spune...ti...mi... : unde e intrerupatorul?

In ultima perioada tot mai multi oameni dragi din viata mea au parasit hotarele tarii unde eu ma zbat zi de zi.

Adevarat, le aveam deja pe Lumi si pe Anamaria plecate de multi ani. Apoi, dupa facultate, a plecat Penciu. M-am bucurat pentru ea, stiam ca o sa ajunga mare acolo unde se ducea.
A urmat Marcel cu Alexandra, m-am bucurat si pentru ei, desi am simtit si inca simt o pierdere.
A venit apoi vestea plecarii lu' Ale, unde nu am avut timp sa-mi para rau pentruca mi-am trimis resursele spre a o incuraja. Ce poate face un medic in Romania si ce poate face in Germania? Imi lipseste Ale mult... si conversatiile interminabile.

A venit apoi plecarea lui Axi, apoi a Cristinei. Nu mi-a venit sa cred, apoi m-am gandit la ce stiam deja - ca o sa fie mai curajosi si mai fericiti acolo.

Cand Monica... Monica mea mi-a zis ca pleaca, aproape ca m-a busit plansul. Ce-i drept, nu ne vedeam in fiecare zi dar o stiam aproape la 300 de km care de multe ori sunt mai departe decat un drum cu avionul pana in Germania. Am mers pe acelasi principiu - ce poate face un medic in Romania si ce poate face in Germania? Stiu ca va creste mult acolo, iar aici nu i s-ar fi permis.

Apoi a plecat Vivi. Nu era alta solutie mai buna pentru ea. Mi-a zis ce mi-au zis si restu: "Mi-e foarte bine si ma gandesc de ce am asteptat pana acum? De ce n-am plecat mai demult?".

Azi am aflat despre o alta plecare, nu pot sa zic inca cine. persoana apropiata, mai apropiata poate decat restul.
Daca ma bucur? Da, ma bucur pentru ei. O sa le fie bine. Ii invidiez ca au acest curaj. Eu nu-l am.
Imi spun mereu - e cel mai bine pentru ei. Ma bucur pentru voi. O sa va fie mult mai bine. Si asa e.

Cu frica mea, nehotararea si nesiguranta. Voi ramane singura printre manelisti, oameni fara minte, cocalari cu care ma cert pe trecerea de pietoni si-n autobuze. Macar eu am sa am mintea clara, asa imi spun, si am sa sting lumina.
Unde-i intrerupatorul?

pentruca

Spune-mi...
Te-ai intors definitiv, sau e doar o joaca a ta?
Gandeste-te bine. Ma vrei pe mine, sau iti doresti, pur si simplu, pe cineva in viata ta?

Nu e corect pentru nici unul dintre noi sa vii la mine, sa-mi spui ca esti singur, si-apoi sa-mi spui ca ma vrei pe mine inapoi. ma vrei pe mine? Sau pe oricine altcineva?
Iti cer timp. Stim amandoi la fel de bine ce va urma. Daca ma vrei pe mine, vei avea rabdare. Imi vei recuceri fiecare milimetru al fiintei, incetul cu incetul. Da, stii deja ca e a ta, de ce ne mai ascundem, de ce atata chin? Pentruca am nevoie de asta. Si pentruca da, te vreau inapoi. Nu vreau insa sa fiu femeia la care te intorci de fiecare data cand nu gasesti ce cauti in alta parte.
Imi spui ca ai pierdut atata timp pana acum, ca nu mai ai timp si ca vei pleca la oricine... sau la alta.
Eu nu te pot opri, nu mai pot sa te opresc. Alta data as fi facut asta, daca as fi avut curaj. Te-as fi legat de picior, ti-as fi ascuns pantofii, as fi incuiat usi, as fi blocat ferestre. Acum nu e vorba nici de curaj, nici de ambitii si nici de orgolii.
Vei pleca, si amandoi stim asta. Poate nu maine, poate nici peste un an. Dr vei pleca, asa cum ai facut-o intotdeauna.
Iar daca oricine sau alta sau ele te vor primi, eu iti spun cu toata inima: pleaca!
Pentruca stim. Si eu, si tu.
Stim ca eu nu te pot iubi ca orisicine. Eutepotiubicanimenialta.
Nu stiu iubirea comunca, iubirea mea e complicata si rabdatoare. Iubirea mea cere timp, complexitate, dureri de cap, intrebari. Nu sunt orisicare, nu sunt oricine si nici altele. Eu sunt asa cum ma stii si n-am sa ma schimb. Schimbandu-am, nu ma vei mai iubi. Si oricum... stim amandoi ca vei pleca.

robot, robotizeaza, robotesc, rob

scriu tot mai rar si ma doare asta.
ma gandesc la o poveste frumoasa, cu zei si mari, cu sirene si faruri ce vegheaza pe mare.
am ambitii.
De mult n-am mai avut ambitii, am uitat cum e asta. Gandesc strategic, incerc sa devin cat mai rationala, mai responsabila decat n-am fost vreodata.
Si totusi, uneori, mi-e dor de iresponsabilitatile mele, de nopti, de natura, de liniste, de greieri.
Mi-e cel mai dor de roua de dimineata. La 5 sau la 6 dimineata. Cand pe iarba se aseaza o roua rece care miroase a bine. O sa-mi ziceti, bineinteles, ca roua nu miroase, si binele nici atat. Nu, nu vorbesc poetic. Roua are un miros de bine. Mai ales in diminetile de primavara tarzie, poate chiar vara, cand doar atunci iti e frig. Atunci, cand e roua aceea.

Nu am timp de regrete, uneori imi fortez memoria si-mi caut acele amintiri frumoase care dor. Nu pentruca as avea o pornire masochista, ci pentruca vreau sa-mi aduc aminte cum e sa traiesti.
Uneori sunt un robot, dar unul care se bucura de succese. Nu se mai bucura de "bine", "dor", "drag". Si-as vrea mult sa ma bucur iar de toate acestea.
De ce sa mint, mi-e bine si asa. Poate uneori mai bine.
Si ma enervez ca nu exista o cale de mijloc.
De ce nu pot sa le traiesc pe amandoua.