indignarea unei morti

Saptamana trecuta, cand am auzit prima data ca Paunescu e grav bolnav am intrat pe evz sa vad ce are si cat e de grav. Nu stiu de ce am ales tocmai evz, dar in fine.
Dupa ce mi-am adunat informatia pe care o cautam, am facut prima greseala: am citit comentariile: erau toate cu huooo!!! sa moara, sa faca, sa crape, sa-l ia cu el si pe Basescu, pe Boc, etc etc.
N-am mai citit presa. Am mai butonat telecomanda, am ascultat povesti cu Marele Poet.

Da, Paunescu a pupat in fund epoca comunista (caco stiu ca e o cacofonie, o folosesc intentionat).
Dar stiti ce? pe mine nu ma intereseaza poeziile lui comuniste, nu ma intereseaza nici ce continea scrisoarea lui catre Ceausescu in care isi turna tarata in cap si alegea Partidul Comunist.

Pe mine ma ntereseaza faptul ca Paunescu m-a facut sa vibrez. Ca ascult muzica folk, ca am mers in ultimii 8 ani la zeci, poate sute de concerte folk, ca am plans pe melodii ale Cenaclului Flacara a caror versuri au fost scrise de el, ca Tatiana Stepa ramane cantareata mea favorita de muzica folk si ca ea canta versurile lui.

M-am saturat sa ma revolt. Cum pot toti acesti oameni sa strige toate astea? A fost un om si acum nu mai este. Un om care, in ciuda faptului ca a facut si a dres si Ceausescu, si comunistii si toate cele... un om care aduna mii de oameni. Un om care a creat si a sustinut Cenaclul Flacara, a carui muzica ma face si acum sa vibrez.

Nu sunt nici de cealalta parte a extremei, cea de la televizor care striga Paunescu unicul, inegalabilul, marele.
Lasati-l oameni buni sa moara si lasati-ne pe noi, cei care am apreciat ceva la el, sa ne doara.
Cand a murit Pittis am plans o zi intreaga. Cand o ascult pa Tatiana Stepa, plang si acum. Si cand ma gandesc ca din toti acest oameni care comenteaza si care au ceva de spus multi nici n-au auzit aceste nume...
Acum, cand Paunescu nu mai este, nu m-au lasat sa fac asta. E prea mult, chiar si pentru media. E prea mult si m-a indignat si n-am putut sa strig, pentru ca toti cei din jurul meu nu s-au putut plasa decat la extreme: la huiduit sau la ridicat in slavi.

Exista si o cale de mijloc. Eu sunt acolo. Eu nu am sa aplaud tot ce a facut Paunescu in eopca comunista. Nu vreau nici macar sa stiu, nu vreau sa ma intereseze. Vreau sa stiu doar ca Paunescu este cel care a scris "Totusi iubirea", vreau sa stiu ca Paunescu a tinut Cenaclul Flacara viu, vreau sa stiu doar ca Paunescu a simtit. Nu vreau sa stiu ca Paunescu a fost "poetul care l-a laudat pe Ceausescu" - asa cum a scris presa internationala, nu vreau sa stiu nici macar uratenia aia de poezie pe care a scris-o in spital, vreau sa aud despre versuri care ne fac sa simtim. Vreau sa aud "ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi" sau despre "eu, tristul cel mai liber dintre toti".
Pentru mine, pentru noi care suntem aici, in calea asta, de mijloc... exista o televiziune? Exista un site macar? Un blog, un facebook, un orice?

Un loc fara rautati gratuite, dar, daca se poate, si fara exagerari, fara eroi inventati?