Mi-am adus aminte, dupa mult timp, cum e.
Mi-a batut inima mai tare, asa, cum mi-era dor sa o aud batand, sa mai stiu ca este acolo.
A batut. Dar doar de 3 ori. Am auzit-o. Apoi s-a oprit.
1.
Riposta.
Repros.
Regret.
Resemnare.
2.
Rabat.
Rana.
Rece.
Ranchiura.
3.
Rabdare.
Rascolit.
Rateu.
Recuperare
... ai sa scrii... RAZBUNARE?
24 nov. 2010
14 nov. 2010
"Sunt oamenii in lumea asta pentru care nu trebuie miscat un deget. Iar tu esti in fruntea listei"
replica e din Filantropica.
De cand am inceput sa cred cu adevarat in ea, mi-am dat seama ca am devenit mai putin permisiva.
Pur si smplu nu mai am timpul si rabdarea de a incerca sa inteleg pe toata lumea. M-am saturat sa ma pun in pielea fiecarui om in parte, sa ma gandesc daca si cum s-ar simti daca... mai ales in multele cazuri in care ei nu fac acelasi lucru pentru mine.
Am obosit.
Nu mai vreau, nu mai pot, nu mai am chef.
Am inceput din ce in ce mai des sa ma conving de faptul ca oamenii nu merita.
Da, mi-am pierdut poate cea mai mare calitate: aceea de a crede in oameni. Nu mi-am mai facut prieteni noi de cel putin un an. Nu m-am mai vazut cu prieteni vechi de mult. Viata lor se schimba fara mine. Lumea se misca rapid in jurul meu.
De cand am inceput sa cred cu adevarat in ea, mi-am dat seama ca am devenit mai putin permisiva.
Pur si smplu nu mai am timpul si rabdarea de a incerca sa inteleg pe toata lumea. M-am saturat sa ma pun in pielea fiecarui om in parte, sa ma gandesc daca si cum s-ar simti daca... mai ales in multele cazuri in care ei nu fac acelasi lucru pentru mine.
Am obosit.
Nu mai vreau, nu mai pot, nu mai am chef.
Am inceput din ce in ce mai des sa ma conving de faptul ca oamenii nu merita.
Da, mi-am pierdut poate cea mai mare calitate: aceea de a crede in oameni. Nu mi-am mai facut prieteni noi de cel putin un an. Nu m-am mai vazut cu prieteni vechi de mult. Viata lor se schimba fara mine. Lumea se misca rapid in jurul meu.
9 nov. 2010
7 nov. 2010
indignarea unei morti
Saptamana trecuta, cand am auzit prima data ca Paunescu e grav bolnav am intrat pe evz sa vad ce are si cat e de grav. Nu stiu de ce am ales tocmai evz, dar in fine.
Dupa ce mi-am adunat informatia pe care o cautam, am facut prima greseala: am citit comentariile: erau toate cu huooo!!! sa moara, sa faca, sa crape, sa-l ia cu el si pe Basescu, pe Boc, etc etc.
N-am mai citit presa. Am mai butonat telecomanda, am ascultat povesti cu Marele Poet.
Da, Paunescu a pupat in fund epoca comunista (caco stiu ca e o cacofonie, o folosesc intentionat).
Dar stiti ce? pe mine nu ma intereseaza poeziile lui comuniste, nu ma intereseaza nici ce continea scrisoarea lui catre Ceausescu in care isi turna tarata in cap si alegea Partidul Comunist.
Pe mine ma ntereseaza faptul ca Paunescu m-a facut sa vibrez. Ca ascult muzica folk, ca am mers in ultimii 8 ani la zeci, poate sute de concerte folk, ca am plans pe melodii ale Cenaclului Flacara a caror versuri au fost scrise de el, ca Tatiana Stepa ramane cantareata mea favorita de muzica folk si ca ea canta versurile lui.
M-am saturat sa ma revolt. Cum pot toti acesti oameni sa strige toate astea? A fost un om si acum nu mai este. Un om care, in ciuda faptului ca a facut si a dres si Ceausescu, si comunistii si toate cele... un om care aduna mii de oameni. Un om care a creat si a sustinut Cenaclul Flacara, a carui muzica ma face si acum sa vibrez.
Nu sunt nici de cealalta parte a extremei, cea de la televizor care striga Paunescu unicul, inegalabilul, marele.
Lasati-l oameni buni sa moara si lasati-ne pe noi, cei care am apreciat ceva la el, sa ne doara.
Cand a murit Pittis am plans o zi intreaga. Cand o ascult pa Tatiana Stepa, plang si acum. Si cand ma gandesc ca din toti acest oameni care comenteaza si care au ceva de spus multi nici n-au auzit aceste nume...
Acum, cand Paunescu nu mai este, nu m-au lasat sa fac asta. E prea mult, chiar si pentru media. E prea mult si m-a indignat si n-am putut sa strig, pentru ca toti cei din jurul meu nu s-au putut plasa decat la extreme: la huiduit sau la ridicat in slavi.
Exista si o cale de mijloc. Eu sunt acolo. Eu nu am sa aplaud tot ce a facut Paunescu in eopca comunista. Nu vreau nici macar sa stiu, nu vreau sa ma intereseze. Vreau sa stiu doar ca Paunescu este cel care a scris "Totusi iubirea", vreau sa stiu ca Paunescu a tinut Cenaclul Flacara viu, vreau sa stiu doar ca Paunescu a simtit. Nu vreau sa stiu ca Paunescu a fost "poetul care l-a laudat pe Ceausescu" - asa cum a scris presa internationala, nu vreau sa stiu nici macar uratenia aia de poezie pe care a scris-o in spital, vreau sa aud despre versuri care ne fac sa simtim. Vreau sa aud "ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi" sau despre "eu, tristul cel mai liber dintre toti".
Pentru mine, pentru noi care suntem aici, in calea asta, de mijloc... exista o televiziune? Exista un site macar? Un blog, un facebook, un orice?
Un loc fara rautati gratuite, dar, daca se poate, si fara exagerari, fara eroi inventati?
Dupa ce mi-am adunat informatia pe care o cautam, am facut prima greseala: am citit comentariile: erau toate cu huooo!!! sa moara, sa faca, sa crape, sa-l ia cu el si pe Basescu, pe Boc, etc etc.
N-am mai citit presa. Am mai butonat telecomanda, am ascultat povesti cu Marele Poet.
Da, Paunescu a pupat in fund epoca comunista (caco stiu ca e o cacofonie, o folosesc intentionat).
Dar stiti ce? pe mine nu ma intereseaza poeziile lui comuniste, nu ma intereseaza nici ce continea scrisoarea lui catre Ceausescu in care isi turna tarata in cap si alegea Partidul Comunist.
Pe mine ma ntereseaza faptul ca Paunescu m-a facut sa vibrez. Ca ascult muzica folk, ca am mers in ultimii 8 ani la zeci, poate sute de concerte folk, ca am plans pe melodii ale Cenaclului Flacara a caror versuri au fost scrise de el, ca Tatiana Stepa ramane cantareata mea favorita de muzica folk si ca ea canta versurile lui.
M-am saturat sa ma revolt. Cum pot toti acesti oameni sa strige toate astea? A fost un om si acum nu mai este. Un om care, in ciuda faptului ca a facut si a dres si Ceausescu, si comunistii si toate cele... un om care aduna mii de oameni. Un om care a creat si a sustinut Cenaclul Flacara, a carui muzica ma face si acum sa vibrez.
Nu sunt nici de cealalta parte a extremei, cea de la televizor care striga Paunescu unicul, inegalabilul, marele.
Lasati-l oameni buni sa moara si lasati-ne pe noi, cei care am apreciat ceva la el, sa ne doara.
Cand a murit Pittis am plans o zi intreaga. Cand o ascult pa Tatiana Stepa, plang si acum. Si cand ma gandesc ca din toti acest oameni care comenteaza si care au ceva de spus multi nici n-au auzit aceste nume...
Acum, cand Paunescu nu mai este, nu m-au lasat sa fac asta. E prea mult, chiar si pentru media. E prea mult si m-a indignat si n-am putut sa strig, pentru ca toti cei din jurul meu nu s-au putut plasa decat la extreme: la huiduit sau la ridicat in slavi.
Exista si o cale de mijloc. Eu sunt acolo. Eu nu am sa aplaud tot ce a facut Paunescu in eopca comunista. Nu vreau nici macar sa stiu, nu vreau sa ma intereseze. Vreau sa stiu doar ca Paunescu este cel care a scris "Totusi iubirea", vreau sa stiu ca Paunescu a tinut Cenaclul Flacara viu, vreau sa stiu doar ca Paunescu a simtit. Nu vreau sa stiu ca Paunescu a fost "poetul care l-a laudat pe Ceausescu" - asa cum a scris presa internationala, nu vreau sa stiu nici macar uratenia aia de poezie pe care a scris-o in spital, vreau sa aud despre versuri care ne fac sa simtim. Vreau sa aud "ai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi" sau despre "eu, tristul cel mai liber dintre toti".
Pentru mine, pentru noi care suntem aici, in calea asta, de mijloc... exista o televiziune? Exista un site macar? Un blog, un facebook, un orice?
Un loc fara rautati gratuite, dar, daca se poate, si fara exagerari, fara eroi inventati?
1 nov. 2010
aiurea
Am privit azi niste poze din vremea cand tu inca erai asa cum te iubeam. Sau din vremea cand inca te mai iubeam si te vedeam altfel decat ma uit astazi la tine.
Nu pot decat sa zambesc cand vad acele poze, asa cum mi te amintesc si cum nu reusesc sa te regasesc in cel de azi.
Zambesc atat de frumos si cu atat de mult drag, incat ma regasesc pe mine asa cum mi-era dor de Monica. Ciudate circumstante, caci as putea sa-mi opresc acest zambet cu noile mele ganduri si idei in care te resping. Si totusi nimic si nimeni nu mai poate fi ca mine atunci si nimeni nu-mi poate fura acest zambet atat de drag mie, aceasta imagine dintr-un album. Imagine pe care o iubesc cu aceeasi caldura pozitiva cu care o iubeam si atunci, desi atunci nu stiam cum sa o descriu, cum sa o arat.
Iata-ma acum intrebandu-ma alte lucruri, visand aiurea.
As putea sa cred ca este despre mine, desi stiu ca este despre tine.
As putea sa ma regasesc, desi situ ca n-as putea niciodata sa-ti cer o confirmare, si chiar de mi-as aduna tot acest curaj, tu nu ai recunoaste.
Istoria e despre tine, la fel cum povestea mea e despre el.
Si nu putem sa acceptam asta, si luam lucrurile asa cum sunt, in timp ce eu zambesc absent si n-ai sa stii niciodata pentru cine o fac, care-mi este visul si daca, inca, pe cine, cum, de ce, poate, inca, nu mai iubesc.
Nu pot decat sa zambesc cand vad acele poze, asa cum mi te amintesc si cum nu reusesc sa te regasesc in cel de azi.
Zambesc atat de frumos si cu atat de mult drag, incat ma regasesc pe mine asa cum mi-era dor de Monica. Ciudate circumstante, caci as putea sa-mi opresc acest zambet cu noile mele ganduri si idei in care te resping. Si totusi nimic si nimeni nu mai poate fi ca mine atunci si nimeni nu-mi poate fura acest zambet atat de drag mie, aceasta imagine dintr-un album. Imagine pe care o iubesc cu aceeasi caldura pozitiva cu care o iubeam si atunci, desi atunci nu stiam cum sa o descriu, cum sa o arat.
Iata-ma acum intrebandu-ma alte lucruri, visand aiurea.
As putea sa cred ca este despre mine, desi stiu ca este despre tine.
As putea sa ma regasesc, desi situ ca n-as putea niciodata sa-ti cer o confirmare, si chiar de mi-as aduna tot acest curaj, tu nu ai recunoaste.
Istoria e despre tine, la fel cum povestea mea e despre el.
Si nu putem sa acceptam asta, si luam lucrurile asa cum sunt, in timp ce eu zambesc absent si n-ai sa stii niciodata pentru cine o fac, care-mi este visul si daca, inca, pe cine, cum, de ce, poate, inca, nu mai iubesc.
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
