altfel

L-am intalnit pe strada. Intamplator, asa cum m-am asteptat mereu sa se intample. Dupa atata timp, nu aveam ce sa ne spunem. M-am uitat in ochii lui sperand sa gasesc in mine tot ce mi-a lipsit in tot acest timp. Nimic, gol. O durere in piept. Fara nici o legatura cu prezenta lui. Mai degraba dezamagirea de a ma regasi in fata lui goala pe dinauntru, fara nici un fel de sentiment sau de tresarire. Am incercat sa ma joc, mi-am afisat zambetul increzator fata de care stiam ca va avea o reactie. nimic. nimic in mine, nimic in el. Mi-am imaginat adesea cumn se va intampla asta. Tot ce aveam de zis, toate reprosurile. Nimic. Nu imi pasa. De partea cealalta a oglinzii, la fel de sec o pereche de ochi pe care ma chinui si acum sa-mi aduc aminte cum ii iubeam - priveau in gol. Nu stiu nici acum daca si-a ferit privirea sau daca nu l-am mai recunoscut. Totul a fost dureros de strain. Intr-un mod aproape masochist mi-am dorit durerea. Asteptam durerea despartirii, regretul si toate acele lucruri pe care ne simtim aproape penibili sa le mentionam. A fost altfel. Am descoperit in mine un gol. Si cred ca te poti schimba atat de mult incat cei din jur sa nu te mai recunoasca. Eu nu mai recunosc ce vad in mine. Si pentru prima data, nu regret asta.