14 apr. 2011

spune...ti...mi... : unde e intrerupatorul?

In ultima perioada tot mai multi oameni dragi din viata mea au parasit hotarele tarii unde eu ma zbat zi de zi.

Adevarat, le aveam deja pe Lumi si pe Anamaria plecate de multi ani. Apoi, dupa facultate, a plecat Penciu. M-am bucurat pentru ea, stiam ca o sa ajunga mare acolo unde se ducea.
A urmat Marcel cu Alexandra, m-am bucurat si pentru ei, desi am simtit si inca simt o pierdere.
A venit apoi vestea plecarii lu' Ale, unde nu am avut timp sa-mi para rau pentruca mi-am trimis resursele spre a o incuraja. Ce poate face un medic in Romania si ce poate face in Germania? Imi lipseste Ale mult... si conversatiile interminabile.

A venit apoi plecarea lui Axi, apoi a Cristinei. Nu mi-a venit sa cred, apoi m-am gandit la ce stiam deja - ca o sa fie mai curajosi si mai fericiti acolo.

Cand Monica... Monica mea mi-a zis ca pleaca, aproape ca m-a busit plansul. Ce-i drept, nu ne vedeam in fiecare zi dar o stiam aproape la 300 de km care de multe ori sunt mai departe decat un drum cu avionul pana in Germania. Am mers pe acelasi principiu - ce poate face un medic in Romania si ce poate face in Germania? Stiu ca va creste mult acolo, iar aici nu i s-ar fi permis.

Apoi a plecat Vivi. Nu era alta solutie mai buna pentru ea. Mi-a zis ce mi-au zis si restu: "Mi-e foarte bine si ma gandesc de ce am asteptat pana acum? De ce n-am plecat mai demult?".

Azi am aflat despre o alta plecare, nu pot sa zic inca cine. persoana apropiata, mai apropiata poate decat restul.
Daca ma bucur? Da, ma bucur pentru ei. O sa le fie bine. Ii invidiez ca au acest curaj. Eu nu-l am.
Imi spun mereu - e cel mai bine pentru ei. Ma bucur pentru voi. O sa va fie mult mai bine. Si asa e.

Cu frica mea, nehotararea si nesiguranta. Voi ramane singura printre manelisti, oameni fara minte, cocalari cu care ma cert pe trecerea de pietoni si-n autobuze. Macar eu am sa am mintea clara, asa imi spun, si am sa sting lumina.
Unde-i intrerupatorul?

3 comentarii:

O femeie spunea...

deci acum, iti zic si io ce au zis ceilalti: "de ce nu am plecat mai devreme???"

spre vest, nu e o distanta de 2000km. E si de 30 ani. Sau o generatie - de oameni calmi, senini, fara niciun caiine maidanez, cu pasii clari, explicati cu amabilitate te multi, clar si pt mine inclusiv pt mine care nu stapanesc limba bastinasa.

Monica spunea...

nu am citit de ceva vreme blogul...vad ca ai facut lista cu cei care au parasit tarisoara. mi-a zis un neamt ca noi plecam din tara noastra pt ca la noi acasa nu avem nici o sansa. ne-am dat si noi seama de asta, si-au dat si ei seama :))dar, daca ne-ai vedea pe noi, astia de pe lista, ai fi mandra de noi. si totusi cred ca mi-ar fi fost mai greu sa raman acasa, decat sa plec ;)

Monyk spunea...

Uau... si tu ai plecat... de fiecare data cand cineva pleaca ma gandesc ce mai caut eu aici. Si n-am curaj sa zic: da, am sa plec si eu. Desi ai dreptate, probabil imi e mai greu aici decat mi-ar fi acolo.
Cu toate astea, mi-e frica. Mi-e frica sa plec intr-un loc necunoscut, singura, fara sa stiu ce voi face.