Astazi m-am simtit tradata. Incredibil de tradata.
Tradata de mine, de cei dragi, de propriile-mi ganduri, de sentimente, de situatii.
M-am trezit prinsa intr-o situatie din care nu aveam cum sa ies cu capul sus. Si ma doare asta incredibil.
Stiti, eu ma uitam mult la Gilmore Girls, stiu ca nu conteaza asta.
Si e o faza in film, cand Rory se desparte de Dean si se duce sa-i spuna ca l-a iubit si ca ii pare rau si ca acum mama lui si sora lui se vor purta urat cu ea sau se vor purta frumos cu ea si ea se va simti prost ca nu se poarta urat, asa cum ar merita.
Iar el ii spune intr-un fel uracios: ghinion, nu o sa te placa toata lumea, se mai intampla.
Eu nu m-am despartit de nimeni. Si am ajuns intr-o situatie in care cineva trebuie sa nu ma mai placa, nu? Stiti care e surpriza? Ca nu am ales eu sa ajung in situatia asta, si urasc sa aleaga altii pentru mine. Si ca voi ma bagati aici si tot voi, sau macar o parte a baricadei, va trebui sa ma urati in final.
Vreau, macar odata, sa nu va mai ganditi atat de mult la voi si la cat va afecteaza pe voi un gest sau un cuvant, si sa incercati sa patrundeti in mintea si in sufletul meu, sa va ganditi la situatiile in care ma puneti si sa va intrebati daca si cat ma doare.
Va spun eu: ati urla.
Credeti ca eu asta imi doresc cu adevarat? Credeti ca imi place sa fiu la mijloc, intre voi toti? Ca in capul meu sa se sparga totul? Ca nu intelegeti nimic?
Ca nu vreau sa ma urasca?
Ca nu vreau sa fie asa? Ca tot razboiul meu e ca sa ma apar?
Poate ca toate lucrurile care le spun eu nu sunt suficiente, caci nu stiu sa spun cu adevarat ce vreu?
Ma doare, ma doare rau tot ce fac oamenii din jur. Ma doare ca trebuie sa ma prefac, ma doare ca am obosit, ma doare ca nu ma intelegeti si ca eu trebuie sa fac eforturi zilnice sa uit, sa iert, sa inteleg, sa caut scuze.
Nu mi-e bine si n-am ce sa fac. Imi consum resursele pe voi, caci mi-e frica sa ma lovesc de mine. Fug de tot ce simt.
Ma simt tradata. Si nu pot si nu vreau sa caut vinovatii. Vreau doar sa treaca. Si sa nu va mai bateti joc de mintea si de sufletul meu. Si sa-mi cautati scuze, si sa nu-mi mai faceti rau, si sa pierdeti din acel pretios timp al vostru macar putin sa incercati sa ma intelegeti.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
▼
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu