23 dec. 2010

nu e o poezie. Dar e Craciun.

...
si-am sa-ti aduc lumina, si-am sa zambesc caldura, si-ai sa m-auzi zambind.
Ai sa-ntelegi ca e Craciunul, in mine si in tine,
ai sa privesti in urma
si-ai sa te-ntrebi cum oare
ai reusit tu sa traiesti
pana sa spun, pan' sa zambesc.

Si-am sa ma-ntristez, n-ai sa mai intelegi nimic, n-ai sa stii ce sa faci
Si-ai sa ma parasesti,ai sa fugi spre altele mai vesele, ai sa crezi ca ele nu sunt triste.

Iar peste-un timp ai sa-ntelegi ca oamenii mai veseli sunt tristi in sinea lor
C-atunci cand crezi,vrei sa oferi.

Aceasta nu este o poezie. Daca era o poezie, ar fi existat un vers in care as fi scris ca pe atunci nu se inventase ploia.
Si ca el ar fi regretat peste un timp, cand alta fata vesela s-ar fi transformat intr-o femeie trista.
Si daca ar fi fost o poezie i-as fi explicat ca tristetea apare din incredere, ca as fi crezut in el si-atunci i-as fi dat voie sa vada ca sunt trista.
Daca ar fi fost o poezie as fi vorbit despre mainile tale, despre mainile mele, despre pielea noastra.
Si-as mai fi scris despre toamna, sau despre primavara, despre curcubeu sau despre fluturi, sau despre maci si sigur despre narcise.

21 dec. 2010

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Anul asta nu am sa mai fiu ipocrita si am sa iti spun toate lucrurile care vreau sa mi le aduci cadou. Si pentru ca stiu ca ai o perioada aglomerata, nu tin sa mi le aduci saptamana asta. Si pentru ca stiu ca e o lista lunga, te las pana la Craciunul viitor, ai tot timpul.

Vreau sa am un an mai bun ca asta, dar cel putin la fel de frumos. Adica ai putea sa ma lasi sa calatoresc cel putin cat am calatorit in 2010, sa cunosc cel putin la fel de multi oameni misto, sa fac cel putin la fel de multe festivaluri. Mi-as dori doar sa fiu mai bogata. Aici hotarasti tu cu cat, nu pot sa zic ca putin e suficient :P.

Vreau ca la anu sa-mi aduci un bilet de avion spre Praga. Daca se poate sa fie cu voucher de cazare si cu bani de buzunar pentru vreo 4-5 zile, as fi si mai multumita. Doar stii de cand te rog sa ma trimiti la Praga.
As vrea tot la anu, sa vezi cum faci, sa ma trimiti in Germania. Cel putin de 2 ori. Stii ca am acolo multi prieteni dragi de care imi va fi foarte dor si pe care trebuie sa merg sa ii vad. Nici la Londra nu ar fi rau, dar vezi tu cum te descurci.

Draga Mos Craciun,
crezi ca poti sa faci cumva ca anul asta sa nu mai moara nimeni?
Te-am mai rugat, stiu, dar vreau sa fie un an fara pierderi. Atat cat se poate.

As mai vrea ca anul asta sa fiu mai bogata, stii, am cam trecut de perioada studentiei... se poate?

As mai vrea sa nu ma mai dezamagesca oamenii, anul asta sa am parte doar de experiente frumoase si oameni deosebiti. Si un baiat frumos ca un Fat Frumos si destept ca Bill Gates.

As mai vrea un mp3/4 (stiu, ti-am mai spus), daca se poate si un laptop nou, sa stii ca n-am sa te refuz, si un telefon mai evoluat unde sa pot folosi abonamentul asta cu internet.

Nu am reusit sa ajung sa vad Faust la Sibiu, stii ca si asta imi doresc de la tine.

Si-mi mai doresc zile cu soare, cu oameni faini si liniste.

Se poate???

20 dec. 2010

Eu nu sunt ca altii si oamenii din viata mea trec pe aici si lasa urme. Nu pot si n-am vrut vreodata sa le indepartez, desi adesea am spus ca vreau sa uit.
N-am uitat, stiu totul, de parca ieri s-au intamplat toate in viata mea.

Timpul vindeca ranile.
Iar oamenii frumosi iti dau o energie pozitiva. Chef de viata, ganduri de bine. Iti aduc aminte ca ai un suflet bun si ca poti ierta, poti zambi, poti crede in oameni, poti avea vise. Nu se vor implini toate, dar sunt ale tale.

Eu nu stiu sa tin la oameni si apoi sa uit. Am zis adesea, si am sa mai spun, ca poti sa iubesti, iar apoi, simplu, sa nu mai iubesti. Am mintit de fiecare data, ca sa ma apar. Poti sa nu mai iubesti la fel, poti sa nu mai fii dependent, dar mereu am sa pastrez un loc in suflet oamenilor pe care i-am iubit. Indiferent de ce este acum, de ce simt acum, de ce regret.

Imi asum greselile, imi asum ratarile, uneori si frustrarile. Dar nu vreau sa uit ca, in fundul sufletului meu, sunt un om bun. Si nimeni nu are dreptul sa-mi ia asta. Niciodata.
Iar daca uit asta, am nevoie de voi sa-mi amintiti. Poate multi nu mai credeti in mine, asa cum, de multe ori, eu uit sa cred. Poate nu ma mai iubiti, la fel cum eu nu ma iubesc mereu, la fel cum eu spun: nu te mai iubesc, nu mai avem lucruri in comun, nu mai credem in aceleasi lucruri.
Dar mi-ar placea sa speram. Impreuna. Sa nu ma lasati sa nu mai cred in mine.

Voua, acesti oameni minunati care nu stiti ce e prefacatoria, care traiti inca intr-o lume simpla, va multumesc pentru sufletul pe care l-ati deschis macar o data in viata pentru mine.

Si-as mai vrea sa stiti ca pastrez o mare durere in suflet. O durere chinuitoare. O durere a carei cauza o stiu. E pierderea unor oameni pe care intr-o zi i-am iubit. Si care nu mai exista in viata mea. Fie ca au ales ei asta, fie ca altceva a hotarat asta. Nu vreau sa mai dau vina pe nimeni. Nici macar pe nimeni.

15 dec. 2010

pariu pe o lacrima

Ma simt din ce in ce mai neincrezatoare.
In tot.
Si ma simt mai trista, o data cu apropierea Sarbatorilor.
Si nu stiu ce-as vrea, as vrea doar sa nu mai fie asa.
Sa-mi cumpar o noua viata, sa nu trec atat de invizibila uneori, sa stiu sa cer ce mi se cuvine, sa nu-mi mai fie rau, sa nu-mi mai fie dor, sa cred, sa sper, sa pot.

Ea ma uraste, fara sa ma cunoasca. Si de ce nu ar face-o? I-as explica faptul ca nu are de ce, dar n-am motive sa o fac. Nu am motive pentru nimic, la fel cum am motive pentru toate acestea. Nu intelegi nimic, crezi ca spun cuvinte doar pentru ca se potrivesc. Si pentru ca imi plac cuvintele.
Spun dor pentru ca-mi place dor, spun drag pentru ca-mi suna bine, scriu trist pentru ca nu stiu sa scriu vesel.
Scriu lacrima, si nu zambet.

Nu, nu sunt doar cuvinte. Ma doare, mi-e rau, as vrea uneori sa se termine. Nu stiu ce vreau, nu stiu ce mi-am dorit, nu stiu ce sa-mi doresc.
Stiu doar ca nu mi-e bine. Si ca as vrea sa fie altfel. Si ca uneori as vrea sa stiu sa cer mai mult, fara sa-mi fie teama si rusine de asta.

2 dec. 2010

azi, ieri

Atat de mult te urasc in zile ca astea...
Cand intri in porii mei, cand te strecori in aerul pe care il respir, cand te bagi cu forta in mintea mea.
Am locuit in multe locuri in acest oras.
Astazi am trecut pe langa locul in care am fost cea mai nefericita. Ciudat, tot acolo am avut acele putine clipe de fericire. Furate.

Si te-am urat. Apoi m-am intrebat de ce. Apoi am spus ca nu fac decat sa-mi inventez motive. Apoi chiar le-am inventat. Apoi m-am intrebat de ce nu m-ai cunoscut niciodata asa cum sunt cu adevarat. Apoi m-am blestemat ca am jucat un rol, ca ti-am oferit o imagine.
Apoi am realizat ca, oricum, ai fi luat din mine doar ce ti-ar fi folosit.
Apoi mi s-a facut dor de tine, apoi te-am dspretuit, apoi m-am intristat.
Ar fi putut sa fie mult...
Nimic n-a fost