Iti spun acum adio, nu pentru ca as vrea sa plec din viata ta. Iti spun acum adio pentru ca, daca as mai sta, macar o clipa in plus, stim amandoi ca nu m-as mai desprinde.
Sunt furioasa si as vrea sa te urasc. Ar fi mai simplu. Asa, nu-mi ramane decat sa recunosc ca mi-as fi dorit sa pot. Sa simt asa cum cred ca ar trebui sa simta cea de langa tine. Sa-ti pot arata ca simt, ca vreau, ca inteleg. Nu m-ai putea iubi asa. Pentru ca, acum, nu ma iubesc nici eu. As vrea s-o fac. Pentru mine, pentru tine, pentru ce am putea fi noi. Nu pot sa te fac sa ma iubesti. Da, as vrea, la modul ideal, sa-ti doresti tu asta. Atat de mult incat eu sa nu trebuiasca sa fac toate aceste eforturi. Care, da, sunt pentru mine in primul rand. Dar care ma chinuie. Caci nu-i usor.
Ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul la tine. Ma trezeam. Azi m-am trezit spunand: gata, incepe o noua viata. Merit mai mult. Nu, nu mai mult gandindu-ma la tine. Tu esti cam tot ce mi-am dorit, uneori mai mult. Prea mult. Doar ca imi doresc sa ma simt asa cum ma simt langa tine in fiecare zi. Fara sa fii tu acela care imi da asta. Imi doresc ca in mine sa fie toate acele resurse care sa ma faca sa ma simt asa. Frumoasa, desteapta, importanta, cu suflet. Asa cum ma faci tu sa ma simt cand te uiti la mine zambind usor in coltul gurii, cand ma privesti in lungile tale taceri pe care eu as vrea sa le umplu cu multe cuvinte cu care sa te conving cat esti de minunat si important in viata mea. Vreau sa simt in fiecare zi asa cum simt cand imi atingi mana cu teama, cand vorbesc mult si nu te las sa ma intrerupi doar pentru ca simt ca am puterea, cand razi la glumele mele stupide si cand asculti toate povestile care nici macar nu te intereseaza.
Asta nu e o despartire desi, in mod ciudat, imi place sa vorbesc despre despartiri. Stiu ce sa fac cu nefericirea, m-am intalnit adesea cu ea. Cu fericirea mi-e mai greu, e mereu altfel si mult prea scurta. In mintea mea, noi am fi putut fi fericiti. Nu stiu daca eu as fi putut sa te fac pe tine fericit, as fi vrut sa ma incurajezi mai mult in acest sens.Caut motive, as vrea sa-ti reprosez lucruri. Ar fi mai usor. Nu mi-ai promis niciodata mai mult de cat mi-ai dat. Dar tot ce am primit a insemnat mai mult si mai mult. Nu e vina ta, nu vreau sa te intristez. Nu azi, nu maine. Doar ca, in mine, se intampla lucruri pe care nu le inteleg. As fi vrut sa le putem intelege impreuna. Dar nu se poate.
As vrea sa pot scrie "te iubesc" sau macar "te-am iubit". Dar stim amandoi ca e o minciuna. Si, in plus, ce stiu eu despre iubire? Am sa scriu ca simt frumos pentru tine, ca uneori mi-e greu, ca mi-e dor de tine sau ca imi lipsesti. Asa nu mint. Am sa scriu ca am emotii si ca ma trece cate un fior pe care nu-l pot intelege. Ca zambesc cand scriu toate astea si ca e un zambet sincer si frumos, nu e nimic ascuns sau dureros.
Incerc, de fapt, sa ma rup de tine. Sa te pastrez doar ca pe un vis frumos, o emotie constructiva, un gand bun. Sa zambesc cand ma gandesc la tine, nu sa ajung sa zambesc doar cu gandul la tine. Incerc sa gasesc toate celelalte motive pentru a zambi, sa-mi fie bine cu mine independent de tine. Nu vreau ca nimic din mine sa apese asupra ta.
Ah, da, daca vorbim de scenarii frumoase si sperante, unul dintre ele se leaga de tine. Si e frumos, si fericit si cu happy end. Dar eu nu mai cred in happyenduri sau in vise de care ma agat. Ma pastrez realista, face parte din mine. Vreau doar sa pastrez emotia. Si am sa invat asta singura. Asa cum am facut mereu.
Sunt furioasa si as vrea sa te urasc. Ar fi mai simplu. Asa, nu-mi ramane decat sa recunosc ca mi-as fi dorit sa pot. Sa simt asa cum cred ca ar trebui sa simta cea de langa tine. Sa-ti pot arata ca simt, ca vreau, ca inteleg. Nu m-ai putea iubi asa. Pentru ca, acum, nu ma iubesc nici eu. As vrea s-o fac. Pentru mine, pentru tine, pentru ce am putea fi noi. Nu pot sa te fac sa ma iubesti. Da, as vrea, la modul ideal, sa-ti doresti tu asta. Atat de mult incat eu sa nu trebuiasca sa fac toate aceste eforturi. Care, da, sunt pentru mine in primul rand. Dar care ma chinuie. Caci nu-i usor.
Ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul la tine. Ma trezeam. Azi m-am trezit spunand: gata, incepe o noua viata. Merit mai mult. Nu, nu mai mult gandindu-ma la tine. Tu esti cam tot ce mi-am dorit, uneori mai mult. Prea mult. Doar ca imi doresc sa ma simt asa cum ma simt langa tine in fiecare zi. Fara sa fii tu acela care imi da asta. Imi doresc ca in mine sa fie toate acele resurse care sa ma faca sa ma simt asa. Frumoasa, desteapta, importanta, cu suflet. Asa cum ma faci tu sa ma simt cand te uiti la mine zambind usor in coltul gurii, cand ma privesti in lungile tale taceri pe care eu as vrea sa le umplu cu multe cuvinte cu care sa te conving cat esti de minunat si important in viata mea. Vreau sa simt in fiecare zi asa cum simt cand imi atingi mana cu teama, cand vorbesc mult si nu te las sa ma intrerupi doar pentru ca simt ca am puterea, cand razi la glumele mele stupide si cand asculti toate povestile care nici macar nu te intereseaza.
Asta nu e o despartire desi, in mod ciudat, imi place sa vorbesc despre despartiri. Stiu ce sa fac cu nefericirea, m-am intalnit adesea cu ea. Cu fericirea mi-e mai greu, e mereu altfel si mult prea scurta. In mintea mea, noi am fi putut fi fericiti. Nu stiu daca eu as fi putut sa te fac pe tine fericit, as fi vrut sa ma incurajezi mai mult in acest sens.Caut motive, as vrea sa-ti reprosez lucruri. Ar fi mai usor. Nu mi-ai promis niciodata mai mult de cat mi-ai dat. Dar tot ce am primit a insemnat mai mult si mai mult. Nu e vina ta, nu vreau sa te intristez. Nu azi, nu maine. Doar ca, in mine, se intampla lucruri pe care nu le inteleg. As fi vrut sa le putem intelege impreuna. Dar nu se poate.
As vrea sa pot scrie "te iubesc" sau macar "te-am iubit". Dar stim amandoi ca e o minciuna. Si, in plus, ce stiu eu despre iubire? Am sa scriu ca simt frumos pentru tine, ca uneori mi-e greu, ca mi-e dor de tine sau ca imi lipsesti. Asa nu mint. Am sa scriu ca am emotii si ca ma trece cate un fior pe care nu-l pot intelege. Ca zambesc cand scriu toate astea si ca e un zambet sincer si frumos, nu e nimic ascuns sau dureros.
Incerc, de fapt, sa ma rup de tine. Sa te pastrez doar ca pe un vis frumos, o emotie constructiva, un gand bun. Sa zambesc cand ma gandesc la tine, nu sa ajung sa zambesc doar cu gandul la tine. Incerc sa gasesc toate celelalte motive pentru a zambi, sa-mi fie bine cu mine independent de tine. Nu vreau ca nimic din mine sa apese asupra ta.
Ah, da, daca vorbim de scenarii frumoase si sperante, unul dintre ele se leaga de tine. Si e frumos, si fericit si cu happy end. Dar eu nu mai cred in happyenduri sau in vise de care ma agat. Ma pastrez realista, face parte din mine. Vreau doar sa pastrez emotia. Si am sa invat asta singura. Asa cum am facut mereu.
