azi mi-am reamintit.
Candva, am avut un prieten. Un om la care am tinut mult. Si, intr-o zi, m-a mintit. Ceva banal, poate pentru unii nu ar fi insemnat nimic, poate ar fi trecut neobservat. Pentru prima data am mi s-a intamplat asta.
Brusc, dezamagirea a fost mai mare decat tot ce simteam. Si e ciudat, caci ii eram datoare cu o iertare. Din pacate, sunt lucruri pe care nu le putem alege.
Si-acum ma intreb: se poate ca tot ce simteai odata sa fie sters cu buretele intr-o clipa de neatentie? Si chiar si asa, nu le suntem oare datori oamenilor pe care ii iubim cu sprijin? Atunci cand gresesc, atunci cand NE gresesc, sa ii tragem de mana, sa le fim alaturi, sa ii sprijinim?
Si totusi, azi poti sa iubesti si maine sa nu simti altceva decat dezamagire?
Si daca e asa... Asa ai simtit tu oare in acea nenorocita noapte? Si daca e asa, de ce nu pot intelege sau ierta? Am facut-o si eu. De ce insa eu nu pot ierta toti acesti ani in care am avut atat de multa nevoie de prietenia ta, atat, iar tu nu ai putut ierta?