Despre discriminare pozitiva

Fara sa-mi propun asta, in ultimul timp am avut cateva contacte cu persoane cu dizabilitati.
Si vreau sa spun de la inceput, ca mai apoi sa nu-mi iau injuraturi pe tema asta, ca sustin intru totul drepturile persoanelor cu dizabilitati. Nu pot sa ma pun in postura lor, dar imi dau seama ca ei au o alta lume pe care noi, cei mai norocosi, nu avem cum sa o intelegem.
Ma enerveaza tara in care traim si in care o persoana in scaun cu rotile nu poate sa se urce intr-un autobuz (la inceput, cand se bagasera autobuzele cu rampe rabatabile, am vazut soferi coborand sa ii ajute, acum rareori vad macar oameni din autobuz care dau o mana de ajutor ridicarii scaunului). Ma enerveaza tara in care surdo-mutii sunt priviti ca niste ciudatenii si in care un orb este ocolit pe strada. O data, intr-un autobuz, o fata oarba ii spunea celui de langa: "uite ce rochie frumoasa!". Cel de langa s-a uitat pe geam si ea radea "glumeam, nu o vad".

Am semnat astazi o petitie, pe care va indrum s-o semnati si voi aici. E pentru legiferarea unor drepturi.

Nu ma pot insa abtine sa nu comentez cateva amendamente care mi se par exagerate si imposibile. Si da, ma enerveaza tara in care aceste lucruri sunt imposibile, dar trebuie sa fim realisti:
"Obligativitatea ca autoritatile locale din cadrul comunelor/satelor sa asfalteze prioritar drumul de la casa in care locuieste persoana cu dizabilitati locomotorii pana la obiectivele principale ale satului (magazin, dispensar, biserica, primarie, scoala, soseaua principala etc)"
- adica, daca badea gheorghe din fundul satului are o dizabilitate, primaria ar trebui sa asfalteze drumul pana in centru de acolo. Nu mi se pare corect, toti cetatenii din acel sat au probleme. Sunt oameni batrani a caror picioare nu ii tin sa se deplaseze, sau care o fac cu greu. Se numeste batranete, nu dizabilitate. Si da, ei merg prin noroaie pana la dispensar destul de des, pentru ca au nevoie de asta. Ei de ce nu cer asta? Frumos ar fi sa nu avem astfel de probleme, dar daca ele exista... ce facem cu asta?
alta:
"Obligativitatea posturilor de televiziune de a avea interpreti mimico-gestuali cel putin in cadrul emisiunilor de stiri si talk-show pe care le difuzeaza SAU – in cazul nerespectarii acestei obligativitati - sa directioneze o cota din profit in beneficiul persoanelor afectate de hipoacuzie."
- mi se pare ca da, ar trebui sa se impuna asta in cadrul canalelor tv de stat, finantate din bani publici. Insa cand vorbim de firme private, care, unele, se sustin cu greu de la o luna la alta sau nu-si platesc angajatii cu lunile (stim si astfel de cazuri, destule) - decizia ar trebui sa le apartina.
"acordarea unei perioade de timp mai mare la examinare"
- mi se pare necesar doar atunci cand vorbim de un handicap mental sau cand persoana in cauza este intr-o perioada de tratament.

In fine, detaliile sunt multe si nu sunt eu in masura sa judec.
Cred insa ca ar trebui sa incercam sa normalizam cat mai mult persoanele cu handicap. Pentru ca nu sunt persoane(a)normale. Sunt oameni cu pasiuni, sunt oameni cu capacitati, sunt oameni care merita sa faca parte din societatea noastra. Trebuie sa-i ajutam, fara a-i privi ca "defecti".
Discriminarea pozitiva nu a ajutat niciodata. Nu sunt eu in masura sa judec unde e granita intre drepturi si discriminare pozitiva.

Avem concerte, n-avem public

Inspirata de blogul Ioanei de la Zile si Nopti si de postul acesta, dar mai ales de weekendul care a trecut, m-am gandit sa vorbesc si eu putin despre festivaluri si concerte.

Sa o luam pe rand. Am fost 3 zile pentru Rock the City. De la inceput la sfarsit, in fiecare zi. In primele doua, dupa Rock the City fuga-fuga alergam la B'estfest caci am asteptat mult Skunk Anansie si MIKA in Bucuresti si ar fi fost culmea sa ii ratez.
Prima bila alba pentru B'estefest care a pus pus concertele la ore acceptabile si pentru cei care merg la Rock the City.

In prima seara am injurat B'estfest. Am trecut de drumul care facea dreapta, nu gaseam unde sa ajungem... diverse. Am ajuns acolo, surpriza! Drumul de acces blocat, un politist care ne trimitea 2 km mai incolo sa parcam pe strada principala. Ca orice roman, ne-am fofilat, am intors, am parcat cu vreo 300 de metri de intersectia ce ne ducea spre B'estfest. Skunk Anansie au cantat minunat, am fost fericiti ca avem ce manca si de unde (la Rock the City singura sursa de mancare erau niste hotdogi care costau 10 lei si nu erau buni nici pentru africanii cei mai flamanzi de pe planeta), ne-am bucurat... toate bune si frumoase.

A doua zi la Rock the City a fost ingrozitoare: oameni nemultumiti ca nu sunt lasati sa intre cu aparate foto, oameni prosti care nu intelegeau de ce nu sunt lasati sa intre daca si-au pierdut / rupt / imprumutat bratara. "Cum adica sa pastram 3 zile bratara asta pe mana? Eu nu ma mai spal?" ba da, va spalati, rezista la apa, sunt bratari speciale. "Pai daca s-a rupt?" nu s-a rupt decat daca ati rupt-o dumneavoastra intentionat, incercati sa o rupeti pe a mea de la mana sa vad daca puteti. "Ma duc maine la munca, rad colegii de mine ca ma vad cu o bratara" Serios? Unde lucrati? Angajarea se face dupa idiotenie? "De ce nu ma lasati sa intru cu copilul in port bebe?" serios? chiar vreti sa-i spargeti timpanele de la 1 an? "De ce n-am voie sa intru cu umbrela / rigla / fondul de ten / aparatul de tuns / ojele / fardurile, etc" (nici o exagerare, daca aruncai un ochi la garderoba te cruceai).
Ok... aici am tras concluzia: avem concerte, n-avem public educat pentru ele. Si nu, nu e primul concert mare in Romania.
La B'estfest a doua zi ne-am facut cruce. La propriu. Deci oamenii astia, dupa ce au constatat in prima zi ca s-a blocat traficul pe ulita, ce-au facut? Au bagat un tractor, au marit ulita, au creat rute ocolitoare, au postat BGS-ul pe traseu sa dea indicatii si uite asa, chiar si la 23.30 cand am ajuns noi am parcat decent, fara sa ne certam cu nimeni, la 200 de metri de intrarea la festival. Deci se poate. Mai mult, in prima seara cand mergeai pe camp aveai sanse mari sa cazi prin gropi. Surpriza: in a doua seara un generator si un stalp cu un reflector lumina drumul spre poarta.
Nu mai zic de concertul MIKA la care am fost atat de fericita incat nici durerea de picioare, nici cea de spate nu au mai avut nimic de spus.

A treia zi am fost doar la Rock the City. Dupa umila mea parere si gusturile mele indoielnice, la B'estefest nu aveam ce sa vad. Doar Sarmalele Reci pe care am sa le vad cu alta ocazie.
La Rock the City a fost muulta lume. Vreo 10.000. Care au lasat un jeg ingrozitor in jurul/urma lor.
Am decis ca la Rock the City au participat orasenii iubitori de asfalt. E adevarat ca la B'estfest oamenii din Tunari intrau cu buletinul si dezvoltasera si un mic bussines cu inchirierea buletinelor pentru 10 minute... Macar la final de B'estfest aveai ocazia sa iti schimbi jetoanele ramase, ceea ce nu se intampla in Capitala.