vulnerabilitati

cand lucrurile o luasera razna in viata mea, era totul ciudat.
Acum e doar liniste.

Ma gandeam zilele trecute la mine acum un an si ceva. Da, stiti deja despre ce vorbesc.
Lasasem niste vise deoparte, lasasem un job care imi placea dar de care nu ma mai simteam atrasa si plecam pe un drum total necunoscut.

Am crescut mult in ultimul an. Totusi, imi lipseste ceva. Starea de nesiguranta o am si acum, atunci mai aveam ceva... aveam o melancolie, aveam un dor, aveam pentru ce, aveam de ce.
Acum sunt doar ocupata, nu stiu ce sa fac cu mine si cu timpul meu, asa ca il ocup cu diverse lucruri. Am ajuns sa nu mai stiu ce fac prietenii mei, pe unii nu i-am mai vazut de luni intregi, am ajuns sa nu mai scriu, sa nu mai citesc, sa nu ma mai uit la seriale. Iar atunci cand o fac, ma intristez.

Adesea stau la o masa cu oameni misto, unii poate chiar prieteni sau potentiali si sa nu mai simt nimic. Sa nu ma mai buncur, sa nu-mi mai para bine.

Am ajuns sa fiu respectata, sa fiu privita de unii cu admiratie, de altii cu mila. Mi-e dor de prietenii mei asa cum ma vedeau ei, mi-e dor sa fac lucruri fara sens, sa vreau sa scriu zilnic pe blog ca am ceva de zis, sa flirtez cu idei.

M-am maturizat, si ma simt imbatranind in fiecare zi. Imi pierd din creativitate, nu mai visez, nu stiu incotro merg. Vreau sa am discutii interminabile despre nimic. Vreau sa ma atraga o lume sau niste personaje si sa mi se para ca nu am cum sa ajung la ea.

Vreau sa astept ceva sau pe cineva. Vreau sa nu ma mai simt nepasatoare, sa nu ma mai simt goala pe interior si vreau ca lumea sa nu astepte de la mine sa fiu puternica.
Vreau sa ma simt din nou vulnerabila in fata cuiva. Vreau sa nu ma mai ascund.
vreau sa ma indragostesc din nou si, mai mult de atat, vreau sa cunosc pe cineva de care as putea sa ma indragostesc. Vreau sa apara in viata mea cineva la care as putea macar sa ma gandesc, daca nu mai mult.