... te uitai la mine cu acei ochi indecent de mari si nu-ti venea sa crezi. Da, eu. Da, am facut asta.
Nu-mi spune ca esti dezamagit, nu ma intereseaza asta. Esti? N-ar trebui, mereu te-am atentionat ca se va intampla, ca nu sunt ceea ce par. Da, eu.
Nu, sa n-ai curajul asta sa imi reprosezi, sa-mi spui ca nu te asteptai, ca eu, ca tu, ca noi.
Ti-am spus mereu ca asta sunt. N-ai vrut sa crezi, n-ai vrut sa ma cunosti. Ai luat mereu din mine doar ce ai avut tu nevoie. Nu aveai nevoie de asta, dar e la pachet. Imi pare rau. Uneori si eu as vrea sa fiu asa cum tu doar iti inchipui.
Imi spui ca ti-am gresit. Nu, nu ti-am gresit, caci nu iti datoram nimic. Si stii ce e mai trist? Ca maine as face la fel. Daca as schimba ceva ar fi doar de curiozitate. Sa vad cum ar fi daca... Atat. In rest... nimic nu ma motiveaza.
Te obisnuisei, asa-i? Sa iau asupra mea tot ce te durea pe tine. Sa fiu mereu acolo. Adesea ti-am spus ca nu va mai fi asa mult timp. Nu m-ai crezut, ai ras. Eu nu pot sa rad mereu, desi sunt mai vesela ca tine, in aparenta. Ti-am spus ca, pentru mine, sentimentele sunt ceva serios. Nu pot sa iubesc razand si nu pot sa rad de iubire. Nu pot sa ma joc cu asta. Plictisitor, patetic? Poate ai dreptate. Dar asta sunt. Nu m-ai crezut. Cea pe care o vroiai era altfel. Nu eram eu, te-am atentionat, nu-mi poti reprosa asta.
Acum imi reprosezi ca te mai vreau doar pentru ca ai reusit. Acum esti cineva. Esti frumos, esti bogat, ti-e bine. Gresit. De 2 ori. O data, pentru ca nu te vreau. Nu te MAI vreau. A doua... nu-mi pune din nou problemele si grijile tale in spate. Daca nu ai crezut niciodata in tine cu adevarat, e doar problema ta. In nici un caz nu a mea.
Nu ai crezut ca ai sa ajungi sus. Eu am crezut mereu. Daca te-as fi vrut vreodata pentru asta, as fi fost mereu cea pe care o vroiai si-as fi ramas langa tine. Am stiut mereu cine vei fi. Pentru ca eu, spre deosebire de altii si de tine, am crezut in cine esti cu adevarat. Si in ce poti.
Nu... nu-mi reprosa acum ca vreau sa-ti demonstrez cu ce sunt deasupra lor. Eu sunt si stiu asta, chiar daca par plina de mine.
Aici ai avut mereu dreptate. Nimeni pe lumea asta nu te va cunoaste si nu va crede in tine atat cat INCA mai cred eu. Da, eu te inteleg asa cum nu va mai reusi nimeni. Caci nu vei mai lasa pe nimeni sa patrunda atat de adanc, si tu stii asta. Si motivul nu e pentru ca sunt speciala, nu sunt. Nu vei mai lasa pe nimeni ca-ti va fi frica sa nu te raneasca asa cum am facut-o eu. Te-ai gandit oare vreodata ca poate de asta am facut-o? Ca sa nu mai oferi nimanui ce mi-ai oferit nimeni? Sa nu mai lasi pe nimeni acolo, in coltul acela. Da, sunt egoista si da, ti-am facut rau intentionat. Urmari? Da, sunt. Si totusi...
Nu vreau sa ma ierti. Vreau doar ca intr-o zi sa intelegi. Ca pentru prima data am facut ce trebuie
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
26 ian. 2011
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
▼
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu