24 ian. 2014

iubim pentru ca vrem sa fim iubiti

Ceea ce simtim pentru oamenii din viata noastra este doar o proiectie a unor lucruri pe care ni le dorim de la ei.
Ne dorim prietenie, de asta ne facem prieteni. Oameni cu care sa radem, asa ca ii facem sa rada. Oameni care sa ne ajute, pe care incercam sa ii ajutam. Oameni carora sa ne confesam, asta ca facem confesiuni.
Dorim toti sa fim apreciati. La randul nostru apreciem, ne aratam sau nu respectul.
Sa mi-l aratati pe ala care nu vrea sa fie iubit. De asta iubim, ca sa fim iubiti la randul nostru.

Si pentru ca totul pare simplu si usor, secretul cred ca sta in acceptare. Nu intotdeauna oamenii simt la fel. Nu ii poti cere unui om sa te iubeasca pentru simplul fapt ca tu il iubesti. Nu poti cere unui om sa te asculte doar pentru ca tu il asculti. Nu poti cere unui om sa te aprecieze sau sa te admire doar pentru ca tu il admiri.
Nu e ca la piata, schimb pe schimb. Ar fi prea simplu.
Ne suparam, suferim, ne revoltam. De ce? Pentru ce? Nu putem intelege cum se poate ca oamenii sa ne tradeze asteptarile, cum pot calca in picioare sentimentele frumoase pe care le transmitem catre ei, cum isi pot bate joc de tot ce am construit noi frumos?

Cred ca simtim frumos pentru noi. Cred ca trebuie sa invatam cum sa ne bucuram de semtimentele frumoase pe care le transmitem altora. De oamenii frumosi care ne fac sa zambim, sa dansam, sa radem. Chiar daca ei nu simt la fel. Toti vrem sa fim iubiti. Dar, inainte de toate, toti vrem sa iubim. Orgoliile, temerile, angoasele - nu-si mai au locul.

Si pentru ca nu e loc de compromis, cred ca cel mai trist lucru din lume este sa fii singur alaturi de cineva. Poti, desigur, sa ceri omului pe care il iubesti sa fie langa tine. Insa cat de orb sa fii incat sa crezi ca asta ar functiona la infinit? Intr-o zi tu vei fi radacina nefericirii lui. Vrei sa iti asumi asta? Eu nu.

3 comentarii:

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

Iubirea este prima nevoie de care ne agatam existenta, suflet drag. :)

Shorin spunea...

Poti oare sa iubesti fara sa astepti sa fi iubit? Poti sa iti dai dragostea fara sa ai speranta ca vei primi dragoste inapoi?
Dar ce se intampla daca chiar ti-ai daruit iubirea si nu ai primit iubire inapoi?
Ti-o mai daruiesti si cu alta ocazie? Daca iar o dai degeaba? Si daca nu o dai o sa ajungi mai bine?
Sigurante stim ca nu exista, chiar daca simtim ca sunt.
Ce pierzi daca o dai? Ce castigi daca nu o dai?
Oare mai scriam randurile astea daca eram in alta situatie? Oare le mai citeai daca tu erai in alta ipostaza?

Monyk spunea...

@Shorin
As vrea sa cred ca poti sa iubesti fara sa fii iubit. Sa te bucuri de iubirea ta, de ce traiesti, cu bune si rele. Chiar daca nu primesti iubire. Pentru ca asa simti. E mai rau sa nu simiti nimic, sa fie un gol.
Eu stiu doar ca vreau sa pot darui. Nu stiu daca si cine sunt eu sa judec cat de adevarata sau nu e iubirea aia care vine. Dar eu vreau sa cred in ea.