Labirinturi

Ciudat e ca uneori suntem prea prinsi in ceea ce ni se intampla si nu mai vedem ce se intampla in jur.
Rataciti in propriile labirinturi, cautand o cale de iesire, cu o speranta de a ramane mereu acolo, nu ne gandim ca inafara zidurilor sunt niste oameni. oameni pe care ii tinem in mintea si in sufletul nostru, dar care sunt doar un sprijin. Carora le vorbim despre labirintul nostru, care ne sfatuiesc si sunt alaturi de noi. Dar care au propriile lor labirinturi.
Despre care ar vrea poate sa vorbeasca cu noi, in care am putea foarte bine sa ne ratacim impreuna. Dar pur si simplu suntem prea prinsi in labirintul nostru.
Mi-a placut mereu sa cred despre mine ca am ochii destul de deschisi incat sa vad fiecare om in labirintul lui.
Dar m-am simtit putin egoista. Am fost mult prea prinsa in jocul meu incat i-am folosit pe cei din jur ca puncte de sprijin, uitand intr-o oarecare masura ca au propriile labirinte.
Imi place sa cred ca n-am sa mai ratacesc mult, sau ca e mai putin complicat.
Am descoperit sinceritatea dusa spre extrem. Am descoperit oarecum si rautatea spunerii lucrurilor mult prea direct. Dar am sa descopar si iesirea.
Si am sa deschid ochii spre labirinturile voastre. Mai mult.

Nu am camp de retragere, trebuie abia sa mi-l caut...

Putine schimbari aduce in viata noastra exterioara prezenta unui barbat pe care il iubim, totusi clipele se acopera parca de o pulbere de aur...
Dupa plecarea lui, dupa ce as ramane singura, iluzia s-ar atenua, mi-as regasi viata si gesturile de dinainte de a-l cunoaste, si care sunt reazimul nostru cand ne pierdem libertatea, si dragostea mea mi-ar aduce fericirea comuna tuturor femeilor, care nu pot iubi tot timpul, pentru ca mai au si treaba si le mai apasa si necazurile existentei, suferinta de a nu avea ceea ce ar dori, sau ceea ce vad ca altele au...
Dar eu nu traiesc in nici o iluzie! Dupa plecarea lui mi-e dor de el chiar in clipa despartirii, si mi-e dor si mai tare pe masura ce orele trec. In acest timp stiu pe deplin despre ce este vorba.
Mi-e dor de ochii lui care parca nu ma baga in seama, si de surasul lui care ii inmoaie chipul de adolescent... Sa fii barbat matur si sa-ti fi pastrat si reactiile de adolescent, pe care el nici nu le stie...
Mi-e dor de rasul lui spontan si batjocoritor, prevestitor de reactii necruta
toare, cand ii fuge si sangele din obraji si se face pentru cateva clipe alb la fata... E foarte rau ca stiu despre ce e vorba si ca in caz de nenorocire n-o sa mai am din ce sa-mi revin?
Nu am camp de retragere, trebuie abia sa mi-l caut...

Faptul ca ma simt prea fericita cand e cu mine, si golul pe care mi-l lasa o scurta despartire ma sperie...
e o afectiune intensa si simtita in glas, pe care o au toti cei parasiti, o spaima care i-a cuprins si pe care n-o pot suporta.
In dragoste, o idee este inferioara unui sentiment.

Da, mi-e dor de mare. Si uneori mi-e dor de tine

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.

-Te sarut si tremur ca un amarat.
-Buza ta de sus ma ocroteste.
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi-o desprind.
-Sanul meu e fericit, priveste.

In ochii tai rade marea
In ochii tai e ninsoarea
In ochii tai este soare
In ochii tai este zarea

-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit.

In ochii tai sunt si eu
Cu gura si nasul de zmeu
In ochii tai este soapta
Unei nopti calde-ntr-a saptea

-Iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc
-Nici uu n-am stiut asta vreodata
-Au facut din mine un soldat care saruta stramb
-In schimb ochii tai sunt fara pata

In ochii tai este vantul
Care ma poarta-n nestire
Catre un loc fara ganduri
Catre orasul iubire
Catre orasul iubire
Catre...

demonii isi cauta suflete mai modeste.

"Ceea ce ne leaga, sau lucrurile de care ne agatam (...) nu ne deosebeste de ceea ce leaga o oaie de alta. In timp ce femeia, de plida, pe care trebuie s-o alegem din societate, n-ar trebui s-o facem ca berbecul dupa miros... Dupa ce trece reproducerea, ne trezim fata in fata doi straini. Ei bine, suntem chiar straini si singura modalitate de a mai imblanzi aceasta descoperire care ne sperie ar fi fi sa recunoastem ca asa ne-am nascut, si ca asta nu e o vina... Atunci ne-am simti mai bine, si abia atunci s-ar naste intre noi iubirea care n-ar lega pe nimeni cu latul... Stii, devotamentul ala!

demonii astia sunt capriciosi. Intr-o zi te parasesc si cauta suflete mai modeste.

... Te iubesc foarte tare, te-am iubit tot timpul, si nu mai pot iubi, de cand te-am cunoscut, pe nimeni. Foarte tare!... Nu-mi scormoni insa trecutul ca sa afli caderile de care sunt vinovata, ramai asa cum te stiu, cu sentimentul tau de singuratate, si nu-mi retrage simpatia ta!

Anumite lucruri nu pot fi spuse decat in anumite clipe, unui anumit om. Dupa aceea, nu se mai stie ce va fi...

Sa iubesti poate sa insemne o dorinta a ta, pentru tine. Dar sa tii la cineva, ei, asta e cu totul altceva."
Din nou... Marele Singuratic

azi - Depresiva si nebuna

Ma uitam azi de dimineata (depresiva si nebuna cum am declarat - ciudata combinatie) cum mai ajunge lumea pe blogul meu, ce cauta si de ce.
Bineinteles ca imi creste inima de mandrie cand gasesc cautari de genu "circulam pe contrasens blog". Na... adica simt ca lumea ma cauta pe mine.
Ce mi s-a parut foarte tare e ca ieri am doua cautari pe "iarta-ma te-am facut sa suferi monica". WTF???
Am dat aceeasi cautare si eu sa vad ce o fi in mintea cuiva de cauta asta pe net. Intr-adevar, apar a treia la cautari dupa "Din dragoste" si o chestie cu felicitari. :))
Dupa mine mai e o fata care vrea sa se impace cu fostul amant si nu stie cum. Fostul amant are 60 de ani, ea 30. Dar e potent - se pare ca n-a gasit altu mai bun.
Deci... va inchipuiti ca aceasta cautare nu se referea la mine. Eu asa imi inchipui, va rog sa faceti la fel.
Fara sa o dau in patetisme ieftine, da, am suferit. Dar niciodata din cauza cuiva. N-am sa dau vina niciodata pe nimeni pentru suferintele mele sau nebuniile sau depresiile. Sunt alegerile mele si mi le asum ca atare.
Da, sunt oameni care se joaca cu mintea si cu sufletul meu. Dar daca o fac, o fac pentru ca eu le-am dat voie. De aceea incerc sa va rog si pe voi, cei ce ma iubiti, sa nu il mai urati pe el sau pe oricare om din trecutul sau prezentul meu pentru ca pe mine ma doare. E alegerea mea si mi-o asum. Nu vreau sa va doriti sa ii faceti rau, nu vreau nici macar eu sa imi doresc sa ii fac rau, desi de multe ori sunt tentata.

de ce totul trebuie trait?

"de ce totul trebuie trait? De ce totul trebuie sa fie consumat? N-ajunge ca suntem siliti sa mancam? Trebuie sa ne mancam si sufletele? Unde scrie asta?
Adica cum, nu putem pastra in sufletul nostru si lucruri netraite? Trebuie neaparat sa inghitim tot ce e pe lume? De ce? Ca sa avem pe urma ce varsa in mormantul in care o sa fim bagati? E o veche intrebare a mea la care raman.
Am iubit o data! Nu-mi ajunge? De ce trebuie alta?
Am vrut o data sa schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie sa o iau de la cap si sa merg pana in panzele albe?

De ce sa vreau sa fie ce n-a putut fi, imi ajunge si cat a fost, chiar daca ce ar fi urmat m-ar fi facut foarte fericita. Nu, imi ajuge fericirea aceea, atat cat a fost.
Nu intelegi? Nu vreau alta."
Marele Singuratic

Nu puteti sa-mi luati credinta in oameni

Oamenii sunt atat de prefacuti si aparentele atat de inselatoare incat, in fiecare zi incep sa ma intreb tot mai mult de ce cred eu in ei. Poate din obisnuinta sau din incapatanare.
Vad clar in fata mea ca nu am dreptate, ca omul in care am crezut este altcineva si refuz sa cred. Cred in ce am stiut eu, in adevarul meu care nu este varianta reala.
Cand imi zicea Sim sa cred in ce vreau eu ii spuneam ca vreau adevarul, nu vreau sa ma mint cu nimic. Na! Ia de aici adevar!!! Cum iti este? Iti place? Nu... eu nu, Batman, Batman cum zice reclama sau Bamse, Bamse, cum spun eu.
Nu, n-are cum sa fie adevarat. Eu vreau sa cred in continuare. Nu puteti sa-mi luati asta cu toate adevarurile voastre. Nu puteti sa-mi luati credinta in oameni.
Tot din aduceri aminte citeamn un mail vechi si dureros in care mi se zicea ca sunt o prefacuta si cat de murdara existenta pot avea , cata micime... pacat de prima mea fatza, sau...da....e doar o fata. Intotdeauna "raul" este fata adevarata.
Da, da. era vorba despre mine. Si am facut pe cineva sa creada asta despre mine, fie ca e adevarat fie ca nu era. Ma gandesc ca acum platesc pentru asta, cum spuneam, cred ca totul se plateste.
Iar daca pentru cele rele iti iei repede rasplata, pentru cele bune e mult mai greu.
Na Monico!!! In ce mai crezi? Crezi tu in oameni? Tu chiar nu vezi ca fiecare joaca un rol? Crezi tu ca poti sa treci dincolo de interfata de administrare (ca la calculatoare) si ajungi acolo unde trebuie? Crezi tu ca citesti repede oamenii si alegi ce e bun in ei? Ete nah! Trezeste-te Monica, lumea nu e asa de simpla! Iar oamenii in care vrei sa crezi nu sunt tocmai cei pe care ii crezi tu!
Iar eu... nu, nu, eu vreau sa cred. Imi zicea Alexei ca am eu un dar de a gasi oameni de calitate si mai mult de atat, calitatea mea este aceea de a-i pastra langa mine cu anii. Asa o fi. Dar cand ma insel? Cand calitatea nu este tocmai calitate?
Atunci ce fac? Cand vreau cu sau fara calitate sa-i pastrez desi stiu ca nu ar avea ce sa caute in peisajul pe care eu mi-l doresc?
Na Monico! Mai crezi in oameni? Nu mai bine te-ai muta tu in casuta aia imaginara de la munte, departe de orice tip de civilizatie? Sa cresti capre, cu cateva gaini si cei doi caini mari si frumosi care sa alerge si pisica neagra care sa doarma cu tine?
Cred in oameni pentru ca azi e 1 aprilie. Si nu e nici o pacaleala in viata mea, azi ii sarbatoresc pe Pompilicesti. Oameni care mi-au facut viata mai frumoasa.
Si pentru ca daca ma insel uneori... e pentru ca am inselat si eu la randul meu pe altii.