uneori e atat de liniste incat mi-e frica de furtuna ce o sa urmeze. Candva.
Si-as vrea sa cred ca totul e trecut si-as vrea sa fug departe.
Nu stiu inca daca mai exista ceva sau dorul din mine e doar dorul unor clipe in care traiam altfel. Sau da, in care traiam.
Mi-e din ce in ce mai greu sa ma vad in vise, sa regasesc in mine ceea ce ma facea atunci sa sper. Acum toate mi se par mici prostii si uneori, ma intreb cum puteam atunci.
Si-as vrea sa cred, si-as vrea sa sper, si-as vrea ca poza cu noi doi sa nu se fi pierdut, sa fi ramas macar ca un vis frumos.
Din tot ce am si mi-am promis, nimic nu mai pare real acum, cand am toate au trecut. Am lasat in trecut si am uitat, am ales sa nu ma gandesc ca trece si iata-ma acum, aici, asa.
Nu stiu daca mi-e bine sau rau, stiu doar ca parca nu mai e.
Si uneori, dar mai rar, imi lipseste. Si stiu ca totul, dar totul, se va intoarce. Intr-o zi.
30 mar. 2010
26 mar. 2010
La o masa, mai retrasa...
Deci... aseara am revazut "Eu cand vreau sa fluier, fluier"...
M-am emotionat teribil intr-o sala cu vreo 550 de oameni care reactionau nesperat de frumos. De 3 ori, in timpul filmului au izbucnit in aplauze: prima data pentru prestatia lui George din cearta cu mama sa, apoi cand a plecat cu masina cu Ana din puscarie si a 3-a oara chiar nu-mi amintesc cand, eram atat de ... in poveste incat chiar nu mai stiu.
M-a emotionat foarte tare momentul in care pe scena s-au urcat toti membrii echipei (cred ca mi-au dat si lacrimile stiind cat s-au implicat oamenii astia sufleteste in proiectul Fluier) ... inclusiv detinutii din film, fost sau actuali. Unii erau adusi cu dubita direct de la penitenciar la vizionare.
Apoi am fost la party.
De mult nu m-am simtit atat de bine.
Am plecat cu Cristof si Emanuel, acolo l-am mai gasit pe Laurentiu, pe Mitzu meu care era heleganta si frumoasa, evident. Baietii de la Guerilla iar au fost draguti ei asa, era si Danutza pe acolo... iar echipa Fluier e adorabila.
Au dansat pe versurile formatiei Azur din film "la o masa mai retrasa/ sta o fetita frumoasa"...
A! Si mi-am facut poza cu Georgica, ca doar m-am declarat fanul nr.1! :))
Revin cu poze imediat ce mi le trimit baietii (foto: Cristofor Lazarescu).
Simteam nevoia sa vorbesc despre o seara frumoasa! :)
Sa nu radeti de melodie, va rog! In contextul filmului o sa o intelegeti! Si o sa ascultati ca mine ;)
Asculta mai multe audio Muzica
Cu Georgica...Florin Serban....Scalambaieili (Florin aka "Pasiunea", Mitzu)...Mitzu, Laurentiu, Emanuel. Si io....
\
20 mar. 2010
Il y a
melodia asta e ca un drog pentru mine
Videoclipul original e mai frumos, dar nu are cod html pe youtube...
Videoclipul original e mai frumos, dar nu are cod html pe youtube...
17 mar. 2010
Amy Macdonald - Don't Tell Me That It's Over
M-am indragostit de vocea fetei asteia acum vre-un an si jumatae, datorita celor de la Universal Music care mi-au facut cadou un CD cu ea.
Am visat pe Amy Macdonald, am sperat, am disperat, m-am enervat, am dansat, am suferit, am tipat, am si plans cred...
Dar o iubesc rau pe fata asta.
Era timpul sa fiu si melancolica pe muzica ei, nu???
Sa intram, deci, cu ultima piesa!
Am visat pe Amy Macdonald, am sperat, am disperat, m-am enervat, am dansat, am suferit, am tipat, am si plans cred...
Dar o iubesc rau pe fata asta.
Era timpul sa fiu si melancolica pe muzica ei, nu???
Sa intram, deci, cu ultima piesa!
16 mar. 2010
jocuri si reguli
Avem noi femeile un stil foarte prost.
Cand vedem vre-un barbat mai nenorocit ne inchipuim ca el, in adancul sufletului sau, este de fapt un om trist cu probleme care are nevoie de ajutor.
Si pac, ne gasim noi salvatoarele.
Cu cat e el mai rau ca om si cu noi se poarta frumos (desi frumosul ala are anumite conotatii), cu atat ni-l dorim mai mult. Ne spunem: "da mai, e un nenorocit, dar de fapt el e un om bun si uite cum pot eu sa scot tot ce e mai bun dintr-un om".
Prostii. Oamenii sunt asa cum sunt.
Nu cum vrem noi sa credem ca ar putea fi. Daca stai langa un om asteptand sa-l schimbi, iti pierzi timpul.
Cred ca cea mai buna idee e sa iei oamenii asa cum sunt. Fara nici un fel de inchipuire.
Noi, femeile, avem chestia asta defecta. Bineinteles ca nu ne rasplateste nimeni in final. Si bineinteles ca daca barbatul e un idot, o sa fie pana la capat asa.
Iar la final ne simtim ofensate si disperate ca nu mi-am inchipuit niciodata ca poate fi asa un nenorocit si ca, si ca...
Ei nu ti-ai inchipuit... pai asa e el, era normal sa fie pana la capat. Te credeai tu mai speciala si asteptai de fapt pe altcineva...
Serios, eu nu cred ca sunt barbatii de vina. Cred ca suntem noi prea obsedate de un spirit de asta matern sau cum s-o chema.
Daca iti asumi un rol, pai du-l pana la capat, nu schimba regulile jocului pe parcurs, fara sa anunti si pe altii!
Cand vedem vre-un barbat mai nenorocit ne inchipuim ca el, in adancul sufletului sau, este de fapt un om trist cu probleme care are nevoie de ajutor.
Si pac, ne gasim noi salvatoarele.
Cu cat e el mai rau ca om si cu noi se poarta frumos (desi frumosul ala are anumite conotatii), cu atat ni-l dorim mai mult. Ne spunem: "da mai, e un nenorocit, dar de fapt el e un om bun si uite cum pot eu sa scot tot ce e mai bun dintr-un om".
Prostii. Oamenii sunt asa cum sunt.
Nu cum vrem noi sa credem ca ar putea fi. Daca stai langa un om asteptand sa-l schimbi, iti pierzi timpul.
Cred ca cea mai buna idee e sa iei oamenii asa cum sunt. Fara nici un fel de inchipuire.
Noi, femeile, avem chestia asta defecta. Bineinteles ca nu ne rasplateste nimeni in final. Si bineinteles ca daca barbatul e un idot, o sa fie pana la capat asa.
Iar la final ne simtim ofensate si disperate ca nu mi-am inchipuit niciodata ca poate fi asa un nenorocit si ca, si ca...
Ei nu ti-ai inchipuit... pai asa e el, era normal sa fie pana la capat. Te credeai tu mai speciala si asteptai de fapt pe altcineva...
Serios, eu nu cred ca sunt barbatii de vina. Cred ca suntem noi prea obsedate de un spirit de asta matern sau cum s-o chema.
Daca iti asumi un rol, pai du-l pana la capat, nu schimba regulile jocului pe parcurs, fara sa anunti si pe altii!
15 mar. 2010
12 mar. 2010
Amanta
eh.. si daca tot a fost o zi mai speciala, sa o terminam pe acelasi ton. si gata.
Asculta mai multe audio Muzica
Asculta mai multe audio Muzica
si maine
Ea il astepta asa cum doar o amanta isi poate astepta iubitul. Totul trebuia sa fie perfect.
Stia ca de fiecare data putea sa fie ultima, stia ca este al ei doar pentru putin timp si ca toate acele clipe trebuie traite din plin.
stia ca timpul e necrutator si ca este al ei doar o clipa, doar o ora, doar o noapte.
stia ca iubirea vine si pleaca, ca fura si pierde.
Ea il astepta. asa cum doar amantele-si asteapta iubitii. Cu totul perfect si fiecare clipa plina.
ea il iubea asa cum doar amantele isi pot iubi iubitii. cu acea pasiune arzatoare, cu ciuda si cu nervi uneori, neirosind nimic si traind totul.
ea dispera asa cum doar amantele pot dispera in fata clipei de adio. stia ca "adio" se repeta la fel de bine cum intr-o zi avea sa fie ultimul adio.
El isi dorea asa cum doar amantii isi doresc amantele. Cu teama si emotie, cu un sentiment de vinovatie si adrenalina.
El o dorea asa cum amantii isi doresc amantele atunci, acum, asa si-apoi pot pleca.
El isi dorea si se temea.
Ea vroia tot ce-ar fi putut sa aiba.
El o avea asa cum doar amantii isi pot avea amantele.
Ea n-avea curaj sa ceara si-astepta asa cum doar amantele asteapta. Ea nu-ndraznea sa spuna.
el vine si pleaca, ea astepta si spera.
ea e acolo cand vine, ea ramane cand pleaca.
Cand ea si el erau doar unul pentru o clipa, o ora sau o noapte. El pleaca si fuge, i-e teama si uita. Ea sta si priveste, acolo a fost el, acum e dus si poate nu se mai intoarce.
E vina in aer si totul miroase a murdar, el pleaca, ea doarme si-ar vrea sa nu se mai trezeasca.
Si maine e ziua si ea zambeste, el uita si-i e frica, ea pleaca, el ramane, si poate ea, si poate el.
si ea asteapta. asa cum doar amantele-si asteapta iubitii.
Stia ca de fiecare data putea sa fie ultima, stia ca este al ei doar pentru putin timp si ca toate acele clipe trebuie traite din plin.
stia ca timpul e necrutator si ca este al ei doar o clipa, doar o ora, doar o noapte.
stia ca iubirea vine si pleaca, ca fura si pierde.
Ea il astepta. asa cum doar amantele-si asteapta iubitii. Cu totul perfect si fiecare clipa plina.
ea il iubea asa cum doar amantele isi pot iubi iubitii. cu acea pasiune arzatoare, cu ciuda si cu nervi uneori, neirosind nimic si traind totul.
ea dispera asa cum doar amantele pot dispera in fata clipei de adio. stia ca "adio" se repeta la fel de bine cum intr-o zi avea sa fie ultimul adio.
El isi dorea asa cum doar amantii isi doresc amantele. Cu teama si emotie, cu un sentiment de vinovatie si adrenalina.
El o dorea asa cum amantii isi doresc amantele atunci, acum, asa si-apoi pot pleca.
El isi dorea si se temea.
Ea vroia tot ce-ar fi putut sa aiba.
El o avea asa cum doar amantii isi pot avea amantele.
Ea n-avea curaj sa ceara si-astepta asa cum doar amantele asteapta. Ea nu-ndraznea sa spuna.
el vine si pleaca, ea astepta si spera.
ea e acolo cand vine, ea ramane cand pleaca.
Cand ea si el erau doar unul pentru o clipa, o ora sau o noapte. El pleaca si fuge, i-e teama si uita. Ea sta si priveste, acolo a fost el, acum e dus si poate nu se mai intoarce.
E vina in aer si totul miroase a murdar, el pleaca, ea doarme si-ar vrea sa nu se mai trezeasca.
Si maine e ziua si ea zambeste, el uita si-i e frica, ea pleaca, el ramane, si poate ea, si poate el.
si ea asteapta. asa cum doar amantele-si asteapta iubitii.
Balon
aaa
si am uitat sa va zic!
Ieri s-a nascut Victor Mario Floricica, cu o greutate de 3,5 kg si nota 9 la nastere.
Si el si doamna mama sunt bine si sanatosi.
Domnul tata, in persoana lui Alec era pe punctul de imbatare aseara cand am vorbit cu el, dupa ce facuse pe-a trenul pe holurile spitalului.
ii asteptam acasa si ii iubim tare de tot, acu ca avem si un baietel in zona :D.
Vai, ce-o sa ne mai distram!!!
a... si o dedicatie pentru Balon:
bine ai venit pe lume!
si am uitat sa va zic!
Ieri s-a nascut Victor Mario Floricica, cu o greutate de 3,5 kg si nota 9 la nastere.
Si el si doamna mama sunt bine si sanatosi.
Domnul tata, in persoana lui Alec era pe punctul de imbatare aseara cand am vorbit cu el, dupa ce facuse pe-a trenul pe holurile spitalului.
ii asteptam acasa si ii iubim tare de tot, acu ca avem si un baietel in zona :D.
Vai, ce-o sa ne mai distram!!!
a... si o dedicatie pentru Balon:
bine ai venit pe lume!
a great day for freedom
enervant sa-ti exprimi pe blog o stare in sunete in loc de cuvinte, nu?
pe mine ma streseaza cand vreau sa-i citesc pe cei dragi si ei se exprima ca mine acum...
pe mine ma streseaza cand vreau sa-i citesc pe cei dragi si ei se exprima ca mine acum...
10 mar. 2010
imprastiate
E foarte ciudat cum imi vin toate lucrurile in ultimul timp.
Fac o gramada de lucruri frumoase de unde imi vine acea recunoastere de care am nevoie. Si toata povestea asta cu Sighisoara Film Festival, desi implica multa munca, imi face mult bine. Pe de alta parte, ma descurajez destul de des si incerc sa ma adun, simt ca nu pot duce totul pana la capat, apoi incerc sa ma organizez, apoi iar ma dezorganizez...
Acum, mai mult ca oricand, este o perioada a evolutiei mele ca om in care stiu ca pot si am incredere in fortele mele.
Asta e, sunt omul caruia trebuie sa i se confirme des. Sa mi se spuna poti, sa mi se spuna bravo, sa mi se spuna avem incredere si sa aud des ca oamenii tin la mine, chiar daca mi-o demonstreaza zilnic.
Pot sa ma si minta uneori, nu strica.
Imi da un sentiment de stabilitate care mi-a lipsit mult timp, cand tot simteam ca nu-mi gasesc locul.
La el nu ma prea gandesc. Si atunci cand o fac, o fac cu ura. As vrea sa-i fac ceva rau, sa inteleaga, sa nu mai greseasca. Nu stiu ce inseamna asta. Nu sunt obisnuita sa pot oamenilor pica, in nici un fel. Acum, mai mult decat oricand simt ca as vrea sa ii dau o lectie. OK, stiu, gresesc, si stiu ca nici macar nu ma cedeti. Nici eu nu ma cred mereu, asa ca incerc sa nu ma gandesc deloc, nici la asta. Nu am facut niciodata rau intentionat cuiva, decat la un nivel foarte mic. Inca ma consider un om mic, dar bun.
Uneori, dar mai rar, imi e dor. Din ce in ce mai rar, am si uitat.
Flirtez cu tot felul de idei, sunt alunecoasa, sunt inconstienta uneori, nu ma mai concentrez asupra unui singur lucru, indiferent de natura lui.
Zambesc uneori mai mult decat o faceam demult.
Nu mai rad zgomotos asa cum faceam.
Imi esti dator cu un an de povesti. Acum spui doar "tu stii deja" din obisnuinta, caci eu nu mai stiu de mult totul despre tine. Amintirile comune parca sunt din ce in ce mai putine, m-ai tradat cu ea, te-am tradat cu el. Noi ramanem totusi noi, indiferent de unde suntem sau cu cine suntem, nimeni n-o sa schimbe chimia asta. Niciodata. Nu ma mai intelegi, nu te mai inteleg dar poate ca asa trebuia sa fie.
Privesc cu nepasare spre viitor, ca niciodata. Nu-mi mai fac nici un fel de plan, mi-am legat pana si weekendurile de Bucuresti, eu, cea care plecam la prima ocazie.
Duminica au venit Crispusii mei si mi-au inveselit, inca o data, daca mai era nevoie, viata. Au ei darul asta. Sunt oameni simpli si frumosi, si ce inseamna pentru mine ei mai mult decat orice... sunt oameni care ma iubesc si nu le este teama sa arate asta.
Fac o gramada de lucruri frumoase de unde imi vine acea recunoastere de care am nevoie. Si toata povestea asta cu Sighisoara Film Festival, desi implica multa munca, imi face mult bine. Pe de alta parte, ma descurajez destul de des si incerc sa ma adun, simt ca nu pot duce totul pana la capat, apoi incerc sa ma organizez, apoi iar ma dezorganizez...
Acum, mai mult ca oricand, este o perioada a evolutiei mele ca om in care stiu ca pot si am incredere in fortele mele.
Asta e, sunt omul caruia trebuie sa i se confirme des. Sa mi se spuna poti, sa mi se spuna bravo, sa mi se spuna avem incredere si sa aud des ca oamenii tin la mine, chiar daca mi-o demonstreaza zilnic.
Pot sa ma si minta uneori, nu strica.
Imi da un sentiment de stabilitate care mi-a lipsit mult timp, cand tot simteam ca nu-mi gasesc locul.
La el nu ma prea gandesc. Si atunci cand o fac, o fac cu ura. As vrea sa-i fac ceva rau, sa inteleaga, sa nu mai greseasca. Nu stiu ce inseamna asta. Nu sunt obisnuita sa pot oamenilor pica, in nici un fel. Acum, mai mult decat oricand simt ca as vrea sa ii dau o lectie. OK, stiu, gresesc, si stiu ca nici macar nu ma cedeti. Nici eu nu ma cred mereu, asa ca incerc sa nu ma gandesc deloc, nici la asta. Nu am facut niciodata rau intentionat cuiva, decat la un nivel foarte mic. Inca ma consider un om mic, dar bun.
Uneori, dar mai rar, imi e dor. Din ce in ce mai rar, am si uitat.
Flirtez cu tot felul de idei, sunt alunecoasa, sunt inconstienta uneori, nu ma mai concentrez asupra unui singur lucru, indiferent de natura lui.
Zambesc uneori mai mult decat o faceam demult.
Nu mai rad zgomotos asa cum faceam.
Imi esti dator cu un an de povesti. Acum spui doar "tu stii deja" din obisnuinta, caci eu nu mai stiu de mult totul despre tine. Amintirile comune parca sunt din ce in ce mai putine, m-ai tradat cu ea, te-am tradat cu el. Noi ramanem totusi noi, indiferent de unde suntem sau cu cine suntem, nimeni n-o sa schimbe chimia asta. Niciodata. Nu ma mai intelegi, nu te mai inteleg dar poate ca asa trebuia sa fie.
Privesc cu nepasare spre viitor, ca niciodata. Nu-mi mai fac nici un fel de plan, mi-am legat pana si weekendurile de Bucuresti, eu, cea care plecam la prima ocazie.
Duminica au venit Crispusii mei si mi-au inveselit, inca o data, daca mai era nevoie, viata. Au ei darul asta. Sunt oameni simpli si frumosi, si ce inseamna pentru mine ei mai mult decat orice... sunt oameni care ma iubesc si nu le este teama sa arate asta.
8 mar. 2010
De ce incerci sa ma provoci?
Nu vreau de la tine nimic mai mult decat ce-mi inchipui acum ca am.
Nu-ncerca sa cauti semne si nu ma provoca, caci n-am sa-ti raspund.
Vrei sa stii ce cred? Ma fascinezi. Imi esti drag. Dar atat.
Nu vreau nici mai mult si nici mai putin de atat, oricat de banal ar suna.
N-am sa-ti raspund la provocari si n-am sa fac un pas in plus. orice ar insemna asta.
Nu vreau de la tine nimic mai mult decat ce-mi inchipui acum ca am.
Nu-ncerca sa cauti semne si nu ma provoca, caci n-am sa-ti raspund.
Vrei sa stii ce cred? Ma fascinezi. Imi esti drag. Dar atat.
Nu vreau nici mai mult si nici mai putin de atat, oricat de banal ar suna.
N-am sa-ti raspund la provocari si n-am sa fac un pas in plus. orice ar insemna asta.
5 mar. 2010
ca tot incepe nebunia Eurovision...
... melodia mea favorita de anul trecut ;)
si da, iar trisez cand, in loc sa scriu, folosesc melodiile pe post de exprimari
You say you really know me,
youre not afraid to show me
what is in your eyes
So tell me about the rumours
Are they only rumours?
Are they only lies?
Falling out of a perfect dream, coming out of the blue.
Is it true?
Is it over?
Did I throw it away?
Was it you?
Did you tell me you would never leave me this way?
If you really knew me
You couldnt do this to me
You would be my friend
If one of us is lying
Theres no use in trying
No need to pretend
Falling out of a perfect dream, coming out of the blue
Is it true?
Is it over?
Did I throw it away?
Was it you?
Did you tell me you would never leave me this way?
Is it true?
Is it over?
Did I throw it away?
Was it you?
Did you tell me you would never leave me this way?
Is it real?
Did I dream it?
Will I wake from this pain
Is it true?
Is it over?
Baby did I throw it away?
si da, iar trisez cand, in loc sa scriu, folosesc melodiile pe post de exprimari
You say you really know me,
youre not afraid to show me
what is in your eyes
So tell me about the rumours
Are they only rumours?
Are they only lies?
Falling out of a perfect dream, coming out of the blue.
Is it true?
Is it over?
Did I throw it away?
Was it you?
Did you tell me you would never leave me this way?
If you really knew me
You couldnt do this to me
You would be my friend
If one of us is lying
Theres no use in trying
No need to pretend
Falling out of a perfect dream, coming out of the blue
Is it true?
Is it over?
Did I throw it away?
Was it you?
Did you tell me you would never leave me this way?
Is it true?
Is it over?
Did I throw it away?
Was it you?
Did you tell me you would never leave me this way?
Is it real?
Did I dream it?
Will I wake from this pain
Is it true?
Is it over?
Baby did I throw it away?
4 mar. 2010
Tolouse Lautrec si Crispus lupta pentru viata lui Niculae!
Toulouse Lautrec si Trupa Crispus din Sibiu vor sustine duminica, 7 martie, ora 20.00 un concert caritabil in Deja Fu din Bucuresti (Bulevardul Ferdinand 53), din dorinta de a-i da colegului si prietenului lor, Niculae, o sansa in plus la viata.
Niculae este un om la fel ca noi toti ceilalti. Are 37 de ani, o sotie si o fetita. Intr-o zi, insa viata sa s-a schimbat brusc. O simpla analiza de sange... Asa cum iti faci si TU. Nimic nu i-a dat de banuit. Era fericit, tata si sot. Pana intr-o zi, cand aveau sa il anunte: leucemie acuta mieloblastica.
“Mi s-a spus ca trebuie sa scriu aceasta poveste. Ca fara ea nu se poate. Cum se poate scrie povestea care iti salveaza viata? Habar n-am. Mie imi place matematica.
Problema: Intr-un spital au fost internati intr-o zi 19 pacienti. Primii doi aveau hepatita, cei cu probleme de inima au fost de opt ori mai multi decat cei cu hepatita, iar restul au fost diagnosticati cu leucemie. Cati pacienti cu leucemie au fost internati?
Rezolvare: un singur pacient cu leucemie si acela eram EU.”
Leucemia se poate vindeca. Operatia de transplant medular, sustinuta de un tratament citostatic adecvat, este singura lui sansa de vindecare.
Iata de ce ne intalnim duminica. Cei de la Toulouse Lautrec vor canta asa cum stiu ei cel mai bine, iar cei de la Crispus vor sustine un spectacol de acrobatie cu focul.
Biletul de intrare costa 20 de lei. Va exista o urna si vom vinde tricouri, iar toti banii vor merge spre operatia lui Niculae.
ToulouseLautrec descind din familii aristocrate. Ei au copilarit pe pajisti verzi si intinse in fata castelului si au crescut cu sunetul cornurilor de vanatoare si mirosul parfumurilor de contesa rumena in obraji. Desi predestinati studiului academic si educatiei alese, viata i-a aruncat in paturile cele mai carpite ale societatii. Influentati initial de Rene Pricetau si John Lewis Brown ei si-au gasit drumul in mijlocul boemei rebele. Sunt obisnuiti ai localurilor de noapte, sunt pasionati de femei, absint si opium, scuipa in microfoane, gesticuleaza pe corzi in cabaret si imbatati de succes sparg fetele tobelor din localuri si se uita sub crinolinele fetelor.
Sunt din Sibiu, sunt tineri, frumosi, entuziasti si fac ceva mai putin obisnuit: se joaca cu focul!
Nu o joaca obisnuita, e adevarat. Jongleaza cu focul si scuipa flacari. Sau, mai oficial spus, spectacole de acrobatie cu efecte pirotehnice. Trupa Crispus va incalzi atmosfera la propriu si la figurat, asa cum stiu ei cel mai bine. Un spectacol impresionant, cu acrobatii cu focul, jongleri si efecte.
Va asteptam duminica alaturi de noi, impreuna sa salvam o viata!
3 mar. 2010
aminteste-mi
adesea ma intreb daca - uneori - te mai gandesti la mine.
Care sunt lucrurile ce-ti aduc aminte de mine.
in ce locuri te impotmolesti si-ti apar in minte.
ce cuvinte le legi de mine si ce oameni intalnesti care sa te mai intrebe inca.
Ma intreb daca poti sa mergi prin locurile pe care poate doar eu le consideram "ale noastre" asa, nepasator.
Daca poti asculta muzica pe care o ascultam impreuna fara sa te gandesti la mine.
Involuntar sau nu, mie imi vin in minte tot felul de lucruri si ma gandesc daca si tu esti la fel.
Mult timp oamenii din jurul nostru ma intrebau de tine, desi le repetam la nesfarsit ca nu mai stiu nimic.
Inca ma mai intreaba uneori.
Ma intreb daca trec zilele asa pe langa tine si o data la cat timp iti apar in minte, fie si involuntar, ca un strain care a trecut candva prin bratele tale.
Eu gandesc prea mult anumite lucruri, stim amandoi asta.
Dar tu.. tu oare te mai gandesti?
Mai e ceva care sa-ti reaminteasca de mine?
Si daca nu... spune-mi.. te rog... cum reusesti?
Care sunt lucrurile ce-ti aduc aminte de mine.
in ce locuri te impotmolesti si-ti apar in minte.
ce cuvinte le legi de mine si ce oameni intalnesti care sa te mai intrebe inca.
Ma intreb daca poti sa mergi prin locurile pe care poate doar eu le consideram "ale noastre" asa, nepasator.
Daca poti asculta muzica pe care o ascultam impreuna fara sa te gandesti la mine.
Involuntar sau nu, mie imi vin in minte tot felul de lucruri si ma gandesc daca si tu esti la fel.
Mult timp oamenii din jurul nostru ma intrebau de tine, desi le repetam la nesfarsit ca nu mai stiu nimic.
Inca ma mai intreaba uneori.
Ma intreb daca trec zilele asa pe langa tine si o data la cat timp iti apar in minte, fie si involuntar, ca un strain care a trecut candva prin bratele tale.
Eu gandesc prea mult anumite lucruri, stim amandoi asta.
Dar tu.. tu oare te mai gandesti?
Mai e ceva care sa-ti reaminteasca de mine?
Si daca nu... spune-mi.. te rog... cum reusesti?
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
