doar daca

mi-ar placea sa existi asa cum mi te-am imaginat eu.
Sa iti spun ca imi pare rau, ca te-am iubit, ca mi-e dor, ca vreau sa fii langa mine, ca nu pot fara tine, ca as vrea sa fiu cu tine, sa uit totul si sa nu conteze altceva.

Mi-ar placea sa-mi aduc aminte parfumul tau, vocea ta, mi-ar placea sa ne certam si sa ne impacam, sa imi bata inima mai tare doar la gandul ca existi, sa fiu geloasa, sa urlu, sa tip, sa te lovesc, sa te sarut apoi, sa te mangai cand dormi si tu sa te prefaci ca nu ma simti.

Daca ai fi existat asa cum mi te-am imaginat, acum m-ar fi durut si-as fi stiut ca nimeni nu te-ar egala si ca nimic nu va mai fi asa cunm a fost.
Daca m-ai fi iubit asa cum am crezut, daca tot ce-am simtit candva pentru tine ar fi fost atat de mult precum mi-am dorit, acum nu stiu ce m-as fi facut fara tine.
Nu stiu cum as mai fi invatat sa zambesc, cum as fi putut privi oamenii in ochi, cum as fi dormit noptile si cum as fi pasit prin iarba.

Mi-e rusine uneori ca nu te-am iubit atat cat am pretins. Poate ca asa si trebuia, poate ca totusi te-am iubit dar mi-am refuzat asta prea mult, poate ca m-am mintit, poate ca te-am mintit, ce mai conteaza?

Conteaza ca acum eu nu mai stiu ce inseamna a iubi, pacat ca am uitat din nou sa simt, ca mi-e frica de oameni, ca nu mai stiu nici sa zambesc in acel fel, ca am uitat sa rad intr-un anume mod...