâna facând o fapta buna).
12. "Daca are omenie, alti oameni se uit la tine un alt ochi".
13. "Omenia este caracter moral si definitoriu".
14. "Omenia poate dauna când e perceputa ca mijloc perfid de a profita".
15. "Dar in viata asta exista oameni bun care are un suflet mai mare si mai pura decât altii".
16. Si Stroe Orheianu cind il vazu pe Tudor Soimaru zise in gind: Pe unde o scot, vere?!
17. Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.
18. Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.
19. Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.
20. Rascoala incepu spre seara si taranii isi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
21. Cu cat ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atit taranii stau mai mult in circiuma, ca sa faca in ciuda boierului.
22. Si cind Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata il gidila in talpi.
23. Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca incepe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.
24. Cand eroul muri impuscat de nemti pe cimp, simti miros de marar si de patrunjel.
25. Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rânduri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri.
26. Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
27. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.
28. "In cunoscuta balada "Miorita", sunt descrise câteva intâmplari in care sunt implicati doi criminali, o oaie turnatoare si un cioban ce socheaza prin prostia lui".
29. "In caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei, fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii".
30. "Personajele vorbeste in modul dialog".
(culese de pe http://nic.greenchannel.ro/?p=900)
Pentru cei care inca mai cred ca sunt fabricate, eu sunt sigura ca sunt reale. Sora mea este profesoara si am vazut multe lucrari scrise aduse acasa cu lucruri la care nici macar nu m-as fi gandit vreodata :)
1. In versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este in gagicareala si ea ii spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.
2. Agripina nu avea decit doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot il maninca vulturii.
3. In nuvela "La vulturi" de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.
4. Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamintul Anei este insarcinarea.
5. Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.
6. La inceputul fiecarei poezii eminesciene sta plantat câte un tei mai gros sau mai subtire in functie de câte strofe are poezia.
7. Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.
8. Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.
9. Omenia este o specie lacoma si nepasatoare, deci faptele bune sunt o fapta mareata.
10. "Omul bun nu se bate pe copii, se vorbeste politicos cu batrânii, se saluta politicos pe doctori si pe oamenii de stiinta".
11. "Când eram la Viena a picat pe pamânt o batrânica la intrarea in metrou" (elevul povesteste mai departe cum a ajutat-o el pe batrâna facând o fapta buna).
12. "Daca are omenie, alti oameni se uit la tine un alt ochi".
13. "Omenia este caracter moral si definitoriu".
14. "Omenia poate dauna când e perceputa ca mijloc perfid de a profita".
15. "Dar in viata asta exista oameni bun care are un suflet mai mare si mai pura decât altii".
16. Si Stroe Orheianu cind il vazu pe Tudor Soimaru zise in gind: Pe unde o scot, vere?!
17. Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.
18. Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.
19. Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.
20. Rascoala incepu spre seara si taranii isi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
21. Cu cat ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atit taranii stau mai mult in circiuma, ca sa faca in ciuda boierului.
22. Si cind Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata il gidila in talpi.
23. Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca incepe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.
24. Cand eroul muri impuscat de nemti pe cimp, simti miros de marar si de patrunjel.
25. Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rânduri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri.
26. Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
27. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.
28. "In cunoscuta balada "Miorita", sunt descrise câteva intâmplari in care sunt implicati doi criminali, o oaie turnatoare si un cioban ce socheaza prin prostia lui".
29. "In caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei, fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii".
30. "Personajele vorbeste in modul dialog".
(culese de pe http://nic.greenchannel.ro/?p=900)
8 iul. 2010
monica si telefonul roz
Deci eu sunt anti-tehnologie, dupa cum multi stiti deja.
Nu stiu sa-mi instalez nici Windowsul, in mintea mea, pentru asta sunt barbatii.
Acum doua zile m-a sunat o fata. Eu eram bocita si intoarsa pe dos. A spus ceva, dar n-am inteles nimic. Am intrebat-o din nou de unde e si ce vrea si a fost foarte draguta: "daca nu e momentul potrivit, va sun eu mai tarziu".
Mi-a explicat ca e de la Orange, ca vrea sa imi faca o oferta ca mi-am incarcat cartela la ei si ca Orange Shop-ul respectiv face 10 ani de existenta, au o oferta hibrid, un fel de abonament reincarcabil, ca platesc 40 de lei pe luna cu TVA inclus (cam cat dau eu pe o incarcare) si am 2000 de minute in retea, 2000 de sms uri si 100 de minute nationale. In plus, daca ma hotarasc sa imi fac acest abonament pe 6 luni pot sa imi iau un telefon LG de nu stiu care la un pret f mic (cam 25 de euro). I-am zis ca ma gandesc si daca e, trec eu pe la Orange Shop.
Astazi, trecand prin zona, m-am oprit sa ma uit.
Nu eram f hotarata, desi aveam nevoie de un telefon nou.
Un tip de acolo a inceput sa-mi explice date tehnice, oferta de abonament, etc. Nu eram prea hotarata, am vazut si telefonul, nu-mi spunea mare lucrur.
Dupa vreo 10 minute de explicatii si conversatii - dragut baiatul, in paranteza fie spus - imi spune ca telefonul ala are doua variante, acela negru care mi l-a aratat si pe roz.
Si uite asa decizia a fost luata intr-o fractiune de secunda.
Ma gandeam apoi... daca imi zicea din prima ca imi da un telefon roz cu touch screen si care mai are si pix de ala smecher (nu stiu cum se cheama, oricum l-am descoperit abia acasa), economiseam ceva din timpul lui si al meu.
Barbatii astia... cum sa inteleaga ei ca eu mi-am dorit pe moment acel telefon doar pentru ca era roz?
Si uite asa m-am facut fericita posesoare a unui LG roz, pe care nu stiu inca sa-l folosesc si incerc sa aflu cum imi instalez bubble breaket pe el?
6 iul. 2010
Niculae
Pana cand am sa invat sa inteleg moartea, va trebui sa inteleg cum e cu viata.
Niculae nu mai e printre noi
Later edit:
m-am tot gandit toata ziua si as fi vrut sa las atat.
Dar pur si simplu nu pot.
M-am culcat, sperand ca atunci cand ma voi trezi voi afla ca e inca in spital si se face bine.
Cand ma gandesc la Niculae imi aduc aminte biroul din Dacia 85 si ariciul sau din paie. Si acum mai sunt exemplare din acel arici prin Sapte Seri.
Imi mai aduc aminte de Niculae in prima mea zi la Sapte Seri, cand nu gaseam butonul de unde se deschide Mac-ul. Si cand m-a lasat sa joc un joc cu o gradina si niste animale si niste oameni, cat el coboara pana La Puiucute sa-si ia o shaorma. I-am omorat un om in vreo 5 minute, eu stiam sa joc doar solitaire.
Mi-l mai aduc aminte pe Niculae cand dadea cu mopul intr-o duminica, cand ne-am mutat sediul in Magura Vulturului. Spala pe jos la mine in birou, si radea de mine ca sunt nepriceputa si nu ma mai marit asa.
Cand a plecat din Sapte Seri a disparut pentru ceva timp din viata mea (imi mai lasa uneori comentarii pe blog ca sa stiu ca ma citeste si ca e cumva alaturi de mine). A aparul la spital, dupa ce am avut noi accidentul. O facea mereu pe Cristina sa rada..
Apoi berile din Anca, discutiile interminabile...
Si-mi este atat de ciuda.
Daca am sti ca un om ar putea pleca prea devreme din viata noastra... ne-am comporta altfel? As fi baut mai multe beri cu Niculae, as fi ras mai mult? Pai daca toti cei din viata lui am i baut mai multe beri cu el, ar fi devenit alcoolic.
de fiecare data cand un om drag moare, mi-e frica de ceilalti din viata mea. Ca si cunm ar putea pleca maine, si culmea, chiar ar putea. Si nu ne-am spus destule, si n-am baut suficiente beri...
Si-acum vin cu marea mea dilema (pe langa toate acele de ce-uri?):
De ce ne pierdem timpul cu atat de multe prostii, de ce traim ambitii si gandim prea mult, de ce avem orgolii si nu vorbim unii cu altii cu lunile, de ce uitam... cand maine eu, sau tu, sau el, sau ea, am putea sa nu mai fim pur si simplu?
Sa avem apoi ce regreta?
El nu a fost Niculae, el este. Si o sa ramana. Si n-as vrea sa mai plang, ci as bea o bere cu el, pentru el. Pentru ca aveam beri promise cand se va intoarce, in septembrie, sanatos, acasa.
Niculae nu mai e printre noi
Later edit:
m-am tot gandit toata ziua si as fi vrut sa las atat.
Dar pur si simplu nu pot.
M-am culcat, sperand ca atunci cand ma voi trezi voi afla ca e inca in spital si se face bine.
Cand ma gandesc la Niculae imi aduc aminte biroul din Dacia 85 si ariciul sau din paie. Si acum mai sunt exemplare din acel arici prin Sapte Seri.
Imi mai aduc aminte de Niculae in prima mea zi la Sapte Seri, cand nu gaseam butonul de unde se deschide Mac-ul. Si cand m-a lasat sa joc un joc cu o gradina si niste animale si niste oameni, cat el coboara pana La Puiucute sa-si ia o shaorma. I-am omorat un om in vreo 5 minute, eu stiam sa joc doar solitaire.
Mi-l mai aduc aminte pe Niculae cand dadea cu mopul intr-o duminica, cand ne-am mutat sediul in Magura Vulturului. Spala pe jos la mine in birou, si radea de mine ca sunt nepriceputa si nu ma mai marit asa.
Cand a plecat din Sapte Seri a disparut pentru ceva timp din viata mea (imi mai lasa uneori comentarii pe blog ca sa stiu ca ma citeste si ca e cumva alaturi de mine). A aparul la spital, dupa ce am avut noi accidentul. O facea mereu pe Cristina sa rada..
Apoi berile din Anca, discutiile interminabile...
Si-mi este atat de ciuda.
Daca am sti ca un om ar putea pleca prea devreme din viata noastra... ne-am comporta altfel? As fi baut mai multe beri cu Niculae, as fi ras mai mult? Pai daca toti cei din viata lui am i baut mai multe beri cu el, ar fi devenit alcoolic.
de fiecare data cand un om drag moare, mi-e frica de ceilalti din viata mea. Ca si cunm ar putea pleca maine, si culmea, chiar ar putea. Si nu ne-am spus destule, si n-am baut suficiente beri...
Si-acum vin cu marea mea dilema (pe langa toate acele de ce-uri?):
De ce ne pierdem timpul cu atat de multe prostii, de ce traim ambitii si gandim prea mult, de ce avem orgolii si nu vorbim unii cu altii cu lunile, de ce uitam... cand maine eu, sau tu, sau el, sau ea, am putea sa nu mai fim pur si simplu?
Sa avem apoi ce regreta?
El nu a fost Niculae, el este. Si o sa ramana. Si n-as vrea sa mai plang, ci as bea o bere cu el, pentru el. Pentru ca aveam beri promise cand se va intoarce, in septembrie, sanatos, acasa.
5 iul. 2010
Crispus la Happy Hour
Astazi am fost la Happy Hour cu copii.
Nu mi-ar placea niciodata sa lucrez in televiziune. Si in nici un caz la o emisiune tv.
Dar sa vi-i arat pe ei, ca de mine sunteti satuli!
Nu mi-ar placea niciodata sa lucrez in televiziune. Si in nici un caz la o emisiune tv.
Dar sa vi-i arat pe ei, ca de mine sunteti satuli!
4 iul. 2010
Sighisoara, Rustic
In camera mea, pe perete, am mai multe poze agatate. printre ele, o poza veche (bine, toate sunt vechi) dintr-un bar din Sighisoara. Facuta intr-o noapte de 1 decembrie, nu mai stiu care an, cred ca eram anul 1 de facultate. 7 oameni inghetati, langa un semineu ce nu functiona. Imi mai aduc aminte ca eram murdari, flamanzi, uzi si obositi. O seara minunata, dealtfel.
Am stat 10 zile in Sighisoara si am mancat aproape zilnic in acel bar, care acum stiu ca se numeste Restaurant Rustic si unde se mananca o foarte buna ciorba de fasole in pita.
Ciudat, in toate acele 10 zile abia daca mi-a trecut prin cap noaptea de 1 decembrie, anul... . Si mai ciudat, pana cand m-am intors acasa nu mi-am dat seama ca pe peretele meu exista o poza din acel loc.
Poate ca nu locul, ci oamenii conteaza.
Si iata ca lui Misu i s-a facut mila de mine si mi-a trimis poza despre care va vorbeam
Si se pare ca anul era 2003... ciudat cum au trecut 7 ani, imi aduc aminte perfect ca am comandat atunci o portie de cartofi prajiti, un suc de rosii si un ceai. Daca stau sa ma gandesc bine, imi aduc aminte si cat au costat.. atunci contau atat de mult amanuntele astea...
Am stat 10 zile in Sighisoara si am mancat aproape zilnic in acel bar, care acum stiu ca se numeste Restaurant Rustic si unde se mananca o foarte buna ciorba de fasole in pita.
Ciudat, in toate acele 10 zile abia daca mi-a trecut prin cap noaptea de 1 decembrie, anul... . Si mai ciudat, pana cand m-am intors acasa nu mi-am dat seama ca pe peretele meu exista o poza din acel loc.
Poate ca nu locul, ci oamenii conteaza.
Si iata ca lui Misu i s-a facut mila de mine si mi-a trimis poza despre care va vorbeam
Si se pare ca anul era 2003... ciudat cum au trecut 7 ani, imi aduc aminte perfect ca am comandat atunci o portie de cartofi prajiti, un suc de rosii si un ceai. Daca stau sa ma gandesc bine, imi aduc aminte si cat au costat.. atunci contau atat de mult amanuntele astea...
2 iul. 2010
Almost everything I wish I’d said the last time I saw you
Don't... don't close your heart to how you feel
Dream, and don't be afraid the dream's not real
Close your eyes, pretend it's just the two of us again
Make believe this moment's here to stay
Touch... touch me the way you used to do
I know tonight could be all I'll have with you
From now on, you'll be with someone else instead of me
So tonight, let's fill this memory
For the last time -
Hold me now
Don't cry, don't say a word
Just hold me now
And I will know -
Though we're apart, we'll always be together
Forever in love
What do you say when words are not enough?
Time... time will be kind once we're apart
And your tears... tears will have no place in your heart
I wish I... I could say how much I'll miss you when you're gone
How my love for you will go on and on and
Hold me now
Don't cry, don't say a word
Just hold me now
And try to understand that
I hope at last you've found
What you've been searchin' for
And though I won't be there anymore
I will always love you
(Hold me now)
(Don't cry,) don't say a word
Just hold me now
And I will know -
Though we're apart, we'll always be together
Forever in love
What do you say when words are not enough?
What can I say
When my words are not enough
1 iul. 2010
?
poate fi tinutul de mana un gest imprudent?
Si de ce facem anumite gesturi si de ce spunem anumite cuvinte si de ce ne este teama?
De ce ne aruncam in ceva fara minte, ca mai apoi sa dam inapoi, sa cautam scuze si sa fugim?
De ce ma intrebi daca ma supara lucrurile frumoase pe care mi le spui? De ce tii sa-mi spui ca glumesti cand imi spui "iubito", cand amandoi stim ca este doar un joc? Imi spui ca sunt niste fixuri, stim amandoi ca e un dute-vino. Un soarece si o pisica care se ascund dupa colturi fictive.
Jocul nu duce nicaieri, e doar un joc, sa-l lasam sa se continue, nu are o miza si un final. Nu castiga nimeni, nu pierde nimeni. Imi face bine, iti face bine. Putina adrenalina.
Nu te gandi la mai mult, eu nu pot sa ma indragostesc, nu acum, nu aici, nu de tine.
Si de ce facem anumite gesturi si de ce spunem anumite cuvinte si de ce ne este teama?
De ce ne aruncam in ceva fara minte, ca mai apoi sa dam inapoi, sa cautam scuze si sa fugim?
De ce ma intrebi daca ma supara lucrurile frumoase pe care mi le spui? De ce tii sa-mi spui ca glumesti cand imi spui "iubito", cand amandoi stim ca este doar un joc? Imi spui ca sunt niste fixuri, stim amandoi ca e un dute-vino. Un soarece si o pisica care se ascund dupa colturi fictive.
Jocul nu duce nicaieri, e doar un joc, sa-l lasam sa se continue, nu are o miza si un final. Nu castiga nimeni, nu pierde nimeni. Imi face bine, iti face bine. Putina adrenalina.
Nu te gandi la mai mult, eu nu pot sa ma indragostesc, nu acum, nu aici, nu de tine.
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
