iti scriu scrisori in mintea mea. in ultimul timp, iti scriu mai des decat o faceam pana acum.
in unele dintre ele iti spun ca te iubec si-ti explic ca iubirea mea e altfel, dar nu intr-un sens rau sau complicat. E plina. Cred ca asa as putea sa o caracterizez cel mai usor. iti scriu despre noi. Ca totul este natural, ca tot ceea ce traim noi asa trebuia sa fie, ca nu avem de ce fugi.
in unele iti scriu ca te urasc. Pentru toate acele momente pe care le pierdem. Te urasc caci timpul e scurt si noi radem uneori de el, crezand cumva ca il pacalim. Nu mai avem mult, vietile noastre isi vor urma cursul cat de curand si vom uita sau nu ne vom mai gandi caci nu vom mai avea voie sa facem asta.
in unele iti spun toate acele lucruri pe care nu le-am spus nimanui, convinsa fiind ca nu ai sa tragi concluzii si n-ai sa ma privesti diferit.
in unele iti spun toate lucrurile pe care as fi vrut sa le spun sau sa le fac cand ne-am vazut ultima data. Uneori ajung acasa si iti scriu. Mi se pare atunci totul clar si simplu. Apoi uit tot ce am vrut sa-ti scriu, caci pana dimineata lucrurile se complica.
iti scriu scrisori sa-ti spun uneori ca sunt dependenta de tine. alteori iti scriu ca nu vreau sa te mai vad. Nu asa. Nimic nu mai pare suficient.
Aseara am vut sa-ti scriu ca ceea ce simt e teama de a te pierde. Ca te iubesc mai mult decat ma iubesti tu desi simt ceea ce vine dinspre tine. Am vrut sa-ti scriu ca as fi vrut sa ai mai mult curaj. Sau ca as fi vrut sa fim asa de mult, ca am lasat prea mult timp sa treaca pe langa noi, iar timpul ramas e prea putin.
iti scriu des si mult. Dar niciodata pe hartie. Pentru ca asa ar deveni prea real. Si mi-e frica. Daca ma trezesc chiar si pentru o scrisoare, atunci va trebui sa ma confrunt cu realitati. Si nu stiu daca as putea sa le fac fata.
in unele dintre ele iti spun ca te iubec si-ti explic ca iubirea mea e altfel, dar nu intr-un sens rau sau complicat. E plina. Cred ca asa as putea sa o caracterizez cel mai usor. iti scriu despre noi. Ca totul este natural, ca tot ceea ce traim noi asa trebuia sa fie, ca nu avem de ce fugi.
in unele iti scriu ca te urasc. Pentru toate acele momente pe care le pierdem. Te urasc caci timpul e scurt si noi radem uneori de el, crezand cumva ca il pacalim. Nu mai avem mult, vietile noastre isi vor urma cursul cat de curand si vom uita sau nu ne vom mai gandi caci nu vom mai avea voie sa facem asta.
in unele iti spun toate acele lucruri pe care nu le-am spus nimanui, convinsa fiind ca nu ai sa tragi concluzii si n-ai sa ma privesti diferit.
in unele iti spun toate lucrurile pe care as fi vrut sa le spun sau sa le fac cand ne-am vazut ultima data. Uneori ajung acasa si iti scriu. Mi se pare atunci totul clar si simplu. Apoi uit tot ce am vrut sa-ti scriu, caci pana dimineata lucrurile se complica.
iti scriu scrisori sa-ti spun uneori ca sunt dependenta de tine. alteori iti scriu ca nu vreau sa te mai vad. Nu asa. Nimic nu mai pare suficient.
Aseara am vut sa-ti scriu ca ceea ce simt e teama de a te pierde. Ca te iubesc mai mult decat ma iubesti tu desi simt ceea ce vine dinspre tine. Am vrut sa-ti scriu ca as fi vrut sa ai mai mult curaj. Sau ca as fi vrut sa fim asa de mult, ca am lasat prea mult timp sa treaca pe langa noi, iar timpul ramas e prea putin.
iti scriu des si mult. Dar niciodata pe hartie. Pentru ca asa ar deveni prea real. Si mi-e frica. Daca ma trezesc chiar si pentru o scrisoare, atunci va trebui sa ma confrunt cu realitati. Si nu stiu daca as putea sa le fac fata.
