- pe bune tu esti nebuna ma enervezi
- mi-am dat seama ca a fost ca orice alt idiot care isi doreste ceva si dupa ce are se pisa
- ce-si dorea el d data asta?
- sa vada ca ma poate avea; a vazut, acuma bafta
- esti paranoica
- nu gasesc alta explicatie
- nu cautzi unde trebuie; explicatia e la tine.. tu alegi ce vrei sa crezi sau nu.. crezi ca adevarurile supreme ajuta? eu cred ca nu intotdeauna; tie nu iti face bine
- eu o vreau pe cea reala, nu pe cea care imi face bine
- ca nu vreau sa ma mint
- tu vezi numai punctul tau d vedere; nu ai cum sa stii realitatea aia pe care atat ti-o doresti... tre sa stii ambele puncte de vedere si mai ales trebuie sa t gandesti cat din timpul tau pretios si scurt vrei sa aloci acestei cautari!
- destul, nu ma grabesc nicaieri
- hmm oare?
- daca sunt prea agresiva t rog sa-mi spui
- nu esti. doar ca tu nu stiu de ce... de fapt stiu, pentru ca ma iubesti - crezi tu ca oamenii tre sa ma iubeasca pe mine; mai, ma iubesc, unii... dar sunt si unii care isi bat joc; iar ca iubiti... i suck
- you suck or they suck?
- mai... unu, doi... dar cand deja e o lista... banuiesc ca i suck
- ok..
- sa recapitulam
- undeva gresesc si incerc sa-mi dau seama unde
- hmm... io pot sa zic asa:
1. da, io te iubesc, asta-i clar.. motivele sunt oarecum lesne de inteles.. ca esti in aceleasi cautari ca si mine.. si esti un om bun si frumos.. si crezi k timpul tau e al tuturor
2. cred ca oamenii te iubesc din cel putin aceleasi motive.. plus ca reusesti sa-i aduni.. d toate felurile.. si culorile...
3. nu cred ca la ora asta cautzi unde trebuie... sunt la fel d convinsa k si eu gresesc exact la faza asta
4. imi pare rau sa-ti spun, dar te agatzi d unii prea mult.. si ai prea mari expectantze d la unii si altii.. si faza e ca afli adevarul pe care il cautzi.. si esti dezamagita...
- si d aici intrebarea mea: nu e mai simplu sa iti placa c vrei tu sa-ti plac d la fiecare fara batai d cap?
- cand ma agat de unii oameni o fac pentru ca ei creeaza asteptari
- cautzi printre oameni p care ii admiri dar care nu prea mai au secrete pt tine.. ; nu.. imaginea ta asupra lor... este exact ceea ce vrei tu sa crezi k sunt
- primesti ceea ce dai; tu dai bine si frumos...; iti raspund si ei in buna amsaura la fel..
- dar nu vreau asta bagami-as, nu dau ca sa primesc in schimb
- pai nu econtrolabila asta, e automata
- eu vreau doar pe unu care sa ma iubeasca si sa ma respecte si ma agat uneori ca tampita de cate o imagine care ar putea sa faca asta; pana la urma nici macar nu cred ca inafara de cei doi (mai mult primul)... putin... n-am iubit pe cineva; am iubit ideea de ce puteau ei oferi - vreau sa existe unu in viata mea care sa ma ajute cand am camera inundata si imi pluteste mocheta; care sa ma ajute sa-mi repar calculatorul cand e varza. Nu ii cer cine stie ce, vreau doar sa stiu ca este.
- si nu vreau sa ma mai simt folosita ca o carpa de care ai nevoie sa te stergi, apoi stergi si pe jos si apoi o si arunci ca ti se rupe
- ia mai du-te in ... si raneste-te pe tine cand iti faci ... in fata oglinzii! incearca cu un cutit. Gata, ma calmez. Am draci si daca n-as fi de piatra acu as incepe sa bocesc, dar nu pot asta ca is tampita
- bun. sa zicem k nue cea mai buna zi a ta. In loc sa t bati cu monica mai bine investi sa o iubesti, pana una alta fat frumos nu e chiar aici... si nu esti d vina decat cand crezi k dai prea mult cand crezi k esti carpa d sters p jos
- incearca sa te lipesti si de oameni bucurosi care isi iubesc vietzile and so on...
...
- astea sunt de fapt pauze cand mai imi f... unu creierii; in rest.. drumul meu e acelasi de cand ma stiu
- eu nu vreau sa ma impac cu franturi, pentru ca sunt defecta si pentru ca nu am stiut sa raspund nici macar la te iubesc, asa cum a fost el; Desi il iubeam atunci. Si pentru ca nu sunt in stare sa plang desi as vrea sa o fac
- daca vrei totul fara bucatzele nasool... bucatzelele alea sunt totul; nu exista om care sa nu fie iubit; dar vad ca momentan nu t iubesti tu pe tine - ia iubeste-te suficient incat sa nu mai cautzi adevaruri absolute
- rad, is nebuna. Nu stiu de ce
28 feb. 2009
26 feb. 2009
Cu drag, din drag, celui mai drag
Ma gandesc de vreo saptamana la postul acesta.
Pentru ca este postul cu numarul 300, care l-am calculat sa il scriu astazi, 27 februarie, adica in ziua cand blogul meu implineste un an.
Si nici macar asta nu e important, important este ca astazi este ziua lui Dan. Dan de la Cluj. Dan de la Muncel. Dan. Si Atat.
Nu intamplator blogul meu s-a nascut de ziua lui.
Dan este... este Dan. Este prietenul meu de suflet. Este omul de la care am invatat ca nu conteaza distanta dintre doi oameni atunci cand sunt apropiati sufleteste. Il cunosc pe Dan de aproape 8 ani si desi suntem la 500 de kilometri distanta (in primii 2-3 ani eram la 800, intre timp m-am mai apropiat eu cu 300), imi este mai aproape ca multi altii.
Despre Dan pot sa spun atat de multe si totusi prea putine. Dan este omul alaturi de care timp de 3 ani ne-am scris scrisori lungi si cuprinzatoare, cu povesti de dragoste neimplinite si probleme de adolescenti turbati.
Nu aveam cine stie ce acces la tehnologie atunci, asa ca scriam scrisori cu pixul, le puneam la posta si asteptam raspunsul. Imi aduc aminte si acum ca, in primul an de facultate, in prima noapte de dormit singura, in camin, stateam intinsa in par, plangeam si aveam o mapa galbena cu o scrisoare inceputa pentru Dan. Ii descriam atmosfera de acolo.
Dan e omul care in fiecare an (cu cateva exceptii), de ziua mea, ma suna la ora 00:00 noaptea sa ma ureze... si care stie ca nu sunt nascuta pe 8 ianuarie :)) (ar trebui sa incetez sa fac glume pe care doar noi le intelegem, nu?)
Dan e omul langa care, atunci cand stau, timpul trece foarte repede. Atat de repede incat nu sesizez. Dan e prietenul ala vechi si amuzant care stii ca nu te va lasa sa bati campii aiurea si te va aduce cu picioarele pe pamant, iti va explica ca exista probleme mai mari decat semi tragediile prin care iti inchipui ca treci.
De la Dan am invatat ca totul se intampla dintr-o cauza si in mod necesar, ca nu e rau sa tot astepti sa ti se intample ceva, ca uneori pasunile ne iau mintile dar poate asa trebuie sa fie.
De la Dan am invatat ca e important sa reusesti, dar si mai important e sa vrei sa reusesti. Am invatat ca nu trebuie sa joci roluri si sa fii exact cum ai tu chef, ca umorul te scoate din multe kkturi si ca nu e nici o rusine sa fii fan Andre si sa le stii melodiile :)). (asta nu trebuia sa o zic, nu?)
Astept asa cum am asteptat de fiecare data viitoarea intalnire cu Dan... atat ca acum eu n-am sa mai fumez, intalnirile noastre erau cumva legate si de o tigara... dar sigur ne descurcam si fara. Doar m-ai zis de atatea ori ca nimeni nu poate fi perfect, nu?
La multi ani blogule, la multe posturi.
Dar mai ales la multi ani Dan, si pentru noi... un an cu mai multe intalniri... macar ca asta. Promit sa vin curand la Cluj :P
Pentru ca este postul cu numarul 300, care l-am calculat sa il scriu astazi, 27 februarie, adica in ziua cand blogul meu implineste un an.
Si nici macar asta nu e important, important este ca astazi este ziua lui Dan. Dan de la Cluj. Dan de la Muncel. Dan. Si Atat.
Nu intamplator blogul meu s-a nascut de ziua lui.
Dan este... este Dan. Este prietenul meu de suflet. Este omul de la care am invatat ca nu conteaza distanta dintre doi oameni atunci cand sunt apropiati sufleteste. Il cunosc pe Dan de aproape 8 ani si desi suntem la 500 de kilometri distanta (in primii 2-3 ani eram la 800, intre timp m-am mai apropiat eu cu 300), imi este mai aproape ca multi altii.
Despre Dan pot sa spun atat de multe si totusi prea putine. Dan este omul alaturi de care timp de 3 ani ne-am scris scrisori lungi si cuprinzatoare, cu povesti de dragoste neimplinite si probleme de adolescenti turbati.
Nu aveam cine stie ce acces la tehnologie atunci, asa ca scriam scrisori cu pixul, le puneam la posta si asteptam raspunsul. Imi aduc aminte si acum ca, in primul an de facultate, in prima noapte de dormit singura, in camin, stateam intinsa in par, plangeam si aveam o mapa galbena cu o scrisoare inceputa pentru Dan. Ii descriam atmosfera de acolo.
Dan e omul care in fiecare an (cu cateva exceptii), de ziua mea, ma suna la ora 00:00 noaptea sa ma ureze... si care stie ca nu sunt nascuta pe 8 ianuarie :)) (ar trebui sa incetez sa fac glume pe care doar noi le intelegem, nu?)
Dan e omul langa care, atunci cand stau, timpul trece foarte repede. Atat de repede incat nu sesizez. Dan e prietenul ala vechi si amuzant care stii ca nu te va lasa sa bati campii aiurea si te va aduce cu picioarele pe pamant, iti va explica ca exista probleme mai mari decat semi tragediile prin care iti inchipui ca treci.
De la Dan am invatat ca totul se intampla dintr-o cauza si in mod necesar, ca nu e rau sa tot astepti sa ti se intample ceva, ca uneori pasunile ne iau mintile dar poate asa trebuie sa fie.
De la Dan am invatat ca e important sa reusesti, dar si mai important e sa vrei sa reusesti. Am invatat ca nu trebuie sa joci roluri si sa fii exact cum ai tu chef, ca umorul te scoate din multe kkturi si ca nu e nici o rusine sa fii fan Andre si sa le stii melodiile :)). (asta nu trebuia sa o zic, nu?)
Astept asa cum am asteptat de fiecare data viitoarea intalnire cu Dan... atat ca acum eu n-am sa mai fumez, intalnirile noastre erau cumva legate si de o tigara... dar sigur ne descurcam si fara. Doar m-ai zis de atatea ori ca nimeni nu poate fi perfect, nu?
La multi ani blogule, la multe posturi.
Dar mai ales la multi ani Dan, si pentru noi... un an cu mai multe intalniri... macar ca asta. Promit sa vin curand la Cluj :P
You were a priority, was I an option?
Mai mult de aceste randuri, versuri, cuvinte chiar nu as putea sa mai zic.
Complete and total adoration,
My gift to you, my heart was yours,
In ten weeks you shaped it,
In one night you murdered it.
Torn from my chest and laid at your feet,
That first step you took was the worst.
Since then you've walked a thousand miles in solace and short remark,
And I still have these memories,
But we'll never see what we could have been.
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember, cause that's all you can do.
We'll never make another memory,
We'll never make another memory.
I wish I'd have died in your arms the last time we were together,
So I wouldn't have to wake without you today.
This time I thought things were real,
You said they were,
What happened?
You were a priority,
Was I an option?
I let you see a side of me that I don't share with anyone.
Promises are just words unless they are fulfilled.
Knew from the beginning all I had to offer you was my heart,
I'm sorry that it wasn't enough.
So, we'll go our own ways,
And hopefully you'll remember the things I've told you,
Hopefully you'll understand that everything I said was in sincerity.
A broken heart is not what I wanted from this,
But I guess I've learned from it.
But aren't you supposed to learn from your mistakes?
I don't consider this a mistake,
I just wish the story didn't end this way,
Cause I'm still in love with the person who helped me write it.
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
Complete and total adoration,
My gift to you, my heart was yours,
In ten weeks you shaped it,
In one night you murdered it.
Torn from my chest and laid at your feet,
That first step you took was the worst.
Since then you've walked a thousand miles in solace and short remark,
And I still have these memories,
But we'll never see what we could have been.
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember, cause that's all you can do.
We'll never make another memory,
We'll never make another memory.
I wish I'd have died in your arms the last time we were together,
So I wouldn't have to wake without you today.
This time I thought things were real,
You said they were,
What happened?
You were a priority,
Was I an option?
I let you see a side of me that I don't share with anyone.
Promises are just words unless they are fulfilled.
Knew from the beginning all I had to offer you was my heart,
I'm sorry that it wasn't enough.
So, we'll go our own ways,
And hopefully you'll remember the things I've told you,
Hopefully you'll understand that everything I said was in sincerity.
A broken heart is not what I wanted from this,
But I guess I've learned from it.
But aren't you supposed to learn from your mistakes?
I don't consider this a mistake,
I just wish the story didn't end this way,
Cause I'm still in love with the person who helped me write it.
Remember when you held my hand like you'd never let it go?
Remember when we talked about where we'd be a year from now?
25 feb. 2009
...
Ups! Am gresit partitura!
Zambeste mult si des, invata sa daruiesti si sa primesti, canta, danseaza, fa piruiete...
Zambeste mult si des, invata sa daruiesti si sa primesti, canta, danseaza, fa piruiete...
24 feb. 2009
Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme
Finalul lui februarie imi aduce mereu multe motive de sarbatorire. Daca stau sa ma gandesc bine, cateva persoane foarte importante din viata mea sunt nascute acum. Inclusiv blogul asta al meu e nascut pe final de februarie:)).
Am pomenit-o aici pe Lore. Intre timp am sarit-o pe Cleo, mamica scumpa, verisoara mea draga si sprijinul din viata mea aici. Mai e Floricica scumpa alaturi de care simt ca nu sunt suficient de aproape acum, cand stiu ca are mai multa nevoie ca oricand de mine.
Iar azi... azi e ziua lui Gelu! Despre Gelu am tot scris... si niciodata nu va fi suficient.
Pe Gelu am sa il numesc mentorul meu spiritual pentru ca pur si simplu nu gasesc o denumire pentru ce a insemnat el in viata mea.
De la Gelu am invatat ca tineretea nu e o varsta ci o stare.
Tot de la Gelu am invatat ca nu exista sacrificii prea mari cand iubesti, ca in dragoste e permis orice si cand vezi ca nu este absolut nici o cale, mai bine il eliberezi pe cel de langa tine.
De la Gelu am invatat ca poti avea 40 de ani si prieteni de 17.
De la Gelu am invatat ca oricat ai darui, niciodata nu e suficient.
Am invatat ca atunci cand simti ca nu mai poti lupta pentru tine trebuie sa gasesti puterea de a lupta pentru ceilalti.
Am invatat ca nu trebuie sa astepti o rasplata pentru ce daruiesti, ci sa-ti iei bucuria tocmai din faptul ca poti face pe altii fericiti.
Gelu a stiut mereu sa exprime stari care noi nu am stiut sa le exteriorizam. El, pensula si culorile lui au facut atat de multe in viata noastra... (inclusiv poza de la profilul meu).
De la Gelu am invatat ca mergem prin viata ca niste umbre. Ne intalnim, ne despartim si ne urmam fiecare calea. Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme.
Iar el a lasat urme in viata noastra.
N-am sa uit niciodata cum ma privea Gelu si stia brusc tot ce era in inima mea fara sa scot un cuvant. Si in urmatoarea lui privire imi gaseam raspunsul la intrebari. N-am sa uit cum fugeam la el de fiecare data cand simteam ca nu mai pot lupta.
N-am sa uit apusurile de pe dealul Babadag privite de la etajul 3 din balconul lui Gelu, cu fundul pe butoaiele de muraturi.
N-am sa uit noptile la grota langa focul de tabara si cantecele de pe stanci. N-am sa uit frigul si muschii de copac pe care ii aduna Gelu din padure sa ii tinem sub noi.
N-am sa uit ceaunul imens pe care il taraia prin padure ca sa ne aduca si sa ne faca noua ciorba de peste. Nu am sa uit blugii lui pictati, palaria cu suvita blonda a Adinei, closca cu puii primita cadou de la Mada.
Da, Gelu a lasat urme.
A lasat picturi, a lasat oameni, ceea ce este cel mai important. Si in viata mea a lasat multe urme, chiar daca a fost de multe ori o umbra.
Te iubesc mult Gelu, chiar daca nu ai sa citesti asta. Si iti multumesc pentru absolut tot. Si nu iti multumesc doar eu, ci inca cel putin 10 copii din care ai facut adulti si oameni!
PS: Da, Gelu este cel din poza. Cu veselia lui molipsitoare. Unii oameni zic ca e nebun si vorbesc serios. Si eu zic ca e nebun, doar ca in ceea ce ma priveste, nebunia e o calitate.
Am pomenit-o aici pe Lore. Intre timp am sarit-o pe Cleo, mamica scumpa, verisoara mea draga si sprijinul din viata mea aici. Mai e Floricica scumpa alaturi de care simt ca nu sunt suficient de aproape acum, cand stiu ca are mai multa nevoie ca oricand de mine.
Iar azi... azi e ziua lui Gelu! Despre Gelu am tot scris... si niciodata nu va fi suficient.
Pe Gelu am sa il numesc mentorul meu spiritual pentru ca pur si simplu nu gasesc o denumire pentru ce a insemnat el in viata mea.
De la Gelu am invatat ca tineretea nu e o varsta ci o stare.
Tot de la Gelu am invatat ca nu exista sacrificii prea mari cand iubesti, ca in dragoste e permis orice si cand vezi ca nu este absolut nici o cale, mai bine il eliberezi pe cel de langa tine.
De la Gelu am invatat ca poti avea 40 de ani si prieteni de 17.
De la Gelu am invatat ca oricat ai darui, niciodata nu e suficient.
Am invatat ca atunci cand simti ca nu mai poti lupta pentru tine trebuie sa gasesti puterea de a lupta pentru ceilalti.
Am invatat ca nu trebuie sa astepti o rasplata pentru ce daruiesti, ci sa-ti iei bucuria tocmai din faptul ca poti face pe altii fericiti.
Gelu a stiut mereu sa exprime stari care noi nu am stiut sa le exteriorizam. El, pensula si culorile lui au facut atat de multe in viata noastra... (inclusiv poza de la profilul meu).
De la Gelu am invatat ca mergem prin viata ca niste umbre. Ne intalnim, ne despartim si ne urmam fiecare calea. Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme.
Iar el a lasat urme in viata noastra.
N-am sa uit niciodata cum ma privea Gelu si stia brusc tot ce era in inima mea fara sa scot un cuvant. Si in urmatoarea lui privire imi gaseam raspunsul la intrebari. N-am sa uit cum fugeam la el de fiecare data cand simteam ca nu mai pot lupta.
N-am sa uit apusurile de pe dealul Babadag privite de la etajul 3 din balconul lui Gelu, cu fundul pe butoaiele de muraturi.
N-am sa uit noptile la grota langa focul de tabara si cantecele de pe stanci. N-am sa uit frigul si muschii de copac pe care ii aduna Gelu din padure sa ii tinem sub noi.
N-am sa uit ceaunul imens pe care il taraia prin padure ca sa ne aduca si sa ne faca noua ciorba de peste. Nu am sa uit blugii lui pictati, palaria cu suvita blonda a Adinei, closca cu puii primita cadou de la Mada.
Da, Gelu a lasat urme.
A lasat picturi, a lasat oameni, ceea ce este cel mai important. Si in viata mea a lasat multe urme, chiar daca a fost de multe ori o umbra.
Te iubesc mult Gelu, chiar daca nu ai sa citesti asta. Si iti multumesc pentru absolut tot. Si nu iti multumesc doar eu, ci inca cel putin 10 copii din care ai facut adulti si oameni!
PS: Da, Gelu este cel din poza. Cu veselia lui molipsitoare. Unii oameni zic ca e nebun si vorbesc serios. Si eu zic ca e nebun, doar ca in ceea ce ma priveste, nebunia e o calitate.
23 feb. 2009
Mare veste mare
... si-au relansat baietii site-ul!
Ole!
Asa ca intrati pe www.crispus-art.com si delectati-va.
Mie imi place din cateva motive: Ca sunt trecuti si ei in formula completa in sfarsit, ca au video in site si nu cu link spre youtube si ca au pus articole din presa.
Intrati, uitati-va, e frumos...
Puteti sa ii si votati pe fiecare membru in parte sau separat. Eu tin cu fetele, le votez pe ele ca pe handralaii astia intra pipitzele sa le voteze. Eh.. acu daca va place altcineva, nu va lasati influentati de mine.
In rest... sa va mai zic cat de geniali sunt oamenii acestia?
Sa va mai povestesc de ce ma fascineaza fiecare spectacol al lor? mai bine va uitati voi pe site si va povestesc si eu, altadata.
Ole!
Asa ca intrati pe www.crispus-art.com si delectati-va.
Mie imi place din cateva motive: Ca sunt trecuti si ei in formula completa in sfarsit, ca au video in site si nu cu link spre youtube si ca au pus articole din presa.
Intrati, uitati-va, e frumos...
Puteti sa ii si votati pe fiecare membru in parte sau separat. Eu tin cu fetele, le votez pe ele ca pe handralaii astia intra pipitzele sa le voteze. Eh.. acu daca va place altcineva, nu va lasati influentati de mine.
In rest... sa va mai zic cat de geniali sunt oamenii acestia?
Sa va mai povestesc de ce ma fascineaza fiecare spectacol al lor? mai bine va uitati voi pe site si va povestesc si eu, altadata.
Prima zi din restul vietii mele
Deci...
m-am lasat de fumat. Nu cu de alea ca as vrea sa ma las, eu chiar am sa reusesc. Astept orice tip de amenintari de la voi (de genul celor primite deja, daca te mai vad fumand te tund cheala sau alergi dezbracata prin Piata Mare, vin cu fluierul la birou si-ti cant in cap si tot asa) si orice fel de sfaturi si recompense.
M-am hotarat brusc aseara, mi-am lasat inca doua ore de savurare si la apoi am zis gata. Daca reusesc asta inseamna ca inca mai pot sa imi controlez instinctele si inca mai sunt un om puternic.
In plus... de azi ma apuc din nou de gimnastica si la primii bani in plus imi fac din nou abonament la sala. Tre sa scot tutunul acumulat in mine. pana atunci, imi promit sa ma trezesc mai de dimineata cu jumatate de ora si sa folosesc din nou stepperul ala pe care deja se aduna praful.
Si am sa am mai multa grija de mine, sunt cea mai importanta.
Am sa dansez mai des si mai mult. Am sa ies mai mult in club. Am sa cunosc cat mai multi oameni noi, nu ma mai ascund si n-o sa imi mai zic ca sunt suficienti cei pe care ii am, desi am sa ii iubesc la fel de mult. Am sa ma rimelez mai des si am sa imi termin fusta hand made pe care o sa o si port.
Am sa fac mai multe chestii creative, am sa ies mai des in parc, am sa invat sa patinez chiar daca weekendul asta soarta a fost impotriva acestui demers (macar m-am dat cu sacu).
N-am sa mai depind atat de Internet si calculator, am sa incerc sa imi vad mai des prietenii si sa vorbesc cu ei la telefon, sa ma razbun mai mult pe tastatura.
Am sa ascult muzica mai vesela chiar daca are versuri cretine sau daca e genul care nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o sa il ascult.
Am sa accept sa incep sa ies iar cu Vlad.
N-am sa mai incurajez caii verzi de pe pereti - nici ai mei nici ai altora (Iarta-ma Mitz drag).
Am sa imi inchei aici tot ce ma mai tine. In cel mai scurt timp. Si am sa plec.
m-am lasat de fumat. Nu cu de alea ca as vrea sa ma las, eu chiar am sa reusesc. Astept orice tip de amenintari de la voi (de genul celor primite deja, daca te mai vad fumand te tund cheala sau alergi dezbracata prin Piata Mare, vin cu fluierul la birou si-ti cant in cap si tot asa) si orice fel de sfaturi si recompense.
M-am hotarat brusc aseara, mi-am lasat inca doua ore de savurare si la apoi am zis gata. Daca reusesc asta inseamna ca inca mai pot sa imi controlez instinctele si inca mai sunt un om puternic.
In plus... de azi ma apuc din nou de gimnastica si la primii bani in plus imi fac din nou abonament la sala. Tre sa scot tutunul acumulat in mine. pana atunci, imi promit sa ma trezesc mai de dimineata cu jumatate de ora si sa folosesc din nou stepperul ala pe care deja se aduna praful.
Si am sa am mai multa grija de mine, sunt cea mai importanta.
Am sa dansez mai des si mai mult. Am sa ies mai mult in club. Am sa cunosc cat mai multi oameni noi, nu ma mai ascund si n-o sa imi mai zic ca sunt suficienti cei pe care ii am, desi am sa ii iubesc la fel de mult. Am sa ma rimelez mai des si am sa imi termin fusta hand made pe care o sa o si port.
Am sa fac mai multe chestii creative, am sa ies mai des in parc, am sa invat sa patinez chiar daca weekendul asta soarta a fost impotriva acestui demers (macar m-am dat cu sacu).
N-am sa mai depind atat de Internet si calculator, am sa incerc sa imi vad mai des prietenii si sa vorbesc cu ei la telefon, sa ma razbun mai mult pe tastatura.
Am sa ascult muzica mai vesela chiar daca are versuri cretine sau daca e genul care nu mi-as fi inchipuit niciodata ca o sa il ascult.
Am sa accept sa incep sa ies iar cu Vlad.
N-am sa mai incurajez caii verzi de pe pereti - nici ai mei nici ai altora (Iarta-ma Mitz drag).
Am sa imi inchei aici tot ce ma mai tine. In cel mai scurt timp. Si am sa plec.
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
