9 mai 2012

Jermaine Paul, noul castigator The Voice

si acesta este noul castigator The Voice in SUA:
Jermaine Paul pe numele sau, membru al echipei Blake Shelton, fost backing vocal pentru Alicia Keys.


30 apr. 2012

altfel

L-am intalnit pe strada. Intamplator, asa cum m-am asteptat mereu sa se intample. Dupa atata timp, nu aveam ce sa ne spunem. M-am uitat in ochii lui sperand sa gasesc in mine tot ce mi-a lipsit in tot acest timp. Nimic, gol. O durere in piept. Fara nici o legatura cu prezenta lui. Mai degraba dezamagirea de a ma regasi in fata lui goala pe dinauntru, fara nici un fel de sentiment sau de tresarire. Am incercat sa ma joc, mi-am afisat zambetul increzator fata de care stiam ca va avea o reactie. nimic. nimic in mine, nimic in el. Mi-am imaginat adesea cumn se va intampla asta. Tot ce aveam de zis, toate reprosurile. Nimic. Nu imi pasa. De partea cealalta a oglinzii, la fel de sec o pereche de ochi pe care ma chinui si acum sa-mi aduc aminte cum ii iubeam - priveau in gol. Nu stiu nici acum daca si-a ferit privirea sau daca nu l-am mai recunoscut. Totul a fost dureros de strain. Intr-un mod aproape masochist mi-am dorit durerea. Asteptam durerea despartirii, regretul si toate acele lucruri pe care ne simtim aproape penibili sa le mentionam. A fost altfel. Am descoperit in mine un gol. Si cred ca te poti schimba atat de mult incat cei din jur sa nu te mai recunoasca. Eu nu mai recunosc ce vad in mine. Si pentru prima data, nu regret asta.

5 apr. 2012

azi mi-am reamintit.
Candva, am avut un prieten. Un om la care am tinut mult. Si, intr-o zi, m-a mintit. Ceva banal, poate pentru unii nu ar fi insemnat nimic, poate ar fi trecut neobservat. Pentru prima data am mi s-a intamplat asta.
Brusc, dezamagirea a fost mai mare decat tot ce simteam. Si e ciudat, caci ii eram datoare cu o iertare. Din pacate, sunt lucruri pe care nu le putem alege.
Si-acum ma intreb: se poate ca tot ce simteai odata sa fie sters cu buretele intr-o clipa de neatentie? Si chiar si asa, nu le suntem oare datori oamenilor pe care ii iubim cu sprijin? Atunci cand gresesc, atunci cand NE gresesc, sa ii tragem de mana, sa le fim alaturi, sa ii sprijinim?
Si totusi, azi poti sa iubesti si maine sa nu simti altceva decat dezamagire?
Si daca e asa... Asa ai simtit tu oare in acea nenorocita noapte? Si daca e asa, de ce nu pot intelege sau ierta? Am facut-o si eu. De ce insa eu nu pot ierta toti acesti ani in care am avut atat de multa nevoie de prietenia ta, atat, iar tu nu ai putut ierta?

14 feb. 2012

Urasc campaniile electorale

In lista mea de Facebook am o amica ce, de curand, s-a inscris intr-un partid politic. Si pledeaza pentru el. N-am nimic cu ea, crede in ceva, banuiesc. Dar eu nu mai suport. Nu vreau sa-l vad pe "consilierul nostru", "primarul nostru" nici prin nameti prin sate, nici prin aziluri de batrani, mai exact, pe nicaieri. Si cand scrie ea pe Facebook ca "ar trebui sa mergem cu totii la protest" as vrea sa dau like pentru ca sunt de acord, nu pentru ca e un indemn politic.

Dar de ajuns cu facebookul.

Eu nu votez. Mai exact, nu mai votez. Din anul ... nu mai stiu care, cred ca 1 sau 2 de facultate, cand era campania lui basescu cu ardeiul care ne luase mintile tuturor. Si ne bateam prin facultate in idei si nu mai puteam de fericire ca o sa avem un presedinte destept si ce frumoasa va fi viata. Atunci am votat, nu trebuie sa mai mentionez cu cine. Bine, in primul tur am vost unul din cei 2% votanti ai lui Ciuhandru.

Nu votez pentru ca simt ca nu pot sa-mi asum votul, pentru ca nu cred in nici candidat. Nu ma duc la protest pentru ca nu am votat. Si nu inteleg cu ce drept ma duc eu sa cer sa plece unii cand eu nu am avut o opinie cand i-am chemat. Daca vine ala la mine si zice: "M-ai pus la putetere? Nu! Pai si cu ce drept ma dai jos? aaaa.."
Da, stiu, asta se cheama ca nu am spirit civic.
Sau ca am decenta. Daca eu imi permit sa traiesc, ba chiar sa mananc de cateva ori pe saptamana in oras, sa-mi fac cate o vacanta in strainatate, sa dau bani pe tigari si sa merg la filme, concewrte. Stiu, ar trebui sa fie o normalitate asta. Insa eu o traiesc, in mare parte a timpului. Si atunci de ce sa ma duc sa protestez?

In fine... despre altceva vroiam sa scriu. Ce inseamna pentru mine campanie electorala eficienta.

Locuiesc in Sectorul 4 - da, ala uratul, cu Berceni si caini si tarabe. Azi dimineata, printre nameti, pe stradute, aveam si trotuarul si strada curatata. Curatata de se vedea asfaltul, nu gheata. Si nu, nu stau pe nici o strada principala sau circulata.
Lucrez in Sectorul 1. Ala de se lauda toti ca e cel mai tare. Ca sa ajung de pe bulevardul principal la birou am de mers vreo 300 de metri. Ca pana la numarul 55. O strada destul de importanta, lata si cum mai vreti voi. Am facut 20 de minute, m-am certat cu vreo 3 insi si era sa cad de cel putin 4 ori, ultima data in fata unuia din directorii firmei la care lucrez.
Nu trebuie sa va spun ca de cand a dat prima zapada pana acum nu a intrat nici macar 1 SINGURA DATA lama pe aceasta strada.

As vrea sa-l vad pe consilierul meu, primarul meu, ingerul meu, tatal meu, verisor, prieten si tot ce mai zice el ca este mergand pe jos cu mine la munca. Intr-o dimineata, poate sa fie si o dimineata fara ninsoare.

5 ian. 2012

suficient

As vrea ca intr-una dintre aceste zile sa simt ca iti sunt suficienta. Ca ceea ce eu iti pot oferi este pentru tine tot.
Imi spun adesea ca noi doi am fi perfecti. Ca am putea fi.
Ma vad alaturi de tine. Mi-e frica. Ca am putea strica ce avem. Ca te-as putea pierde.
Incerc sa fiu pentru prima data sincera cu tine si sa-ti spun ca, din egoism sau din nesiguranta, nu vreau sa-mi pierd punctul de sprijin. Unul dintre singurele lucruri constante in viata mea atat de nesigura.

Poate ne dorim lucruri diferite. Poate toate aceste lucruri prin care am trecut ne fac mai puternici. Sau mai lasi. Cu siguranta par mai puternica decat sunt. Asa am vrut mereu sa par. Nu sunt. Si daca te uiti in adancul sufletului tau ai sa vezi ca am dreptate.

Nu stiu. Niciodata nu am stiut cu adevarat. Dar langa tine ma simt in siguranta. Si ma gandesc adesea ca tu m-ai putea face sa stiu.

As vrea sa nu ma simt atat de nesigura. Sa stiu ca eu sunt suficienta. Suficienta pentru tine, pentru noi, amandoi. Daca putem fi.

Mi-am propus pentru noul an sa fiu mai curajoasa, sa cred mai mult in mine, sa am incredere. As vrea de la tine sa fii la fel.

30 dec. 2011

Nici o casa nu-i ca acasa

Dar ce te faci cand acasa se imparte in 3 orase?
Cand intr-un loc ai amintiri si prieteni, cand intr-un loc ai spatiul tau de nepatruns si cand intr-altul ai oameni dragi si caldura?
Daca m-as lasa sa fiu asa cum sunt, as spune ca pentru mine casa nu e acasa si ca acasa, asa cum visez eu la ea, nu mai este demult.
Insa am sa spun doar ca sunt norocoasa ca pot spune acasa atat de multor locuri si prieteni atator oameni minunati.

Va multumesc!

16 dec. 2011

de tine

Nu stiu de ce nu mai scriu. Pentruca nu-mi mai dau voie sa ma exprim. Sau poate ca mi-e frica de ce simt. Mai frica decat mi-a fost vreodata. Scriu stangaci, dar vreau sa revin la ceea ce sunt.

In viata mea nimic nu e nou. Iubirea mea e acolo, nimeni nu mi-a furat-o, nici macar el. I-am promis odata, demult ca nimeni nu-mi poate lua ce e mai frumos.

Acestea fiind spune vreau ...

Sa traim macar pentru o clipa prezentul asa cum ar fi putut fi el.

O viata banala si linistita, cu dramele mici (create, evident, de mine). Cu seri plicticoase. Si multe zambete inconstiente. Amandoi adormind zambind si tinandu-ne de mana, obositi de viata asta simpla dar fericiti de ce avem doar noi si toti cei din jur nu vor intelege niciodata.
Ma supar ca nu esti mereu prezent, ca simt ca in unele momente esti al altcuiva sau doar al tau. Intr-o lume in care eu parca nu pot sa patrund. Apoi imi trece si te simt langa mine chiar si atunci cand esti departe.
Si cand esti plecat tot ce simt e un gol imens si nu-mi place sa recunosc, cand te intorci fac curat prin toata casa, apoi imi arunc cateva lucruri aiurea, sa nu-ti dai seama ca e pentru tine si ma bucur ca un copil mic caci mi-e frica sa-ti arat toata fericirea care ma cuprinde atunci cand intri pe usa, apoi ma prefac ca ma bucur pentru ce mi-ai adus cand amandoi stim ca tu esti cel care imi da tot ce imi doresc doar pentruca existi.

Eu stiu insa ca noi n-am avut asta. Pentruca n-as fi stiut ce sa fac cu toata aceasta fericire. Si ca, oricat de mult as incerca, frica de a te pierde ar fi fost mai dureroasa decat pierderea, asa cum a fost ea.

Te-am iubit mult si-am sa te iubesc mereu, in felul meu egoist, insa, oricat de patetic suna, nu pot sa fiu sigura ca langa mine ai fost fericit. Am fi putut incerca totusi acel cliseu...