Sorrows keep You Human

Sunt cateva sentimente care ne deosebesc de animale. Care ne fac umani. Si animalele iubesc, si poate o fac mai pur decat noi, si ele comunica, poate mai eficient. Noi avem insa ceva in plus. Avem alegeri care le putem face, avem instincte pe care le putem controla. Ciudat, aveam impresia ca alegerea dupa instinct e deobicei cea mai buna, e cea care ne-o dorim cu adevarat. Si atunci ce facem cu gandirea? Ok... ratiunea complica lucrurile ce pot fi usoare.
Sunt om si nu animal. Gandesc pentru ca pot si vreau sa ma bucur de asta, nu vreau sa-mi complic viata facand lucrurile complicate cu gandirea mea. Vreau sa gandesc simplu si corect. E greu. Dar eu incerc.

mama lui...

Am sters ultimul post, am prmit ajutorul... :P Multumesc anca, mersi livia. Praf il facem pe ala! Mama lui....
Urasc sa ma duc la cumparaturi... dr asta tre sa fac acu asa ca nu ma intind cu vorba

sa ma fac mica...

Vreau sa ma fac mica mica si sa dispar din viata voastra. Vreau sa dispar din viata mea.
Pur si simplu, sa ma desfac in mici particule, sa las cate o bucatica din mine in fiecare loc in care am trait candva ceva frumos. Si care imi aduce aminte din cineva frumos. Si voi poate, trecand o data pe acolo, o sa-mi simtiti prezenta, iar apoi o sa ma uitati.
As lasa o particula mica din mine aici, una la ILI in subsol, pe scaunul din coltul din stanga si una pe cel din dreapta, una pe biroul unde statea Adina, una in bucatarie. O particula mica in Sapte Seri, in sediul din Dacia, la primul meu birou.
As mai lasa o particula la Sulina, una la Dorohoi, una la Valea Blaznei, una la Sangeorz Bai, una la Muncel (de fapt acolo vreo 3-4: cate una in fiecare din cele doua tabere, una la leagane si una obligatoriu la Del Campionul). As lasa o particula din mine in Cercul de Ecologie al Palatului Copiilor Tulcea, acolo, la etajul 4. Una la Speo, langa calculatorul defect a lu profu'. Una in Chei si una La Adam, una la Gelu acasa si una la grota.
As mai lasa o particula sau doua in Sibiu (una obligatoriu la Cisnadioara; si una pe trepte la hostel). Una la Cluj, in Autograf si una in Vama pe plaja. Una poate la Alba Iulia, iar daca o las pe asta, trebuie sa las si una in Sighisoara.
Una in FJSC si una in Jeg, una in Tulcea la monument pe stanci si una la Lemne Arse.
Mi-ar placea sa fie cate o bucatica din mine in fiecare din locurile astea,iar oamenii sa uite de mine. Eu sa nu uit de ei si sa astept cu fiecare particula si cu nerabdare sa apara unul din ei intr-unul din locurile astea, chinuit poate sau fericit in amintiri. Sa il regasesc pentru cateva minute, ei sa simta o senzatie sau prezenta ciudata si sa nu stie de ce.
As vrea sa ma fac mica si sa dispar. Si sa nu ma dezamageasca nici un gest, nici o schimbare, nici o neintelegere.

bucuresti...

Oamenii din Bucuresti sunt atat de pestriti incat nu ma mai mira nimic. Vin din lumi diferite. Ma uitam aseara, la sarbatoarea Bucurestiului. Am fost la Circ si am revazut (pentru a 3-a oara!!!) "Micul Paris". Spectacolul asta nu o sa ma plictiseasca niciodata, e foarte foarte tare. Bineinteles ca se trezea cate un taran sa fluiere ca la stadion cand da Banel un gol.
Prin centru vechi pe la tarafe si fanfare, doza de taranism crestea parca mai mult. Iar in Piata Revolutiei era cu totul si cu totul alta lume. Oamenii stateau sub aranjamente florale, Vienna Music Film Festival, se auzeau viori, oamenii dansau valsuri in strada, toti erau parca din alta lume. Nimic care sa aduca cu fluieraturile sau berea din centrul vechi.
Una peste alta, e frumos ca se intampla totusi asa ceva si in Bucuresti. Calesti, rochii de epoca si bastoane. Iar spectacolul de aseara de foc, apa si lasere a fost ceva intr-adevar altfel, ce merita vazut.

Uneori, mi-e atat de dor de tine, incat ma doare

Cine poate sa opreasca timpul...

Uneori timpul e prea zgarcit cu noi. Stau in statia de autobuz si ma rog sa treaca mai repede timpul pana vine...
Azi am stat 3 ore cu Dan si au trecut ca 30 de minute. Timpul se vrea mult prea pretios. Uneori e bine sa il poti opri in loc. Sau sa regreti momentele in care zici... "sa treaca timpul mai repede". Eu am regretat. E de speriat senzatia aia ca pe care ti-o da faptul ca trece totul prea repede pe langa tine, ai senzatia ca ceasul este stricat.... Pentru asta trebuie sa multumim oamenilor dragi din viata noastra, prieteni vechi...

Cel mai frumos loc din Bucuresti

Stiu ca am scris acum ceva timp ca am descoperit cel mai frumos loc din Bucuresti. Nu v-am zis care din dorinta de a va duce cel putin pe cativa dintre voi acolo. Ca sa vorbim vorbe frumoase, frumoase, frumoase... mai ceva ca Creanga si Eminescu (asa ne zicea mereu ghida din Iasi de la Bojdeuca lui Creanga. Ca cei doi se intalneau sa vorbeasca "vorbe frumoase, frumoase, frumoase" - exista si un ton anume pe care din pacate aici nu-l pot reproduce).
In fine. Am scris aici despre acest loc minunat. N-am exagerat cu nimic, deci vi-l recomand cu inima deschisa.