Fara sa-mi propun asta, in ultimul timp am avut cateva contacte cu persoane cu dizabilitati.
Si vreau sa spun de la inceput, ca mai apoi sa nu-mi iau injuraturi pe tema asta, ca sustin intru totul drepturile persoanelor cu dizabilitati. Nu pot sa ma pun in postura lor, dar imi dau seama ca ei au o alta lume pe care noi, cei mai norocosi, nu avem cum sa o intelegem.
Ma enerveaza tara in care traim si in care o persoana in scaun cu rotile nu poate sa se urce intr-un autobuz (la inceput, cand se bagasera autobuzele cu rampe rabatabile, am vazut soferi coborand sa ii ajute, acum rareori vad macar oameni din autobuz care dau o mana de ajutor ridicarii scaunului). Ma enerveaza tara in care surdo-mutii sunt priviti ca niste ciudatenii si in care un orb este ocolit pe strada. O data, intr-un autobuz, o fata oarba ii spunea celui de langa: "uite ce rochie frumoasa!". Cel de langa s-a uitat pe geam si ea radea "glumeam, nu o vad".
Am semnat astazi o petitie, pe care va indrum s-o semnati si voi aici. E pentru legiferarea unor drepturi.
Nu ma pot insa abtine sa nu comentez cateva amendamente care mi se par exagerate si imposibile. Si da, ma enerveaza tara in care aceste lucruri sunt imposibile, dar trebuie sa fim realisti:
"Obligativitatea ca autoritatile locale din cadrul comunelor/satelor sa asfalteze prioritar drumul de la casa in care locuieste persoana cu dizabilitati locomotorii pana la obiectivele principale ale satului (magazin, dispensar, biserica, primarie, scoala, soseaua principala etc)"
- adica, daca badea gheorghe din fundul satului are o dizabilitate, primaria ar trebui sa asfalteze drumul pana in centru de acolo. Nu mi se pare corect, toti cetatenii din acel sat au probleme. Sunt oameni batrani a caror picioare nu ii tin sa se deplaseze, sau care o fac cu greu. Se numeste batranete, nu dizabilitate. Si da, ei merg prin noroaie pana la dispensar destul de des, pentru ca au nevoie de asta. Ei de ce nu cer asta? Frumos ar fi sa nu avem astfel de probleme, dar daca ele exista... ce facem cu asta?
alta:
"Obligativitatea posturilor de televiziune de a avea interpreti mimico-gestuali cel putin in cadrul emisiunilor de stiri si talk-show pe care le difuzeaza SAU – in cazul nerespectarii acestei obligativitati - sa directioneze o cota din profit in beneficiul persoanelor afectate de hipoacuzie."
- mi se pare ca da, ar trebui sa se impuna asta in cadrul canalelor tv de stat, finantate din bani publici. Insa cand vorbim de firme private, care, unele, se sustin cu greu de la o luna la alta sau nu-si platesc angajatii cu lunile (stim si astfel de cazuri, destule) - decizia ar trebui sa le apartina.
"acordarea unei perioade de timp mai mare la examinare"
- mi se pare necesar doar atunci cand vorbim de un handicap mental sau cand persoana in cauza este intr-o perioada de tratament.
In fine, detaliile sunt multe si nu sunt eu in masura sa judec.
Cred insa ca ar trebui sa incercam sa normalizam cat mai mult persoanele cu handicap. Pentru ca nu sunt persoane(a)normale. Sunt oameni cu pasiuni, sunt oameni cu capacitati, sunt oameni care merita sa faca parte din societatea noastra. Trebuie sa-i ajutam, fara a-i privi ca "defecti".
Discriminarea pozitiva nu a ajutat niciodata. Nu sunt eu in masura sa judec unde e granita intre drepturi si discriminare pozitiva.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
28 iul. 2011
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
▼
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
1 comentarii:
Un lucru remarcabil pe care l-am observat la persoanele cu anumite dizabilitati alaturi de care am studiat la facultate a fost acela ca reusesc sa-si mentina zambetul pe buze in fata problemelor cotidiene si sunt capabili sa suporte ironiile celor din jurul lor razand. Multi dintre noi intregi la trup nu prea reusim acest gen de performante.
Trimiteți un comentariu