altfel

L-am intalnit pe strada. Intamplator, asa cum m-am asteptat mereu sa se intample. Dupa atata timp, nu aveam ce sa ne spunem. M-am uitat in ochii lui sperand sa gasesc in mine tot ce mi-a lipsit in tot acest timp. Nimic, gol. O durere in piept. Fara nici o legatura cu prezenta lui. Mai degraba dezamagirea de a ma regasi in fata lui goala pe dinauntru, fara nici un fel de sentiment sau de tresarire. Am incercat sa ma joc, mi-am afisat zambetul increzator fata de care stiam ca va avea o reactie. nimic. nimic in mine, nimic in el. Mi-am imaginat adesea cumn se va intampla asta. Tot ce aveam de zis, toate reprosurile. Nimic. Nu imi pasa. De partea cealalta a oglinzii, la fel de sec o pereche de ochi pe care ma chinui si acum sa-mi aduc aminte cum ii iubeam - priveau in gol. Nu stiu nici acum daca si-a ferit privirea sau daca nu l-am mai recunoscut. Totul a fost dureros de strain. Intr-un mod aproape masochist mi-am dorit durerea. Asteptam durerea despartirii, regretul si toate acele lucruri pe care ne simtim aproape penibili sa le mentionam. A fost altfel. Am descoperit in mine un gol. Si cred ca te poti schimba atat de mult incat cei din jur sa nu te mai recunoasca. Eu nu mai recunosc ce vad in mine. Si pentru prima data, nu regret asta.

azi mi-am reamintit.
Candva, am avut un prieten. Un om la care am tinut mult. Si, intr-o zi, m-a mintit. Ceva banal, poate pentru unii nu ar fi insemnat nimic, poate ar fi trecut neobservat. Pentru prima data am mi s-a intamplat asta.
Brusc, dezamagirea a fost mai mare decat tot ce simteam. Si e ciudat, caci ii eram datoare cu o iertare. Din pacate, sunt lucruri pe care nu le putem alege.
Si-acum ma intreb: se poate ca tot ce simteai odata sa fie sters cu buretele intr-o clipa de neatentie? Si chiar si asa, nu le suntem oare datori oamenilor pe care ii iubim cu sprijin? Atunci cand gresesc, atunci cand NE gresesc, sa ii tragem de mana, sa le fim alaturi, sa ii sprijinim?
Si totusi, azi poti sa iubesti si maine sa nu simti altceva decat dezamagire?
Si daca e asa... Asa ai simtit tu oare in acea nenorocita noapte? Si daca e asa, de ce nu pot intelege sau ierta? Am facut-o si eu. De ce insa eu nu pot ierta toti acesti ani in care am avut atat de multa nevoie de prietenia ta, atat, iar tu nu ai putut ierta?