Mai stiti telefonul meu LG roz cu care eram atat de mandra? Mi-l cumparasem din banii aia multi castigati pentru proiectul Sighisoara Film Festival... Ei bine, nu mai este!
Azi dimineata, dupa ce am vorbit cu Penciuleasa (care e in Romania, dar pleaca maine) mi-am aruncat telefoanele in geanta si am luat un taxi pana la munca, ca ma grabeam si Cita era singura. Am ajuns, am scos catelul (chiar daca nu ma credeti, job ul meu nu este sa plimb catei, desi mi-ar placea), am plecat la posta, am ridicat coletul...
In fine. Peste vreo ora, asa imi dau seama ca nu am nici un telefon. Iau telefonul de la birou, ma sun pe al meu personal. Orange-ul. LG-ul roz. Orange-ul inchis. Sun pe vodafone-ul ala de servici (un Sony Ericsson vechi, de ala cu clapa cu care nu prea mai ai ce sa faci). Suna, dar nu raspunde.
Intru pe mess, o intreb pe Mitan daca nu cumva mi-am uitat telefoanele acasa. Nu ar fi prima data. Nu, nu sunt acasa.
Mai sun o data pe vodafone. Dupa cateva minute, imi raspunde o voce masculina. Da?
Stiti, sunt proprietara telefonului.
A! Sunt soferul de taxi.
Buna ziua, stiti, cred ca mi-am uitat telefonul in masina. De fapt, telefoanele.
Pai nu l-am gasit decat pe acesta
Mai era unul, va rog frumos sa cautati. Un lg roz.
Dupa 20 de minute il sun iar. L-ati gasit?
Nu. Stiti, am mai avut clienti intre timp, l-o fi luat cineva.
L-o fi luat.
In fine, urmeaza sa vina taximetristul sa-mi aduca telefonul de munca.
Pacat ca toate cele 250 de numere de telefon care imi trebuie sunt in celalalt telefon, cel de negasit.
Povestea 2. Sun la Orange.
Stiti, ca sa suni la orange sa iti blocheze telefonul trebuie sa suni tot de pe un orange. Nu am. Am cautat un nr de fix. Am gasit, am trecut prin 1000 de pasi ca la final sa-mi zica sa sun la 441. Stati asa, ca nu am cum sa sun la 441, nu am telefon de orange!!! Hello!!! E ala pierdut, ca daca il aveam, nu mai sunam.
In fine, trecem si peste etapa asta. Reusesc sa vorbesc cu un baietas, ma pune sa imi fac o parola, apoi imi zice ca tre sa platesc 5 euro pentru o cartela noua, ca abonamentul nu are un an (ce conteaza ca am acelasi numar de vreo 8 ani de zile), bla bla bla.
La final... cand eu eram deja plina de spume dar ma resemnasem... ce-mi zce baiatu?
Sa aveti o zi la fel de buna in continuare! Si zbang!
Buna? Nu va suparati? Ce a fost atat de bun la aceasta zi pana in momentul asta??? WTF?
Inteleg politica amabilitatii la Orange. But... Hello! Baiatuuu!!!! Putin creier aveti?
Acum, resemnata, stau la birou, asteptand un taximetrist sa vina cu telefonul meu de birou. Nu ma ajuta mai cu nimic acel telefon, dar macar voi avea unul. Voi munci, voi avea cu ce.
Iar telefonul meu roz... a intrat in istorie. E prima data cand imi pierd ceva intr-un taxi. Si e prima data cand pierd un telefon.
27 ian. 2011
26 ian. 2011
nu (te) MAi
... te uitai la mine cu acei ochi indecent de mari si nu-ti venea sa crezi. Da, eu. Da, am facut asta.
Nu-mi spune ca esti dezamagit, nu ma intereseaza asta. Esti? N-ar trebui, mereu te-am atentionat ca se va intampla, ca nu sunt ceea ce par. Da, eu.
Nu, sa n-ai curajul asta sa imi reprosezi, sa-mi spui ca nu te asteptai, ca eu, ca tu, ca noi.
Ti-am spus mereu ca asta sunt. N-ai vrut sa crezi, n-ai vrut sa ma cunosti. Ai luat mereu din mine doar ce ai avut tu nevoie. Nu aveai nevoie de asta, dar e la pachet. Imi pare rau. Uneori si eu as vrea sa fiu asa cum tu doar iti inchipui.
Imi spui ca ti-am gresit. Nu, nu ti-am gresit, caci nu iti datoram nimic. Si stii ce e mai trist? Ca maine as face la fel. Daca as schimba ceva ar fi doar de curiozitate. Sa vad cum ar fi daca... Atat. In rest... nimic nu ma motiveaza.
Te obisnuisei, asa-i? Sa iau asupra mea tot ce te durea pe tine. Sa fiu mereu acolo. Adesea ti-am spus ca nu va mai fi asa mult timp. Nu m-ai crezut, ai ras. Eu nu pot sa rad mereu, desi sunt mai vesela ca tine, in aparenta. Ti-am spus ca, pentru mine, sentimentele sunt ceva serios. Nu pot sa iubesc razand si nu pot sa rad de iubire. Nu pot sa ma joc cu asta. Plictisitor, patetic? Poate ai dreptate. Dar asta sunt. Nu m-ai crezut. Cea pe care o vroiai era altfel. Nu eram eu, te-am atentionat, nu-mi poti reprosa asta.
Acum imi reprosezi ca te mai vreau doar pentru ca ai reusit. Acum esti cineva. Esti frumos, esti bogat, ti-e bine. Gresit. De 2 ori. O data, pentru ca nu te vreau. Nu te MAI vreau. A doua... nu-mi pune din nou problemele si grijile tale in spate. Daca nu ai crezut niciodata in tine cu adevarat, e doar problema ta. In nici un caz nu a mea.
Nu ai crezut ca ai sa ajungi sus. Eu am crezut mereu. Daca te-as fi vrut vreodata pentru asta, as fi fost mereu cea pe care o vroiai si-as fi ramas langa tine. Am stiut mereu cine vei fi. Pentru ca eu, spre deosebire de altii si de tine, am crezut in cine esti cu adevarat. Si in ce poti.
Nu... nu-mi reprosa acum ca vreau sa-ti demonstrez cu ce sunt deasupra lor. Eu sunt si stiu asta, chiar daca par plina de mine.
Aici ai avut mereu dreptate. Nimeni pe lumea asta nu te va cunoaste si nu va crede in tine atat cat INCA mai cred eu. Da, eu te inteleg asa cum nu va mai reusi nimeni. Caci nu vei mai lasa pe nimeni sa patrunda atat de adanc, si tu stii asta. Si motivul nu e pentru ca sunt speciala, nu sunt. Nu vei mai lasa pe nimeni ca-ti va fi frica sa nu te raneasca asa cum am facut-o eu. Te-ai gandit oare vreodata ca poate de asta am facut-o? Ca sa nu mai oferi nimanui ce mi-ai oferit nimeni? Sa nu mai lasi pe nimeni acolo, in coltul acela. Da, sunt egoista si da, ti-am facut rau intentionat. Urmari? Da, sunt. Si totusi...
Nu vreau sa ma ierti. Vreau doar ca intr-o zi sa intelegi. Ca pentru prima data am facut ce trebuie
Nu-mi spune ca esti dezamagit, nu ma intereseaza asta. Esti? N-ar trebui, mereu te-am atentionat ca se va intampla, ca nu sunt ceea ce par. Da, eu.
Nu, sa n-ai curajul asta sa imi reprosezi, sa-mi spui ca nu te asteptai, ca eu, ca tu, ca noi.
Ti-am spus mereu ca asta sunt. N-ai vrut sa crezi, n-ai vrut sa ma cunosti. Ai luat mereu din mine doar ce ai avut tu nevoie. Nu aveai nevoie de asta, dar e la pachet. Imi pare rau. Uneori si eu as vrea sa fiu asa cum tu doar iti inchipui.
Imi spui ca ti-am gresit. Nu, nu ti-am gresit, caci nu iti datoram nimic. Si stii ce e mai trist? Ca maine as face la fel. Daca as schimba ceva ar fi doar de curiozitate. Sa vad cum ar fi daca... Atat. In rest... nimic nu ma motiveaza.
Te obisnuisei, asa-i? Sa iau asupra mea tot ce te durea pe tine. Sa fiu mereu acolo. Adesea ti-am spus ca nu va mai fi asa mult timp. Nu m-ai crezut, ai ras. Eu nu pot sa rad mereu, desi sunt mai vesela ca tine, in aparenta. Ti-am spus ca, pentru mine, sentimentele sunt ceva serios. Nu pot sa iubesc razand si nu pot sa rad de iubire. Nu pot sa ma joc cu asta. Plictisitor, patetic? Poate ai dreptate. Dar asta sunt. Nu m-ai crezut. Cea pe care o vroiai era altfel. Nu eram eu, te-am atentionat, nu-mi poti reprosa asta.
Acum imi reprosezi ca te mai vreau doar pentru ca ai reusit. Acum esti cineva. Esti frumos, esti bogat, ti-e bine. Gresit. De 2 ori. O data, pentru ca nu te vreau. Nu te MAI vreau. A doua... nu-mi pune din nou problemele si grijile tale in spate. Daca nu ai crezut niciodata in tine cu adevarat, e doar problema ta. In nici un caz nu a mea.
Nu ai crezut ca ai sa ajungi sus. Eu am crezut mereu. Daca te-as fi vrut vreodata pentru asta, as fi fost mereu cea pe care o vroiai si-as fi ramas langa tine. Am stiut mereu cine vei fi. Pentru ca eu, spre deosebire de altii si de tine, am crezut in cine esti cu adevarat. Si in ce poti.
Nu... nu-mi reprosa acum ca vreau sa-ti demonstrez cu ce sunt deasupra lor. Eu sunt si stiu asta, chiar daca par plina de mine.
Aici ai avut mereu dreptate. Nimeni pe lumea asta nu te va cunoaste si nu va crede in tine atat cat INCA mai cred eu. Da, eu te inteleg asa cum nu va mai reusi nimeni. Caci nu vei mai lasa pe nimeni sa patrunda atat de adanc, si tu stii asta. Si motivul nu e pentru ca sunt speciala, nu sunt. Nu vei mai lasa pe nimeni ca-ti va fi frica sa nu te raneasca asa cum am facut-o eu. Te-ai gandit oare vreodata ca poate de asta am facut-o? Ca sa nu mai oferi nimanui ce mi-ai oferit nimeni? Sa nu mai lasi pe nimeni acolo, in coltul acela. Da, sunt egoista si da, ti-am facut rau intentionat. Urmari? Da, sunt. Si totusi...
Nu vreau sa ma ierti. Vreau doar ca intr-o zi sa intelegi. Ca pentru prima data am facut ce trebuie
24 ian. 2011
din nou, fara titlu
Intr-o stare de letargie in care ai senzatia ca oricum nimic nu mai conteaza, in care astepti sa treaca ziua de azi sa vina cea de maine, ca maine sa astepti sa treaca sa vina poimaine si tot asa...
Si unde duc toate astea? Habar nu am!
Nu stiu ce vreau, nu stiu ce-mi doresc sa fac, nu am planuri pe termen lung, nu sunt multumita de cum arata viata mea acum si nu stiu ce sa fac sa schimb asta.
Nu mi-e frica, nu spun ca nu vreau. As vrea. Dar pur si simplu nu stiu.
Ce as vrea de fapt? Sa calatoresc. Dar pentru asta trebuie sa-mi gasesc un motiv. Sa calatoresc sa fac ceva. Ce? Habar n-am. N-am bani sa calatoresc pe cat de mult as vrea. Deocamdata o calatorie e cea care costa 1,30 lei, cea cu autobuzul de acasa pana la birou. O calatorie destul de frumoasa, dat fiind faptul ca imi pun castile in urechi si-mi deschid cartea pe genunchi. Si citesc "Europolis", si ma gandesc la Sulina, si-mi imaginez viata portului de alta data. Si mi se face dor de verile calduroase in portul dunarean, cand toate lucrurile erau simple si frumoase. Si cand eram indragostita.
Am uitat cum este sa fii indragostit. Nici nu stiu daca mi-as mai dori asta curand. Pana una alta, ma bucur de iubirile celor din jur, ii admir, ma bucur pentru ei, ii critic uneori, uneori ii invidiez. Si cam atat.
In rest... visez. Si mi-e dor de zile cu soare si liniste.
Si unde duc toate astea? Habar nu am!
Nu stiu ce vreau, nu stiu ce-mi doresc sa fac, nu am planuri pe termen lung, nu sunt multumita de cum arata viata mea acum si nu stiu ce sa fac sa schimb asta.
Nu mi-e frica, nu spun ca nu vreau. As vrea. Dar pur si simplu nu stiu.
Ce as vrea de fapt? Sa calatoresc. Dar pentru asta trebuie sa-mi gasesc un motiv. Sa calatoresc sa fac ceva. Ce? Habar n-am. N-am bani sa calatoresc pe cat de mult as vrea. Deocamdata o calatorie e cea care costa 1,30 lei, cea cu autobuzul de acasa pana la birou. O calatorie destul de frumoasa, dat fiind faptul ca imi pun castile in urechi si-mi deschid cartea pe genunchi. Si citesc "Europolis", si ma gandesc la Sulina, si-mi imaginez viata portului de alta data. Si mi se face dor de verile calduroase in portul dunarean, cand toate lucrurile erau simple si frumoase. Si cand eram indragostita.
Am uitat cum este sa fii indragostit. Nici nu stiu daca mi-as mai dori asta curand. Pana una alta, ma bucur de iubirile celor din jur, ii admir, ma bucur pentru ei, ii critic uneori, uneori ii invidiez. Si cam atat.
In rest... visez. Si mi-e dor de zile cu soare si liniste.
Caro Emerald - The Other Woman
Little girl, just keep on waiting
For that man to give you a live
You keep on hoping
So this prince can save you
Keep on dreaming his scandalous lie
For your love is he the hero
Does he know that you begging him please
Where angles dare, the devil 's fill that need
In your despair does he get up to leave
At the start of his goodbye
Do you ever realize
That you never get the chance
All you get is lullabies
When smoke begins to fade
And you standing face to face
Does he kiss you in the way to say
You're the other woman, the other woman
Way that dress, the one you rely on (mmmmm)
Slip up high, that shows off your wares
And when he's arriving give him that invitation
Keep on wishing
On his dollars and cares
For your love he is your hero, yes
Even do, you are begging him, please, please
Woman I'm scarred you risks are never-ending
And don't you pretend
You don't live what you dream
At the start of his goodbyes
Do you ever realize
That you never get the chance
All you get is lullabies
When smoke begins to fade
And you standing face to face
Does he kiss you in the way to say
You're the other woman, the other woman
You always be the other woman
You always be the other woman
Baby
Trust me,
I've been there before
You don't
Know him
I know him more
At the start of his goodbye
Do you ever realize
That you never get the chance
All you get is lullabies
When smoke begins to fade
And you standing face to face
Does he kiss you in the way to say
You're the other woman, the other woman
11 ian. 2011
lucruri frumoase
In ultimele luni mi-a fost frica sa fiu asa cum sunt eu cu adevarat, pentru ca am ajuns la concluzia ca adesea, devin cliseistica, patetitca, hipersensibila, etc.
Am cochetat cu ideea de superioritate, imagine pe care o avem adesea despre noi - ca suntem altfel, ca nu ne intelege nimeni, ca avem dreptate, ca suntem deasupra tuturor.
Mi-am mai revenit, incerc sa ma accept asa patetica si hipersensibila si penibila uneori.
Exista oameni pe lumea asta, pe care ii admir foarte mult, care sunt misto. Sunt atat de frumosi, atat de simpli, fara sa faca nici un efort. Asa sunt ei, si nu le este teama sa arate asta. Sa (se) planga atunci cand simt nevoia, sa (se) bucure atunci cand au motive, sa bucure pe altii cu lucrurile frumoase pe care le intalnesc si pot vorbi deschis despre asta.
Mie, de exemplu, mi-e jena adesea sa vorbesc despre cat de frumos mi s-a parut soarele de azi dimineata care rasarea printre blocurile din cartier. Mi se pare penibil, desi mi-a dat un sentiment foarte frumos. Mi se pare fals si sa vorbesc despre ce sentimente naste in mine o ceata, sau o ploaie, sau mai stiu eu ce lucru minunat - pisicul care a adormit cu labele pe obrazul meu, briosa cu ciocolata sau mai stiu eu ce.
Ii admir pe oamenii care stiu sa vorbeasca frumos despre aceste lucruri. Si carora nu le este frica de penibil, asa cum imi este mie.
Am cochetat cu ideea de superioritate, imagine pe care o avem adesea despre noi - ca suntem altfel, ca nu ne intelege nimeni, ca avem dreptate, ca suntem deasupra tuturor.
Mi-am mai revenit, incerc sa ma accept asa patetica si hipersensibila si penibila uneori.
Exista oameni pe lumea asta, pe care ii admir foarte mult, care sunt misto. Sunt atat de frumosi, atat de simpli, fara sa faca nici un efort. Asa sunt ei, si nu le este teama sa arate asta. Sa (se) planga atunci cand simt nevoia, sa (se) bucure atunci cand au motive, sa bucure pe altii cu lucrurile frumoase pe care le intalnesc si pot vorbi deschis despre asta.
Mie, de exemplu, mi-e jena adesea sa vorbesc despre cat de frumos mi s-a parut soarele de azi dimineata care rasarea printre blocurile din cartier. Mi se pare penibil, desi mi-a dat un sentiment foarte frumos. Mi se pare fals si sa vorbesc despre ce sentimente naste in mine o ceata, sau o ploaie, sau mai stiu eu ce lucru minunat - pisicul care a adormit cu labele pe obrazul meu, briosa cu ciocolata sau mai stiu eu ce.
Ii admir pe oamenii care stiu sa vorbeasca frumos despre aceste lucruri. Si carora nu le este frica de penibil, asa cum imi este mie.
4 ian. 2011
anul cel nou si posturile de radio
Printre altele, pentru anul cel nou mi-am propus sa renunt la chestiile siropoase de pe blogul meu si sa vorbesc si de lucruri mai practice. Sa nu credeti ca toata viata mea e plina de amintiri, regrete, doruri si alte cuvinte pe care le gasim cel mai des prin melodiile 3S-E sau alte formatii pe care le tot auzim pe la radio.
Bine, nu renunt de tot, o sa ma mai bata vantul (nu SOV) si am sa mai deviez prin intunecimile sau luminozitatile sufletesti cand este ceva ce vreau sa zic.
Iar despre astea cu cuvintele comune din melodiile de la radio...
In perioada Revelionului am tot umblat. Bucuresti - Brasov - Botosani - Dorohoi - Botosani - Suceava - Tg Mures - Sibiu - Bucuresti. Cam asta a fost traseul... in mare. Mai putn drumul Bucuresti - Brasov si Sibiu - Bucuresti, pentru care am folosit mijloace de transport in comun gen tren, autocar, in rest, am fost cu prietenii intr-un microbuz. 8 + 1. Cum gusturile sunt diferite intr-un grup de 9 oameni, am decis sa ascultam radio. Si cum frecventele unor posturi de radio bune gen RockFm, CityFm si ce mai ascult eu sunt aproape inexistente in tara, am avut parte de Radio Zu, Kiss Fm si Pro FM (care imi placea, dar care s-au prostit intens de cand au intrat si pe undele InfoPro).
Voi ati ascultat vreodata mai mult de 2 ore incpontinuu unul dintre aceste posturi? Este imposibil, incredbil ai exasperant. Ma tot intreb daca au mai mult de 20 de melodii in playlist. Si cum le aleg. pe cele mai cretine, cele mai enervante. Iar daca esti... ca mine, mai fraier si asculti cuvintele acelor melodii... mai bine lasa.
Cea mai buna melodie de pe posturile de radio e asta. Caro Emerald - A Night Like This. Clar
Cea mai proasta e una cu "beside me". Nu vreau sa stiu cine o canta. Am facut chiar o criza de isterie cand a fost pusa pentru a o mia una oara.
In rest... numai de bine!
Bine, nu renunt de tot, o sa ma mai bata vantul (nu SOV) si am sa mai deviez prin intunecimile sau luminozitatile sufletesti cand este ceva ce vreau sa zic.
Iar despre astea cu cuvintele comune din melodiile de la radio...
In perioada Revelionului am tot umblat. Bucuresti - Brasov - Botosani - Dorohoi - Botosani - Suceava - Tg Mures - Sibiu - Bucuresti. Cam asta a fost traseul... in mare. Mai putn drumul Bucuresti - Brasov si Sibiu - Bucuresti, pentru care am folosit mijloace de transport in comun gen tren, autocar, in rest, am fost cu prietenii intr-un microbuz. 8 + 1. Cum gusturile sunt diferite intr-un grup de 9 oameni, am decis sa ascultam radio. Si cum frecventele unor posturi de radio bune gen RockFm, CityFm si ce mai ascult eu sunt aproape inexistente in tara, am avut parte de Radio Zu, Kiss Fm si Pro FM (care imi placea, dar care s-au prostit intens de cand au intrat si pe undele InfoPro).
Voi ati ascultat vreodata mai mult de 2 ore incpontinuu unul dintre aceste posturi? Este imposibil, incredbil ai exasperant. Ma tot intreb daca au mai mult de 20 de melodii in playlist. Si cum le aleg. pe cele mai cretine, cele mai enervante. Iar daca esti... ca mine, mai fraier si asculti cuvintele acelor melodii... mai bine lasa.
Cea mai buna melodie de pe posturile de radio e asta. Caro Emerald - A Night Like This. Clar
Cea mai proasta e una cu "beside me". Nu vreau sa stiu cine o canta. Am facut chiar o criza de isterie cand a fost pusa pentru a o mia una oara.
In rest... numai de bine!
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
