spune-mi... tie ti s-a intamplat vreodata ca atunci cand un om drag iti strange mana in a lui si te priveste intelegator sa-ti vina sa plangi fara motiv?
Stii cum e sa cauti o privire intelegatoare care sa scoata din tine ce e mai bun si mai frumos?
Stii cum e ca cineva de la care nici macar nu ai vre-o asteptare sa te stranga in brate brusc si sa-ti spuna ca trebuie sa traiesti ca nu se stie cat mai e iar tu sa incepi sa plangi de fericire, nu de tristete?
Mai spune-mi ca nu depinzi de oameni si ca nu-ti pasa daca cineva te intelege sau vrea ce e mai bun in lumea asta pentru tine. Sa nu fii niciodata sigur ca e asa... dar sa incerci sa te minti?
Stii cum e ca atunci cand nu stii sa plangi si te doare si vrei sa te exprimi sa vina langa tine un umar iubit, sa-ti pui capul acolo, sa-l strangi cu putere si sa reusesti sa dai drumul la cateva lacrimi care ar trebui sa fie mult mai multe? Sa plangi caci umarul acela e atunci acolo, dar ca nu va mai fi si ca nici macar nu-ti apartine si nu-ti va apartine niciodata, oricat de mult ti-ai dori asta?
Spune-mi... tu stii cum e ca un om pe care l-ai iubit atat de mult intr-o zi sa uite de tot de tine si sa-l cauti in fiecare alt om pe care il intalnesti? Sa te legi si sa te dezlegi in fiecare zi de lucruri care-ti aduc aminte atat de dureros de el, dar sa razi, caci trebuie sa razi, caci trebuie sa mergi mai departe, nu conteaza pentru ce? Sa inveti pas cu pas cum sa te bucuri de absenta lui la gandul ca intr-o zi a fost prezent si esti norocos pentru asta?
Sa-ti repeti mereu aceleasi cuvinte, cum ca esti un om norocos ca ai atat de multi oameni frumosi in jur care au nevoie de tine si de care ai nevoie. Ca esti un norocos ca ai trait ceea ce altii doar au visat? Sa te minti ca si suferinta este frumoasa? Sa stii ca minti, dar sa stii ca asa trebuie.
Uneori e bine sa te exteriorizezi si sa tipi ca te-ai saturat sa minti, sa vrei sa fii egoist macar odata, dar sa-ti dai seama ca lumea ta, adevarul care l-ai creat pentru tine e cel ce te invata sa traiesti frumos?
Mai spune-mi ca poti trai singur... ca n-ai nevoie de prieteni, n-ai nevoie de maini intinse sau de umeri stabili. Spune-mi ca nu vrei sa ai unde sa te intorci si ca nu vrei sa depinzi de nimeni. Ca nu ti-e frica si ca de fapt vorbim despre independenta.
Spune-mi toate astea, minte-ma si eu am sa ma prefac ca te cred. Pentru ca si tu, la fel ca si mie, ti-ai creat propria realitate. Ai fugit de adevar pentru a putea merge mai departe. Si te admir atat de mult pentru asta. Pentru ca ai mers mai departe, poate mai frumos decat o fac eu.
Dar am un gand. Cum ca mersul nostru mai departe, candva, undeva, pe aceste carari, ne va duce intr-un punct comun. Chiar si pentru o clipa.
Stii ce gresesc la gandul acesta?
Nu vreau sa recunosc ca apoi va trebui sa mergem tot pe caile noastre si sa mintim in continuare.
11 feb. 2010
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
2 comentarii:
da realitatea doare..
Ps:"MONI LOVES ME"
SUNT ALEXUTZA >:d<
MISS U
“imi scrii in mesaje :”iubeste-ma,iubeste-ma….”…dar esti tu in stare de iubire? Nu dragul meu,tu esti doar orgoliu si atata tot!”
V-a fost vreodata dat sa lesinati sau chiar sa vomitati de atat dragoste si fericire interioara,de atata extaz provocat de o simpla atingere,de un ordin indulcit de priviri,de dorinta de a te fi transformat dintr-odata din invizibil in notabil? Ei bine dragii mei,mie mi s-a intamplat si va marturisesc sincer ca cel ce mi-a pricinuit aceta nu are nici cea mai mica idée.Sa luam de exemplu un barbat care se plimba linistit prin parc, in drumul lui catre serviciu,are acest barbat idée ca in drumul lui,in timp ce isi arunca la gunoi ambalajul de la prajiturica abea devorata,pe o banca in parc era o tanara care a crezut ca o privire aruncata in directia ei a insemnat un semn de atentie?.Ei bine, nu!acest barbat nu are idée ca uitandu-se inspre alee pe o banca era cineva…nu o tanara…cineva…nu ,nu are idée….el se plimba linistit gandindu-se la ce documente mai are de completat in ziua respectiva…pe unde tre’ sa mai dea cu subsemnatul si in fine ce o sa manance la cina….nevasta lui de acasa “urata si cam proasta “este fericita in legea ei crezand ca inseamna ceva in inima barbatului….si barbatul? Barbatul nu da doi bani nici pe tineretea furata de bautura si tigari,nici pe proasta de acasa care il asteapta cu masa pusa si nici pe tanara care il viseaza in fiecare noapte al ei.Sa nu credeti ca acest barbat nu a privit-o niciodata cu adevarat pe tanara plangand de pe banca…nu…ba chiar a tinut-o in brate,a sarutat-o si a mintit-o mai frumos ca in poevesti privind totul ca pe un joc…Ma veti intreba: daca acesta a fost un joc ,in mintea barbatului ,cine este cel care a castigat?ei bine dragii mei,nu stiu!…habar nu am …pentru ca eu fiind o tanara, astept inca incordata sa aflu de ce cine ne-a aruncat pe acest pamant si cine ne-a facut sa fim asa de murdari unul cu celalalt nu ne-a dat si o farama de fericire sa o impartim macar de mila cu cineva care sufera pentru noi….in fiecare din noi exista un triunghi al bermudelor…el pe mine…eu pe altul…si altul pe el insusi
Ne batem joc unul de altul intr-un asemenea hal incat la un moment dat nici daca ne-ar pocni in cap un bloc de fericire nu l-am recunoaste si am pleca mai departe sa mai dam cu piciorul si in altii….sa ne mai tavalim in noroi inca un pic si ca sa fie totul complet barbatul o sa ramana mereu cu femeia cea proasta si slugarnica,fata o sa ramana singura in parc pana cand o sa se multumeasca cu un alt barbat si tot asa o sa ne laudam cu totii la batranete cu viata noastra plina de jeg,ura si neimplinire…..sau poate ca nu.Pe mine cand o sa ma intrebe copii mei o sa le zic ca mi-a fost dat o data sa lesin de dragoste pentru un barbat care nu a stiut ca exist si pt care m-as fi aruncat intr-o zi in fata trenului doar ca sa il fac sa stie ca exist ….
Ar fi un film frumos nu-i asa?….cum venit din curiozitate la inmormantarea fetei ar afla ca a lesinat intr-un somn fara sfarsit doar-doar fericirea ei s-o implini intr-un alt taram…..poate cu adevarat..unul al fericirii ,impreuna cu el.
Trimiteți un comentariu