si as da totul totul, si locul meu din Rai

O camera micuta, dar de prieteni plina...



... si-aveau si foc in suflet, si-n ochi aveau lumina!

n-am titlu pentru postul asta

... si-a intors din nou fata spre trecut si i-a privit.
I-a fost mila si ciuda, s-a intrebat, dar doar in gand acum.
Acum nu mai are nici un drept. De parca ar fi avut candva...

si acum stau si ma gandesc: oare pana unde merge mila, unde incepe sentimentul de a-ti fi drag si unde incepe dragostea?

cu tine-n gand

M-am trezit dimineata cu tine'n gand.
Fara sa te visez sau sa vorbesc despre tine...
Asa, pur si simplu. M-am trezit gandindu-ma, de nicaieri.

Si mi-am spus ca e bine ca a fost asa.
Daca m-ai fi iubit asa cum am facut-o eu, am fi sfarsit prin a fi un cuplu de ala, de mall poate.
Ne-am fi trait zilele la fel, intre servici si timp liber putin, am fi locuit impreuna intr-un apartament cu chirie sau intr-o camera mica, am fi visat la locul nostru, intr-o zi, ne-am fi plans ca nu avem suficient de multi bani ca visul nostru sa devina real, intr-o zi.
Ne-am fi dus impreuna la cumparaturi, am fi gatit impreuna, am fi dormit "de pranz". Lucruri frumoase, dar doar atata timp cat nu deveau obicei si n-am mai fi stiut sa le apreciem. Te-ar fi deranjat ca stau prea mult la telefon, m-ar fi deranjat ca stai prea mult la calculator.

Am fi facut acele lucruri banale care atat de mult le-am dorit candva. Dar care, repetate la infinit ar fi facut din noi doi iubiti obisnuiti, plictisiti. Te-ai gandit sa ma inseli, m-as fi gandit la vechi iubiri. Ai fi vorbit cu vechi iubiri pe ascuns, as fi visat la alte clipe.
Nu ti-ar mai fi placut parul meu, zambetul meu ar fi devenit tot mai trist.
E mai bine.
As vrea doar sa taci, sa nu-ti para rau, sa ma pastrezi ca pe acea iubire ascunsa care ar fi putut fi totul, dar n-a fost nimic. Ca acel vis de care ne-ar fi fost frica.

Nici macar nu stiu daca te-am iubit cu adevarat. Am crezut intr-un vis.
Stiam sentimentul, l-am mai avut.
Doar ca... langa tine... si doar langa tine am indraznit sa cred. E ciudat, dar chiar ma vedeam in viata aia monotona si obisnuita. Stiam cum ar fi diminetile, si noptile, si duminicile... stiam toate astea si nu-mi era frica de ele.
Niciodata n-am indraznit sa visez atat cat am visat cu tine... si chiar daca am fi fost ca toti ceilalti mie imi plavce sa cred ca totusi am fi reusit.
Dar da, ai dreptate. Decat sa esuam. Poate e mai bine

Concertul de Radu Mihaileanu

Am vazut "Le Concert".
Si mai mult de atat nici macar nu pot sa zic.

Absolut Love

Aseara am fost la teatru. La Absolut Love, in caz ca l-ati vazut deja.
E o piesa tare draguta, o productie independenta si se tine cam o data pe luna in podul de la La Scena. Uneori, cand vine sponsorul si le mai da niste bani, il mai tin in cate un bar, unde se bea apoi pana dimineata... sau asa sper eu sa fie, caci am sa imi doresc sa mai merg cel putin o data la piesa asta. Statio linistiti, nu sunt alcoolica, dar parca ai avea nevoie de o vodka dupa piesa.

Sunt doua personaje. Un el si o ea. Au fost amanti un an de zile. Acum 10 ani. El era intr-o relatie, ea era maritata cu un om bogat. Un mare magnat... al bicicletelor! Intr-o zi ea a plecat. De tot.

Iau cina in camera ei de hotel. Dupa 10 ani. In fine, n-am sa zic ce se intampla, ca trebuie sa vedeti si voi piesa.
M-a impresionat cam tot ce am vazut.
Imi plac personajele. Cum evolueaza, cum isi ascund fricile si emotiile, cum evolueaza sau involueaza, cum trec de la o stare la alta.
El, adica Marin Grigore, e sigur pe el si zemflematic. Genul de barbat cu succes la femei, cu acea siguranta care ti-o da frumusetea exterioara si lunga lista de cuceriri. Sta relaxat, bea sampanie, dar e cumpatat. E sigur de ce se va intampla, are replici de genul "stim amandoi, doar tu ai ales sa luam cina in camera de hotel, puteam iesi la restaurant", e cuceritor si bogat in cuvinte.
Ea, adica Andreea Gramoşteanu e speriata, se balbaie, isi framanta mainile, bea mult mai des si mai mult, se agita prin camera, o face pe-a gazda perfecta, tradand nelinistea. Gesturi de acelea simple in care m-am regasit: e emotionata asteptand sa vada daca lui ii place mancarea (pe care a comandat-o, nici macar nu a gatit-o ea), isi pierde des mana prin par, impune reguli: intai povestesti tu, eu mananc si cand termini mananci si eu povestesc
El e barbat, e un fel de Don Juan si repereaza foarte usor gesturile astea, ba, mai mult, e cumva crud si i le analizeaza pe fata. Stie ca puterea e la el.

Asa... lasand amanuntele, foarte interesant mi se pare modul in care se transforma personajele. Parca in fiecare din cei doi se ascund alti oameni care se schimba, de la o stare de alta. Stari oarecum intrerupte de niste imagini de pe fundal. Fiecare personaj intruchipeaza de fapt cam 3 caractere. El devine frico, nervos, implora chiar, ea devine uneori chiar indiferenta: "Da, am vrut sa mi-o trag in seara asta", fiecare ascunzand de fapt altceva.

Dupa atat de mult timp descopera lucruri de atunci, isi dau seama ca ar fi putut fi impreuna pentru totdeauna dar... poate timeingul nu a fost potrivit (as vrea sa folosesc un cuvant romanesc, dar nu prea imi iese), sau poate orgoliile au fost prea mari, sau circumstantele... Te rascoleste toata aceasta poveste, iti este mila de ei, ti-ai dori sa ramana impreuna dar ti-ai dori sa plece fiecare in drumul lui. N-am sa va zic nici daca o fac sau nu.

E o piesa care pe mine m-a rascolit mult, de asta am tinut sa povestesc despre ea. Si ma chinui de dimineata sa povestesc despre ea, este ora 16.00 deja.
Ma intreb cum ar fi ca eu sa fiu in locul ei peste 10 ani. Si te face sa rascolesti trecutul, sa-l gasesti pe acela alaturi de care sa ai o astfel de cina. Si te intrebi daca alegerile pe care le-ai facut sunt cele corecte.

Ea ii spune lui la un moment dat ceva foarte interesant. Sotia lui, cea care ii era doar iubita cand ei doi erau amanti, e o femeie de cariera. Foarte preocupata de profesie si mai putin de sot si copil. Dar e liniste asa in casa lor. Ea vine cu o ipoteza: s-a gandit el oare vreodata ca poate acesta este modul ei de a se razbuna? Femeile sunt rele si nu uita niciodata cu adevarat, asta n-am cum sa o neg. Si daca ea a preferat raceala asta si distanta dintre eio pentru a-l pedepsi pentru toti anii in care el nu a iubit-o suficient, ea a stiut dar niciodata nu a recunoscut-o cu voce tare.

Si ei niciodata nu si-au spus "te iubesc"... si-au promis lucruri frumoase, pe care si le spun amantii. Si pe care nu le crezi niciodata, pentru ca sunt cuvinte care si le spun amantii si nu stii ce si cat trebuie sa crezi.
In lumea reala, nici macar amantii nu mai au curajul de a spune lucruri. Le e prea frica...

La sfarsitul piesei m-am dat de gol... fata de mine si fata de cei cu care am fost acolo. Reactia mea a fost: "A lasat pe masa doua pahare la fel... nu se face asta niciodata!"

99 de lucruri despre mine...

Am luat o leapsa de la Bee, asta pentru ca mi s-a parut al naibii de provocator: "99 dde lucruri despre mine"

Bine, poate si pentru ca trebuie sa recunosc ca imi place sa vorbesc despre mine

99. imi plac serialele usoare, cu adolescenti
98. acum ma uit la Greek
97. cand eram in liceu aveam unghii negre si uneori par verde
96. am fost indragostita de cel mai bun prieten
95. imi place mirosul de pepene galben
94. nu-mi plac maslinele
93. imi plac narcisele
92. sunt alintata
91. si complexata
90. imi doresc ca intr-o zi sa scriu o carte
89. nu fac nimic pentru asta
88. am fixuri
87. pot deveni enervanta
86. am aere de sefa
85. imi plac complimentele
84. si sa primesc flori (ultimul an a fost destul de norocos)
83. ador muzica folk
82. imi plac pisicile
81. ma fascineaza barbatii cu tendinte depresive
80. sunt delasatoare
79. am crescut la bunici
78. asta a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat
77. nu am o relatie apropiata cu familia
76. sunt geloasa uneori pe familiile celor din jur
75. imi place muntele
74. nu-mi plac locurile cu prea multi oameni
73. sunt geloasa
72. nu stiu sa inot
71. stiu sa fac rapel
70. nu stiu sa skiez
69. sunt legata de trecut
68. imi plac lucrurile colorate
67. era o perioada in care ma imbracam doar in negru
66. prietena mea cea mai draga poarta acelasi nume ca si mine
65. desi nu-mi plac persoanele pe care le cheama tot Monica
64. cativa oameni dragi imi spun Moni
63. si acest lucru ma emotioneaza de fiecare data
62. ei nu stiu asta
61. Sau nu stiau... pana acum
60. mamele celor din jur ma iubesc
59. am facut ecologie
58. speologie
57. si astronomie
56. mi-am dorit sa ma fac actrita de teatru
55. imi placea pe scena, mai ales partea cu aplauzele
54. ma uit la Dansez pentru tine
53. uneori mai si plang, dar nu mai ziceti la nimeni
52. o data am plans si la Surprize Surprize (nu ma uitam si la asta, am dat intamplator. Pe cuvant)
51. nu am fost niciodata o eleva silitoare
50. am luar premiul I doar in clasa I
49. in clasa a VIII-a am avut media 8 la purtare, ai mei n-au stiut niciodata asta
48. au stiut insa ca am avut 9 pe primul semestru, tot la purtare
47. m-am apucat de fumat in clasa a VII-a, m-am lasat intr-a IX-a si acum fumez iar
46. nu-mi doresc sa am un copil ca mine la pubertate
45. am avut primul prieten la 13 ani jumatate
44. cand eram mica furam masinute de la rusi, din Bazar
43. imi place Minulescu
42. cartea mea favorita e Marele Singuratic de Marin Preda (si da, am facut marele pacat de a scrie inainte Liviu rebreanu - mersi, Rox)
41. mi-ar placea sa fiu mai citita
40. si sa am mai multa cultura muzicala
39. sa vorbesc engleza corect
38. sunt dependenta de calculator
37. am fost "cealalta femeie"
36. imi place sa incerc sa rezolv problemele altora
35. de fapt sunt experta in asta
34. uneori gresesc incarcandu-ma cu ele
33. imi place sa fac topuri
32. urasc oamenii care nu isi stiu prioritatile
31. visez sa duc o viata gen "Heidi, fetita muntilor"
30. sunt o romantica
29. mi-a placut intodeauna sa par puternica si sigura pe mine
28. ma enervez usor
27. imi place sa stiu ca undeva e cineva care se gandeste la mine
26. nu am stiut niciodata sa raspund la "te iubesc" decat in gluma
25. imi plac focurile de tabara
24. imi plac oamenii care stiu sa cante la chitara
23. mi-e frica de dentist
22. imi place sa raman singura acasa
21. cand sunt singura, casa e dezastru, a se citi dezordine
20. mi-ar placea sa am o ceainarie cu cactusi in geam
19. uneori ma gandesc ca mi-ar fi placut sa fiu farmacista
18. visez la finaluri fericite
17. mi-e frica de singuratate
16. vreau sa am un copil candva
15. o fetita draguta cu parul negru si carlionti
14. pana acum putin timp nu-mi placeau copiii
13. imi iubesc orasul natal
12. imi place sa vad fetze cunoscute pe strada
11. vreau sa stiu povestile celor din jur
10. uneori as vrea sa ma mut in alta tara
9. as vrea sa am sansa de a o lua de la inceput... cam de pe la 14 ani, asa
8. nu as schimba foarte multe lucruri, dar cateva ar fi esentiale
7. aseara mi-am dat unghiile cu oja foarte roz, la lumina lumanarii
6. simt ca am aberat mult in aceste 99 de puncte
5. ii mint prea mult pe cei din jur ca sa nu fiu vulnerabila
4. imi este foarte teama de penibil
3. am o pasiune pentru cercei
2. imi doresc sa ma mut la Sibiu
1. imi doresc o casa mare in care sa locuiasca toti prietenii mei

Acum stiu...

Abia acum stiu... atunci nu realizam.
Abia acum stiu ca am fost in pragul nebuniei. Nici cei din jur care se agitau pentru mine caci stiau ca nu sunt in regula nu au sesizat gravitatea situatiei.
Am fost atat de aproape de a face greseala, am calcat uneori pragul si am dus totul la extrem.
Nu caut nici acum cauza, nu vreau nici macar sa stiu. Nu e vina nimanui, n-am sa caut acuzati, doar eu singura am fost cea care mi-am crosetat panza de paianjen in care apoi m-am inecat.
Nu stiu cand a inceput si nici cand s-a terminat, desi finalul a fost brusc si violent. Eu nu am fost niciodata o persoana violenta, decat, poate, uneori in limbaj. Nimic serios...

A fost ca o gaura, o numeam uneori prapastie. Dar habar nu aveam cat de adanca era si cat de intuneric era acolo. Nu ma mir ca mi-au mers lucrurile atat de rau atunci, mi-e frica chiar sa citesc ce scriam atunci, pentru ca toate imi aduc aerul acela in prezent.

Ca sa dau reteta unui prezent mai bun, nu o am. Am zis de multe ori STOP si am luat-o de la capat de fiecare data. Si intr-o zi stop chiar a fost real. Poate ca repetitiile alea au avut si ele un scop.

Nici macar nu stiu de ce scriu acum postul asta. Pentru ca a fost din nou Blonda mea la mine, asa cum se intampla de mult si pentru ca in topata acea perioada mi-am gonit oamenii din jur si preferam sa ma inchid dupa o usa grea si neagra cu laptopul in brate decat sa vorbesc cu oameni.

Pentru cei care cred ca sunt acolo... solutia e o mare schimbare. Si nu ma refer la schimbarea frezei pentru fete, desi recunosc ca m-am si tuns atunci. Servici, casa, oras.
Si credeti-ma, desi pare un sacrificiu mare si va repetati ca nu merita, nu e asa. Merita, si merita pentru voi.
Eu m-am mutat exact in noaptea in care am zis stop. A fost o coincidenta, dar una fericita. Serviciul il pierdusem deja, dar am reusit sa ma concentrez mai mult asupra noului job, si am facut lucruri noi si frumoase.
Mi-am inchis atunci si blogul pentru vreo saptamana, era mai bine asa.

M-au ajutat cativa oameni carora nu le-am multumit niciodata pentru asta.
Krmesita, care a trebuit sa-mi suporte toate crizele post nebunie, Lavinica a carui post despre cine ce merita m-a ajutat sa imi dau seama ca totusi sunt constienta (si care, Lavinica habar nu avea cat de direct era pentru mine totul desi nu stia nimic despre mine...). Anei, care, intr-un mod violent uneori imi reamintea ca nu sunt ceea ce sunt.
Lui Ale, care a ajuns in viata mea aproape de final, atunci cand trebuia sa-mi revin si nu m-a lasat sa ma intorc in locul acela.
Sim, care, saraca, a fost mereu acolo, si in nebunie si in revenire si care sunt sigura ca de multe ori a fost in pragul de a renunta si a ma lasa sa ma dau singura cu capul, caci nu mai avea solutii pentru mine.
Lu' Cris care era sa inebuneasca cu mine, lu' Possa care m-a inveselit mereu cu glumele tampite uneori si cu revoltele trecatoare.
Fostelor mele colege de apartament, carora trebuie sa le cer mii de scuze, adusesem atmosfera in casa aceea la extrem, nu stiu cum ma mai suportau, caci eu nu ma mai suportam intre acei pereti.
Lu' Puiu, lu Zurly, lu' Rares, Iulia, colegii de birou cu ale lor "inima mea e un hotel" (Mihai) si glume cu masini in miez de noapte si "i do it like a truck", oameni care, constienti sau nu de ce mi se intampla, nestiind cauze sau motive, au stat pentru mine in picioare stiind doar ca ceva este in neregula si trebuie sa revina la normal.
Si sunt sigura ca mai sunt multi...

Dar las capitolul acela acolo, acum pot vorbi despre el si imi dau seama ca nu voi mai gasi calea de intoarcere desi, in nebunia mea, poate uneori o mai caut.