You don't need me anymore

Am un mare nod in gat, pentru ca trebuie sa recunosc, imi datorez asta mie.

Te-am mintit. Te-am mintit cand am spus ca nu mai cred. Te-am suparat cand ti-am dat de inteles ca am renuntat. M-ai contrazis. Ai simtit ca te-am mintit, am simtit asta.
De fapt, mi-a fost frica si mi-e frica. Pentru ca, de fiecare data cand am simtit, ceva s-a intamplat. Ceva mi-a furat ce eu credeam ca e pentru mine. Altcineva s-a bucurat de tot ce imi doream eu. Altcineva a fost in locul meu, altcineva a primit. Eu am ramas pe margine si am privit. Si acum simt ca e la fel. Si nu mai pot. Asa ca imi repet ca renunt, pentru a-mi pregati plasa aceea care ma va salva. Pentru ca nu am curajul de a cadea in gol.

Am ajuns acasa cu un sigur gand. Era o piesa. Se numea "You don't need me anymore". Asta am simtit. Asta simt. Si ma agat de putinul care a mai ramas. Pentru ca nu pot lasa sa se rupa totul brusc si dureros. Intind firul acela care inca ne mai leaga, il transform in ceva din ce in ce mai fragil. Ca atunci cand se va rupe eu sa fiu deja aproape de pamant, sa pot sa ma ridic dupa ce cad.