dor si doare - nu, nu e melodia de la Taxi

Ma intreb uneori daca-ti simt lipsa.
Uneori, destul de rar, imi lipsesti. Destul de rar, ce-i drept. Si ma intreb ce inseamna asta.
Dar atunci cand mi-e dor de tine e atat de apasator incat ma intreb cum pot sa fac sa fug de asta. E o durere pe care nimic din mine nu o mai poate suporta. Imi apasa tot inauntrul si inafara mea. Ma dor degetele, ma doare pielea, ma dor soaptele.
O sa zici, desigur, ca sunt eu prea poetica si ca soaptele nu au cum sa te doara.
Dar stii cum e sa-ti sopteasca altcineva in ureche si durerea sa se duca undeva, adanc, sa apese pana cand iti vine sa alergi pe strazi si sa urli?
Desigur, sunt zile in care uit ca ai existat in viata mea - poate ca sunt prea ocupata sau poate ca imi neg prea mult gandurile. Poate ca a doua varianta este mai credibila dupa cuvintele scrise mai sus. Sau poate ca nu.

Mie nu mi-e rusine si inca ma tratez de frica de penibil.
Uneori am in cap tot felul de scenarii. Clipa cand te vei intoarce, cum te voi pedepsi si cum te voi ierta. Iti reprosez in mintea mea tot ce as fi vrut sa iti reprosez si n-am facut-o niciodata: ca nu ai luptat destul, ca trebuia sa ma inveti sa te iubesc daca ti s-a parut insuficient sau nepotrivit, sa ma ghidezi. Ca nu ai fost acolo cand am avut nevoie, ca nu m-ai iertat, ca nu ai tinut de mine in viata ta asa cum mi-as fi dorit.
Apoi imi dau seama ca-mi reprosez toate astea mie si te iert.

Raspunsul meu este: nu stiu.
Frica mea? Este ca niciodata nu voi trece cu adevarat peste. Si ca trecutul ma va bantui. Mereu.

Daca e bine sau rau... poate stii tu.
Daca astept inca ceva? Probabil ca da, stiu ca, inevitabil, soarta ne va aduce in acelasi punct candva. Stiu si ca nu am voie sa astept si ca probabil o fac in zadar.
Dar mi-e dor. Si da, doare.