E o depresie care tot bate la usa mea si pe care o tot pacalesc cu excesul excesiv de munca. Mult volum, putin creier. Da, e vorba si de mine, si de munca.
As avea nevoie de o discutie cu un barbat de care sa fiu fascinata si pe care sa nu mi-l doresc.
Ca sa pot abera si visa, sa-mi pot da seama ce vreau si de ce imi este frica.
Nu cred in independenta aia muiereasca: n-am nevoie de nimeni pentru a sti cine sunt. Eu am.
Am vrut sa scriu Moarte feministelor :)) Asta ar fi fost tare :))
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
23 sept. 2010
22 sept. 2010
16 sept. 2010
dor. durere. teama.
Sunt vinovata. Imi pare rau si trebuie sa-ti marturisesc exact tie. Nedrept, stiu.
Imi e dor de el.
Mi-a fost zilele acestea atat de dor de el incat il vedeam pe strada.
De ce iti zic tie? Nu sa-ti fac rau, stim amandoi ca pe tine te-am iubit mai mult, ca el doar a fost si a plecat. Dar acum mi-e dor de el, asa cum imi lipseai adesea tu si cum poate inca imi mai lipsesti.
Ma gandeam chiar ca maine m-as putea intalni pe strada, intamplator, cu el? Ce-as zice, ce-as face? Nimic! As ridica din umeri. Poate as avea emotii. Emotii asemanatoare cu cele pe care le am cand ma gandesc la felul tau de a fi si la cata nevoie mai am inca sa te aud cu glumele proaste si rasetele alea uneori stupide care doar pe noi ne amuza.
Nu stiu ce vreau, da. N-am stiut niciodata. Nu te mai iubesc, asta stiu. Nu-l mai iubesc nici pe el. Nu iubesc pe nimeni. Si totusi mi-e dor. de el, de tine... de a trai acel sentiment care pare atat de departe.
Imi vine sa plang de dor, as vrea sa te iau in brate pe tine, desi apropierea fizica n-a fost niciodata ce mi-am dorit din partea ta.
Patetic, nu? Mi-am dorit doar sufletul cald, asa cum am crezut eu ca am sa-l gasesc mereu acolo. ma doare, ma doare tare. As vrea, n-as putea, n-as vrea, nu pot, nu cred. De fapt... nu simt!
Si ce daca mi-e dor de el? E mai simplu.
Mi-e dor si de tine, mult. Dar n-am voie. Si mi-e teama sa-mi fie dor de tine.
Imi e dor de el.
Mi-a fost zilele acestea atat de dor de el incat il vedeam pe strada.
De ce iti zic tie? Nu sa-ti fac rau, stim amandoi ca pe tine te-am iubit mai mult, ca el doar a fost si a plecat. Dar acum mi-e dor de el, asa cum imi lipseai adesea tu si cum poate inca imi mai lipsesti.
Ma gandeam chiar ca maine m-as putea intalni pe strada, intamplator, cu el? Ce-as zice, ce-as face? Nimic! As ridica din umeri. Poate as avea emotii. Emotii asemanatoare cu cele pe care le am cand ma gandesc la felul tau de a fi si la cata nevoie mai am inca sa te aud cu glumele proaste si rasetele alea uneori stupide care doar pe noi ne amuza.
Nu stiu ce vreau, da. N-am stiut niciodata. Nu te mai iubesc, asta stiu. Nu-l mai iubesc nici pe el. Nu iubesc pe nimeni. Si totusi mi-e dor. de el, de tine... de a trai acel sentiment care pare atat de departe.
Imi vine sa plang de dor, as vrea sa te iau in brate pe tine, desi apropierea fizica n-a fost niciodata ce mi-am dorit din partea ta.
Patetic, nu? Mi-am dorit doar sufletul cald, asa cum am crezut eu ca am sa-l gasesc mereu acolo. ma doare, ma doare tare. As vrea, n-as putea, n-as vrea, nu pot, nu cred. De fapt... nu simt!
Si ce daca mi-e dor de el? E mai simplu.
Mi-e dor si de tine, mult. Dar n-am voie. Si mi-e teama sa-mi fie dor de tine.
10 sept. 2010
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
▼
2010
(99)
- ▼ septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)