cred ca-mi lipsesc emotiile, nu altceva.
Acum imi las telefonul acasa fara sa am nici un sentiment, la celalalt telefon aproape ca am renuntat, sta si cate o saptamana inchis si-mi aduc aminte rar sa-l pun la incarcat, primesc cate un sms, aud sunetul si-mi aduc aminte dupa ore intregi sa ma uit sa vad de la cine este sau despre ce e vorba.
Uneori, in locuri aglomerate, aud cate un Nokia cu acelasi sunet de apel pe care il aveam cand exista in viata mea. Mai tresar si-mi aduc aminte repede ca s-a incheiat perioada emotiilor in asteptarea unui semn.
Am inceput sa stau pe invisible pe mess cand am treaba, uneori uit sa-l si deschid - eu, care eram dependenta.
De site-urile de socializare nici nu mai spun. Mi-am sters poze de pe hi5, pe facebook intru doar ca sa vad ce evenimente mai sunt sau ca sa joc Zoo.
Am citit undeva astazi ca dependenta de calculator aduce depresie. Posibil. Incerc sa fiu dependenta de el atat cat munca imi cere asta.
In ultimul timp alerg. Mereu, fara prea mare sens. Poate de asta simt ca uit.
E mai bine asa.
Uit sa raspund la mailuri.
Scuze Carmen, iti multumesc pentru tot. Am primit mailul tau, am sa ma ocup curand sper si de lucrarea de dizertatie.
Uit sa raspund la telefoane sau sa sun inapoi. Scuze, Flori.
E ciuat acest stil de viata, inca nu m-am obisnuit. Simt mereu ca-mi lipseste timpul. Dar nu-mi prea pare rau.
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
4 comentarii:
Draga mea, n-ai pentru ce sa-ti ceri scuze. Am trecut prin starile acelea, nu sunt grozave, dar nici nelipsite din viata unui om. Momentan experimentez,un stil de viata risipitor in ceea ce priveste timpul. Fac prea putine pentru mine si multe pentru ceilalti din jur. Te pupicesc. Si nu uita sa zambesti. Mai ales ca a iesit soarele afara. :)
Si mie mi se intampla cu telefonul acelasi lucru, uneori uit pe unde l-am pus :)
Nu e ciudat acest stil de viata pe care l-ai adoptat, cred ca e normal sa se intample. Si eu am trecut prin asta.
Sunt bune aparaturile astea, dar cu masura...
Monik, e foarte bine daca uiti de telefon. Incearca sa uiti si de computer, atunci cand chiar nu ai nevoie de el. Si nu te mai grabi. Ne grabim, ne grabim si nu vedem nimic, nu intelegem nimic, trecem prin viata ca gasca prin apa. Cine nu gusta deliciul lentorii habar n-are ce-i aia viata. Na, ca devin filosof. Ptiu! Vorba ta: scuze, flori!
lasa Cip ca tu ai fost mereu un fel de filozof :)
Asa, ca intre dependentii de calculator si telefon... stii cat e de greu :D
Trimiteți un comentariu