E o depresie care tot bate la usa mea si pe care o tot pacalesc cu excesul excesiv de munca. Mult volum, putin creier. Da, e vorba si de mine, si de munca.

As avea nevoie de o discutie cu un barbat de care sa fiu fascinata si pe care sa nu mi-l doresc.
Ca sa pot abera si visa, sa-mi pot da seama ce vreau si de ce imi este frica.

Nu cred in independenta aia muiereasca: n-am nevoie de nimeni pentru a sti cine sunt. Eu am.

Am vrut sa scriu Moarte feministelor :)) Asta ar fi fost tare :))