amintiri

Mi-aduc aminte de ziua aia, cand te-am (re)vazut pentru prima data.
Era o zi de iarna, insa in mintea mea a ramas o zi de primavara tarzie, poate chiar un inceput de vara.
Erai imbracat intr-o camasa cu carouri, desi imi dau seama ca fiind iarna probabil aveai o geaca groasa, neagra. In mintea mea a ramas o camasa alba cu carouri mici si rosii. Aveai mainile in buzunare si te uitai incurcat in pamant.
Eu aveam o rochie verde si cizme maro. De ce doamne iarta-ma ma gandesc la niste cizme maro cand in mintea mea era primavara tarzie? Si rochia era prea groasa pentru un inceput de vara, era impletita. Si prea subtire pentru o zi de iarna, asa cum probabil era de fapt.

Nu stiu ce s-a ntamplat atunci.
Nu mai stiu ce s-a intamplat nici la urmatoarea intalnire. Si nici la cea care i-a urmat.
Stiu doar ca intr-o zi m-am pomenit cu tine alaturi, printre oameni, complici. Noi eram de o parte a baricadei. Ei, toti ceilalti, de cealalta parte.

Si pentru ca ei nu ne intelegeam, ne-am retras doar noi in lumea noastra mica. Unde eram doar eu si cu tine, eu cu rochia mea verde prea groasa pentru vara care chiar a venit si tu cu aceeasi camasa alba cu carouri rosii care nici acum nu cred cu adevarat ca a existat.

Stiu ca a venit o alta iarna cu zapada si paltonul meu rosu