Am aruncat o privire prin drafturi
Sunt lucruri pe care am vrut sa le spun si n-am avut curajul.
Sau nu mi-am gasit cuvintele.
le las asa, incepute si neterminate, ca multe alte lucruri din viata mea:
23.02.2014
Ma caut, ma descopar, ma impac cu mine.
Cu tine m-am impacat deja, ar trebui sa stii asta, nu te mai intreba.
28.02.2014
Nu-mi rascoli prin bagaje. Nici eu n-o fac.
E adevarat, poti sa ma certi. Cu el visam, nu pot sa te mint.
Cu tine cred in vise.
16.03.2014
Si, pana la urma, cine suntem noi sa decidem pentru altii?
Ne uitam zilnic in jur si, vrem sau nu, traim vietile celorlalti. Fie ca facem sau nu parte din ele, fie ca ne intersectam sau pur si simplu le privim de departe.
4.09.2014
Nu am sa ma scuz niciodata pentru ceea ce simt. Asa cum imi spunea un om misto din viata mea acum cateva zile, "oamenii care sunt in viata ta stiu bine cu ce au de a face. Stiu ce au de oferit si stiu ce, stiu cum esti tu cu toate profunzimile si lucrurile mai greu sau mai usor de dus".
Poate ca ceea ce simt e greu de dus, iar daca este PREA greu, atunci sa ne oprim aici. O sa doara, dar o sa treaca. Mereu a trecut. Putem sa impartim greutatea, si atunci va fi mai usor. Ce nu putem face... este sa ignoram.
9.10.2014
Dragul meu,
vrea sa iti spun multe. Si totusi, in fata paginii albe parca nu-mi mai ramane nimic de spus.
Simt. Da, in sfarsit, simt.
Mi-e atat de frica de povestea asta a noastra, defecta, incat am vrut sa o inchei de multe ori. Stiu ca uneori ai simtit si tu asta.
28.10.2014
(Ne)putinta
Azi scriu pentru ca simt ca undeva, inauntrul meu, e ceva ce nu poate sa se expuna.
Azi scriu pentru ca ar trebui, cumva, sa recunosc: nu stiu cum sa ies de aici.
21.06.2015
Am plecat atunci cand nu mai aveam unde merge.
Sunt lucruri pe care am vrut sa le spun si n-am avut curajul.
Sau nu mi-am gasit cuvintele.
le las asa, incepute si neterminate, ca multe alte lucruri din viata mea:
23.02.2014
Ma caut, ma descopar, ma impac cu mine.
Cu tine m-am impacat deja, ar trebui sa stii asta, nu te mai intreba.
28.02.2014
Nu-mi rascoli prin bagaje. Nici eu n-o fac.
E adevarat, poti sa ma certi. Cu el visam, nu pot sa te mint.
Cu tine cred in vise.
16.03.2014
Si, pana la urma, cine suntem noi sa decidem pentru altii?
Ne uitam zilnic in jur si, vrem sau nu, traim vietile celorlalti. Fie ca facem sau nu parte din ele, fie ca ne intersectam sau pur si simplu le privim de departe.
4.09.2014
Nu am sa ma scuz niciodata pentru ceea ce simt. Asa cum imi spunea un om misto din viata mea acum cateva zile, "oamenii care sunt in viata ta stiu bine cu ce au de a face. Stiu ce au de oferit si stiu ce, stiu cum esti tu cu toate profunzimile si lucrurile mai greu sau mai usor de dus".
Poate ca ceea ce simt e greu de dus, iar daca este PREA greu, atunci sa ne oprim aici. O sa doara, dar o sa treaca. Mereu a trecut. Putem sa impartim greutatea, si atunci va fi mai usor. Ce nu putem face... este sa ignoram.
9.10.2014
Dragul meu,
vrea sa iti spun multe. Si totusi, in fata paginii albe parca nu-mi mai ramane nimic de spus.
Simt. Da, in sfarsit, simt.
Mi-e atat de frica de povestea asta a noastra, defecta, incat am vrut sa o inchei de multe ori. Stiu ca uneori ai simtit si tu asta.
28.10.2014
(Ne)putinta
Azi scriu pentru ca simt ca undeva, inauntrul meu, e ceva ce nu poate sa se expuna.
Azi scriu pentru ca ar trebui, cumva, sa recunosc: nu stiu cum sa ies de aici.
21.06.2015
Am plecat atunci cand nu mai aveam unde merge.
M-am uitat inapoi atunci cand nu vedeam nimic in fata.
28.06.2015
Avea 16 ani si nu stia cum. Ar fi vrut sa-i spuna, insa nu avea nimic din ce ea credea ca ar fi suficient.
Avea 16 ani si il iubea pe prietenul ei. Il iubea asa cum doar la 16 ani un copil mult prea matur putea iubi. Cu toata energia, cu toate armele depuse, dispusa sa faca tot. Un singur lucru o oprea: avea 16 ani si nu era suficienta. Suficient de frumoasa, suficient de desteapta, suficient de libera, suficient de femeie.
Avea 16 ani si nu putea sa ii spuna prietenului ei cat de mult il iubeste. De fapt, la cei 16 ani, insuficienti, nu putea sa-i spuna ce simte. Si daca
28.06.2015
Avea 16 ani si nu stia cum. Ar fi vrut sa-i spuna, insa nu avea nimic din ce ea credea ca ar fi suficient.
Avea 16 ani si il iubea pe prietenul ei. Il iubea asa cum doar la 16 ani un copil mult prea matur putea iubi. Cu toata energia, cu toate armele depuse, dispusa sa faca tot. Un singur lucru o oprea: avea 16 ani si nu era suficienta. Suficient de frumoasa, suficient de desteapta, suficient de libera, suficient de femeie.
Avea 16 ani si nu putea sa ii spuna prietenului ei cat de mult il iubeste. De fapt, la cei 16 ani, insuficienti, nu putea sa-i spuna ce simte. Si daca
