dor. durere. teama.

Sunt vinovata. Imi pare rau si trebuie sa-ti marturisesc exact tie. Nedrept, stiu.
Imi e dor de el.
Mi-a fost zilele acestea atat de dor de el incat il vedeam pe strada.
De ce iti zic tie? Nu sa-ti fac rau, stim amandoi ca pe tine te-am iubit mai mult, ca el doar a fost si a plecat. Dar acum mi-e dor de el, asa cum imi lipseai adesea tu si cum poate inca imi mai lipsesti.

Ma gandeam chiar ca maine m-as putea intalni pe strada, intamplator, cu el? Ce-as zice, ce-as face? Nimic! As ridica din umeri. Poate as avea emotii. Emotii asemanatoare cu cele pe care le am cand ma gandesc la felul tau de a fi si la cata nevoie mai am inca sa te aud cu glumele proaste si rasetele alea uneori stupide care doar pe noi ne amuza.

Nu stiu ce vreau, da. N-am stiut niciodata. Nu te mai iubesc, asta stiu. Nu-l mai iubesc nici pe el. Nu iubesc pe nimeni. Si totusi mi-e dor. de el, de tine... de a trai acel sentiment care pare atat de departe.

Imi vine sa plang de dor, as vrea sa te iau in brate pe tine, desi apropierea fizica n-a fost niciodata ce mi-am dorit din partea ta.
Patetic, nu? Mi-am dorit doar sufletul cald, asa cum am crezut eu ca am sa-l gasesc mereu acolo. ma doare, ma doare tare. As vrea, n-as putea, n-as vrea, nu pot, nu cred. De fapt... nu simt!

Si ce daca mi-e dor de el? E mai simplu.

Mi-e dor si de tine, mult. Dar n-am voie. Si mi-e teama sa-mi fie dor de tine.