martie si barbatii

Ma amuza barbatii si perioada 1-8 martie. Ii vezi dezorientati in fata tonetelor cu martisoare, tristi in fata florareselor care incearca sa le bage pe gat cele mai scumpe flori. Si toti aleg solutia salvatoare: trandafirii! Bah!!! e primavara, e 1 martie... sunt atat de multe flori ce miros frumos, flori de primavara care nu trebuie sa fie scumpe pentru a fi frumoase! Frezii, zambile, ghiocei! Alegeti si voi ceva din gama asta! Iar daca aveti o prietena care nu accepta sa faca sex decat daca i-ati luat trandafiri, mai bine schimbati-o! Alegeti alta! Iar daca nu va pricepeti si nu aveti o sora sa va invete, opriti o femeie pe strada si intrebati-o! Nu se va oripila nimeni, chiar va va privi frumos si o va invidia pe cea pe care a scapat-o de eternii trandafiri. Iar daca sunteti din categoria celor care cred in simbolul martisorului, nu cumparati cea mai mare brosa aurita cu pietricele care o vedeti la toneta!
Cam atat cu voi. Eu o sa ma amuz in continuare cu fetele dezorientate, cu florile din sacosele barbatilor, cu modul lor de a le incerca sa le ascunda pe strada, sa nu-i vada lumea ca ei au cumparat ceva pentru prietena sau sotie.

din fasa

Povestea a murit inainte de a se naste. Poate e mai bine asa, ca ma apucau apoi de alea de inima albastra, de ma durea, sufeream, imi puneam intrebari fara raspunsuri si alte astfel de lucruri pe care le tot stiu. Interesant cum am putut sa ma gandesc la faptul ca ar putea iesi ceva cand toate premizele anuntau sfarsitul din radacini.
Oricum, interesant e ca emit se pare semnale total gresite. Am auzit ca as avea unele bucurii la anumite persoane la care nici macar nu m-am gandit asa vreodata. Pe undeva gresesc se pare. Barbatii care ma atrag nu sunt ce par a fi (cum zice cristinica, iata ca un fund misto nu ascunde si o minte pe masura) si oricum se pare ca ei nu isi dau seama ca eu ii plac. Dar in schimb cred altii asta. Fata de care nu am nimic... no... cum ar zice ardelenii... Ar trebui lucrurile astea sa fie mai simple. Cand placi pe cineva el sa stie si tu sa stii daca cineva te place sau nu. Complicat, prea complicat pentru ora asta.
Esti mandru/mandra de ce ai realizat? De unde ai ajuns? De cat ai evoluat? De sansele de care ai beneficiat? De sprijinul de care te-ai bucurat?
Astea sunt niste intrebari care le-am primit intr-un mail de ala cu veniti la coferinta "X". Nu m-as duce niciodata. Depresiv. :D
Mie imi place sa zambesc. Chiar daca baiatul cel frumos nu e tocmai destept ca sa nu zic prost. Si pentru ca mai are si o prietena pe care o mai si iubeste. Si pentru ca seamana cu un trecut.
Si mie mai imi place sa visez. Doar ca imi trebuie alta tinta. A... si ma duc la "Om Bun!" Am mai zis asta o data, dar... "venim de departe si mergem departe/ tocmai in zare, sus la castel". De fapt, viata e frumoasa si nu ma poate darama pe mine ceva ce de fapt nici nu s-a nascut vreodata.

OmBun

Imaginati-va Sala Palatului arhi-plina, de la copii pana la varsta a treia, toti cantand alaturi de Pavel Stratan, Mircea Baniciu, Vladi Cnejevici, Ducu Bertzi, Vasile Seicaru, Victor Socaciu, Daniel Iancu, Ada Milea, Dinu Olarasu, Mircea Vintila & Brambura si Tatiana Stepa. Cam aceasta este atmosfera omului bun, un festival pe care iubitorii de folk nu il pot rata. Vom fi acolo, vom canta cu totii “Om bun deschide-ne poarta, da-ne o coaja si nu ne goni/ In schimb iti vom alunga tristetea, cu vesele cantece si ghidusii...”, vom zambi si vom trai timpurile generatiei in blugi (pe principiul "va salut generatie in blugi"). Vom fi rebeli, vom avea plete, vom fi melancolici si fericiti. Numele mari ale folkului romanesc vor fi acolo, dincolo de aparente, dincolo de zidul superficialitatii. Si cum zice si colegul meu Mircea, cateva valori mai avem in tara... bine, el a mai zis cateva vorbe ce nu le voi reproduce :)
Organizatorii ne promit piese noi ale cantautorilor, asa ca sper sa ne vedem intr-un numar cat mai mare vineri, la ora 19.30, la Sala Palatului.

1900

Nu ai mereu ocazia de a scrie despre lucruri frumoase. Am terminat de vazut "The Legend Of 1900" (multumiri pentru recomandare) , un film mai mult decat deosebit, din acea categorie de filme care desi nu are happy end te lasa cu un zambet tamp pe fata, inexplicabil si plin de semne de intrebare. N-am s-o fac pe-a criticul, n-am sa vorbesc despre actori si regizor (desi despre Giuseppe Tornatore ar fi multe de zis). Am sa spun doar ca acest film iti aduce aminte de frumos, de ideea de a crede in ceva, de a-ti crea un univers in care sa crezi si chiar daca toti cei din jurul tau te cred altfel doar pentru ca nu esti ca alte mii de oameni, tu sa fii mai fericit decat toti ei adunati. E un film care te invata sa fii tu insuti si sa intelegi ca totusi fericirea exista si nu e doar cautarea, ca de fapt lucrurile simple ti-o aduc, trebuie doar sa deschizi ochii si sa o vezi. Si am mai invatat din filmul acesta ca nu e nevoie sa fie 1000 de oameni in jurul tau pentru a nu te simti singur, ci doar cativa care sa insemne tot. Am inca zambetul tamp pe fata, mi-as dori acum sa fiu pe camp la bunica si sa alerg dupa curcubeu cum faceam cand eram mica.

Pregatire articol

Am niste emotii de mor. Am adunat astazi aproape toate materialele si interviurile cu cei de la Crispus si probabil ca de maine pot sa pun totul cap la cap.
De ce am emotii? Ca imi place atat de mult ceea ce fac, incat clar nu am cum sa fiu obiectiva. Si pentru ca, oricat de subiectiva as fi, tot nu mi se pare suficient. Cum sa le explici liceenilor in 5 pagini (inca nu-mi dau seama daca e mult sau putin) cat de misto sunt spectacolele baietilor astora, cat de fericiti sunt ei cand fac asta, cat de uniti, ce familie mare si frumoasa sunt si mai ales ce stare transmit. Cum sa le explic ca eu sunt de-a dreptul fascinata, si nu doar eu, ci toti cei care i-au vazut in spectacol si au stat in preajma lor cat de putin.
Deci am emotii... este, cred, cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l scriu, desi nu este pentru cine stie ce publicatie importanta. Dar subiectii mei sunt minunati... (am auzit la cineva cuvantul mirobolant, nu prea stiu ce inseamna si daca e de bine, dar asa suna).
Anyway... daca o sa fiu mandra de ce iese, o sa postez si articolul pe blog. Iar daca nu ma credeti, puteti intra pe site sa-i vedeti ( www.crispus-art.com ).
Life e si mai bine decat in poze...

De inceput

Sunt anti blog, am fost tot timpul, si cred ca din cauza unor prejudecati. Am crezut si cred ca blogurile sunt pentru tine, sunt un fel de jurnale intime, nu pentru miile de vizitatori si trafic si vandut reclama, etc, etc.
Acest blog este despre mine, pentru mine, si pentru cine mai vrea sa stie ce mai e in viata mea sau cine sunt eu in caz ca au trait langa mine fara sa inteleaga. Asta cu intelesul e o poveste lunga si n-are acum sens sa o dezbat.
Oricum, interesant e ca acest blog s-a nascut de ziua unui foarte bun prieten si nu voi uita sa ii urez la multi ani, chiar daca peste un an sau doi poate blogul a murit.
De ce "Circulam pe contrasens"? Pentru ca, o data, de mult, de revelion, am gasit un ravas pe care scria "Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens". Si pentru ca mereu am facut lucrurile altfel, sau chiar pe dos.