Ora pamantului

Promisesem in descrierea blogului meu ca mediul va avea un locusor printre spusele mele. De ce am evitat sa o fac? Ca in ultimul timp toata povestea cu protectia mediului mi se pare mai mult un trend. Toata lumea spune ca este eco, dar nimeni nu stie ce e ala un cos de gunoi sau o colectare selectiva. Cand eram in generala si in liceu, adica cand eram la Eco (asta a insemnat viata mea in generala si liceu) si bateam Delta Dunarii cu actiuni de igienizare era mult mai frumos, nu asteptam aplauze prelungite nici presa pe langa noi. O faceam pentru ca asa era bine si abia asteptam urmatoarea iesire. Imi aduc aminte perfect cand am fost la Mila 23 parca si am strans sute de saci. Si erau toti delfinii aceia morti pe care i-am ingropat. A fost unul din cele mai triste momente traite in Delta. Si totusi... cati dintre noi am constientizat? Nici macar eu, care ma dau mare ecologista sau pronatura. Nici macar gunoaiele nu le mai colectez separat desi sunt containere aproape de blocul meu. Iar hartia de acasa nu am mai dus-o de mult la reciclat... Noroc ca la birou adunam pentru Copacul de Hartie...
Daca m-ar auzi domna profesoara ca am devenit atat de lenesa i-ar fi rusine cu mine, dupa ce s-a mandrit atatia ani... Ciudat. In 2000 cand incercam sa facem educatie in ceea ce privesc schimbarile climatice, nimeni nu ne baga in seama. Acum este la moda sa vorbesti despre asta. Dar cati dintre noi au becuri ecologice acasa? Sau in cate camine de studenti mai sunt inca frigidere cu freon? Am avut chiar si eu unul prin anul 2. Trebuia sa-l scutur din cand in cand ca sa inghete.
Nu fac morala nimanui (poate doar mie) dar oare care e calea prin care putem trece de la vorbe goale la fapte? Si nu pentru ca presa sa vina si sa stie lumea cat de ecologisti suntem noi, ci doar pentru ca vrem asta.