Draga Gelu,

s-a implinit de curand un an de cand noi doi nu ne mai putem vedea. Fizic. Ne vedem adesea, sunt sigura, doar ca eu nu stiu.
Mi-am dat seama azi ca a trecut anul. Acum 2 zile. Imi propusesem sa nu uit. Dar poate e mai bine asa, sa nu tin minte ziua aceea.
Dupa un an m-am obisnuit cumva cu gandul ca nu mai esti. Ca o sa trebuiasca sa ma descurc si singura, fara gandul ca e o stabilitate pentru mine acolo, in apartamentul tau de la etajul 3. Dupa un an am invatat ca trebuie sa ma rup de trecut si ca trebuie sa traiesc mai mult in prezent.
Nu stiu sa iti spun cum a fost anul asta, dar cred ca te-ai bucura pentru mine. Uneori imi inchipui ca ma certi ca nu cred suficient in lucrurile frumoase, ca ma impiedic in lucruri fara importanta, lucruri prea materiale sau lucruri marunte. Alteori ma gandesc ca te-ai bucura ca am invatat sa fiu mai increzatoare in mine.Sau ca ma exprim mai mult. Sau ca fac ceea ce faceam acum cativa ani: legaturi intre oameni.