oameni din alt film

Oamenii sunt cel mai bun lucru creat de Univers. Sau de Dumnezeu, sau cine i-a creat. Fiecare cu opinia lui, nu dezbat asta aici.
O sa imi insirati acum carcateristicile taranului idiot si o sa vreti sa imi demonstrati ca gresesc si ca eu cred prea usor in oameni. O sa imi reprosati, asa cum multi dintre voi ati facut-o de multe ori ca am asteptari prea mari din partea oamenilor.
Ca ma atasez prea repede de unii din ei si ca de asta sunt atat de usor de ranit. Dragii mei, va anunt ca nu va contrazic. Si ca sufar des din cauza oamenilor. Si ca ma atasez, poate, prea repede de unii dintre ei. Si ca uneori confund sentimentele din prea mult entuziasm (care, la fel, poate e prea rapid la mine).
Dar cred cu maximum de resurse ca oamenii sunt cel mai frumos lucru. Ca e minunat sa cunosti caldura sufleteasca ce porneste din oameni diferiti. Ca e extraordinar sa te vezi in ochii celorlalti.
Ca fiecare om care-ti intra in suflet poate vei intra si tu vreodata in sufletul lui si o vei simti inzecit.
E atat de bine sa fii inconjurat de oameni care te fac sa te simti mai bine. Oameni care te fac sa te simti ca esti cineva. Ca esti iubit. Ca exista cineva caruia ii pasa de tine.
Genul de oameni care iti aduc aminte de ce merita sa treci peste toate kkturile, de ce trebuie sa le traiesti. Genul de oameni alaturi de care te simti un om mai frumos decat poate esti. Care te fac sa te simti mai destept decat esti. Mai bun. Mai iubit,mai optimist. Langa care stii ca totul va fi bine, ca merita, ca, ca, ca.
E atat de frumos sa-ti zica cineva din 5 in 5 minute ca te iubeste (ati observat ca oamenii au uitat sa-si zica mai des te iubesc? sau ca n-au stiut niciodata sa o spuna?), chiar daca stii ca o face pentru ca si el trece printr-o perioada grea.
E frumos sa fie altcineva care sa stie cand sa vina si sa te stranga de mana cu un zambet incurajator pe figura ca sa stii ca exista cineva caruia ii pasa.
Ca altcineva te imbratiseaza gratis oricum, oricand.
Ca altcineva te suna la 1 noaptea sa vorbeasca in paralel cu tine la telefon si cu cineva pe net si sa iti citeasca de pe mail chestii dubioase trimise tot de tine (vreo jumatate de ora asa).
Ca cineva iti aduce bomboane care le poti imparti cu restul.
Ca cineva iti aduce vin fiert pe masa fara sa ceri.
Ca ai cu cine fugi sa bei un ceai faorte bun cu gust de mere.
Ca ai cu cine vorbi ore intregi despre cercei.
Ca exista cineva care te ia usor de dupa umeri, iti mangaie fata si incearca sa te convinga sa stingi tigara... pentru ca faci rau.
Ca exista cineva care iti zice... lasa, Moni, ca le stim noi.
Ca altcineva iti aduce mereu pe masa Cappy Junior. Ca ai de la cine sa inveti sa bati la table.

Ca exista Puuuuuuiiiiiiuuuuuu care le stie pe toate si zambeste strengareste.
Ca cineva striga in gura mare ca el are nevoie sa fie iubit (alcoolul asta ce scoate din oameni), ca cineva are grija sa ajungi cu bine acasa, sa te sune dimineata altcineva sa te intrebe daca ai dormit bine, altcineva sa te duca la Bucuresti pana la bloc ca te-a "luat pe semnatura" si pentru ca ploua, ca cineva iti infasoara fularul de dupa gat, ca te suna cel putin 2-3 persoane sa vada daca ai ajuns bine, ca vezi figuri triste la gandul ca pleci (si nu e doar figura ta), ca auzi numai ganduri de incurajare reciproca de genul "hai ca nu mai e mult, ne revedem noi".
Si ca exista acea strangere in brate. care o ofera fiecare. Si tu stii ce inseamna asta. Si nu mai ai nevoie de altceva.
Ca sa nu mai o lungesc ca ar fi multe alte lucruri. Acesti oameni sunt extraordinari. Si stiu ca e atat de bine ca exista. Fiecare in parte si fiecare separat.
Sunt multe de zis dar ma gandesc sa inchei postul asta pentru ca o sa va plictisiti si n-o sa-l mai cititi pana la final. Si pentru ca e ora 1 jumatate noaptea si imi e greu sa scriu si sa vorbesc in acelasi timp la telefon (de vreo ora si ceva incontinuu cu unu din acesti oameni). (hai possa, mai stai mult la buda?)