din cand in gand

Nu ti-am mai scris de mult...
Sambata am vorbit din nou despre tine, asa, ca o poveste minunata, asa cum a si fost, dar o poveste de care m-am detasat.
Am amintit si despre el, dar doar in treacat, sia-cum n-am sa mai explic de ce.

Nu stiu cat imi mai lipsesti, stiu ca mi-e dor si poate as vrea sa te mai intalnesc uneori. Dar nu-mi doresc asta cu disperare si nici nu cred ca viata mea se va sfarsi odata cu plecarea ta definitiva din viata mea, sub orice forma.

Stiu ca mi-e dor de cateva lucruri, dar ca nici macar nu-mi mai doresc sa fie ceva cum a fost, oricum acum ar fi altfel, oricum suntem diferiti, oricum suntem aproape doi straini acum, oricum avem vieti paralele, oricum pentru prima data poate tu n-ai sa mai intelegi de ce fac eu ce fac iar eu n-am sa te mai inteleg pe tine.

Ne-am instrainat atat incat oricat ne-am dori uneori sa ne intoarcem acolo sau sa traim ce am trait candva, nu mai avem cum sa facem asta.
Aseara am fost la AC/DC. Azi ma duc la Emeric Imre. Si stiu ca ti-ar fi placut sau mi-ar fi placut sa traim lucrurile acestea impreuna.
Dar asta a fost demult.